Calatorie prin S-V Romaniei IV

TIPĂREȘTE

Salutare din nou!

Asadar dupa scurtul periplu din Valiug de la Gasthof Tirol am pornit spre ultima tinta a circuitului nostru si anume Popasul Jalesul din Arcani, jud. Gorj.

Pentru aceasta, asa cum v-am spus am luat-o inapoi prin Resita, Anina (sunt nostalgic si oftez si-acum cand imi amintesc!) iar de-aici prin Bozovici, Iablanita cu un scurt popas la restaurantul Gorjanul situat pe E70 in dreptul statiunii Baile Herculane, ande am servit un pranz pe cinste care a inclus si 4 portii din "meniul zilei" indestulatoare, proaspete (aveau clienti non-stop datorita pozitionarii) si la un pret f. bun-doar pt. copii am comandat separat dar si mancarea lor a fost ok.

Dupa aceea, prin statiunea Baile Herculane, o alta fosta perla a turismului romanesc aratand acum ca o epava (simtind acest lucru pe pielea noastra in urma cu cativa ani cand ne-am cazat la hotel Traian) salvata doar de cateva locatii noi sau renovate, am purces pe valea Cernei spre Baia de Arama prin Obarsia Closani.

Va marturisesc ca Valea Cernei este unul dintre traseele din tara noastra care m-a incantat in mod deosebit pt frumusetea si sabaticia peisajelor si pe care nu am reusit s-o vizionez in totalitate adica spre izvoarele Cernei, prin Parcul National Domogled Valea Cernei, Cerna Sat si mai departe spre Campul lui Neag de unde am observat cu un an inainte ca se incepuse o sosea foarte moderna pe aceasta ruta (nu stiu in ce stadiu se afla acum!); totusi am inteles de la niste prieteni ca se putea face acest traseu chiar si cu masini obisnuite (gen Logan) cu oarece dificultate. Daca aveti ocazia n-o ocoliti! Merita!

Deci cu ceva regrete parasim Valea Cernei spre Baia de Arama iar dupa ce trecem de aceasta ne abatem pt cca o ora la Manastirea Tismana, una dintre cele mai cunoscute asezaminte monahale din tara noastra si unde gasiti cazare in apropiere (chiar un hotel al manastirii din cate tin minte dar nu l-am vizitat) pt a admira peisajele extraordinare si pt a va bucura de o liniste desavarsita.

Ajungem totusi destul de devreme la popas, ne cazam relativ repede si avem timp sa vizitam stabilimentul inainte de cina si de somnul binemeritat. Motelul se intinde pe o suprafata foarte mare, este aerisit, are 2 corpuri de cladiri pt cazare, restaurant rustic, crama, terasa pt servit masa, foisoare, teren de sport, piscina, lacuri cu pastravi, un rausor care curge prin curte, pasari si animale de casa etc.

Am avut ghinion pe undeva ca, fiind weekend, era programata o reuniune de clasa si nu ne-am putut caza in corpul principal dar am fost destul de multumiti de cazarea din corpul anexa care era din lemn, cu camere micute si izolatie fonica precara dar care compensa cu amplasarea excelenta, departe de cladirea unde se tinea agapa (cred ca de vreo 30 de ani dupa varsta, cu oameni din toate colturile tarii dupa numerele de la masini si de o conditie buna dupa marcile lor) si era o galagie de nedescris mai ales ca au avut si lautari.

Mancarea foarte buna si variata dar pt care trebuia sa astepti cam mult si nu din cauza grupului organizat asa cum am crezut initial-noroc cu gradina imensa, mai degraba padurea din incinta motelului, pe care te plimbai cu placere pana venea mancarea.

Obiectivele principale din zona pe care ne-am propus sa le vizitam, pe langa manastirea Tismana, erau casa memoriala a lui Constantin Brancusi din Hobita (operele lui din Tg. Jiu le vazusem cu alta ocazie) si cheile Sohodolului despre care auzisem intamplator cu ceva timp inainte de la un coleg care era nascut in zona si care este pasionat dupa calatorii-asadar o parere avizata!

La casa memoriala a lui Constantin Brancusi nu o sa insist foarte mult cu toate ca timp de cca o ora am ascultat, in timp ce vizitam casa si dupa aceea stand pe "prispa", povestea de viata a marelui artist roman spusa din gura unei doamne mai in varsta dar cu un har al povestirii cum rar mi-a fost dat sa aud-au fost captivati pana si copiii, care de obicei se plictiseau repede de asemenea actiuni.

In schimb despre cea de-a 2-a destinatie-Cheile Sohodolului-as povesti mult mai mult deoarece m-au impresionat in mod deosebit, poate si pt faptul ca am auzit destul de tarziu de ele, nu sunt foarte cunoscute si nici mediatizate, dar sunt de o frumusete rapitoare.

Astfel pana sa ajungem la chei am oprit in localitatea Runcu (nu Ranca!) pt aprovizionare in vederea unui picnic in natura (dar am gasit ceea ce ne interesa cu mare greutate asa ca va sfatuiesc sa o faceti intr-o localitate mai mare daca va hotarati!) iar dupa 3 km oprim cu masina la bariera unde platim 10 lei cred si ni se inmaneaza 2 saci pt gunoi; foarte civilizat am spus si am plecat mai departe, vizitand pt inceput Pestera Popii, la care opreau mai toti turistii, am cautat ceva desene rupestre de care am auzit ca ar exista in zona dar nu le-am gasit, am admirat cei cativa alpinisti, printre care si 2 fete, care se catarau pe versantii verticali foarte periculosi iar dupa cativa km am ajuns la complexul Bucium Sohodol unde speram sa gasim un restaurant cu mici si bere ca la Gura Diham din Busteni!

Vise de noapte taticu! O cabana parasita prin curtea caruia latrau vreo 3 caini obositi care cerseau o bucata de paine; noroc cu merindele pe care le luasem mai devreme si de bautura din dotare pt ca ne-am instalat intr-o poienita pe malul raului, am mancat, ne-am ostoit setea si am incins o miuta pe cinste cu copiii iar dupa aceea am lenevit pe paturi si scaunelele de iarba verde.

M-a batut gandul la un moment dat sa mergem inainte pe drumul forestier pana la Valea de Brazi de langa Uricani, de pe valea Jiului de Vest dar faptul ca nu aveam informatii destule cat si faptul ca ne simteam excelent in acea poienita m-a facut sa renunt, asa ca am petrecut cateva ore superbe.

La intoarcere bineinteles ca am strans gunoiul si l-am aruncat in conteinerul de la intrare (asta e normalitatea!) nu inainte de a ne mai bucura de peisajele superbe de la intrarea in chei si de a admira grupul de alpinisti care escaladau versantii abrupti-am mai oprit pt cca o jumatate de ora dar am mai fi stat dar venea seara, asa ca am plecat spre popas.

Fiind ultima seara din circuit si beneficiind de faptul ca grupul vesel plecase ne-am bucurat de liniste totala si am rememorat aproape toate momentele si peripetiile acestui circuit foarte frumos care a inceput cu 12 zile in urma in m-tii Retezat si s-a incheiat in m-tii Valcan, exceptand drumul de la si pana la Bucuresti.

Am spus si peripetii pt ca in ceea ce ma priveste am pornit la drum cu o fractura de scafoid la mana stanga (pt care am avut mana imobilizata intr-o fasa ghipsata cam 2 luni) iar incepand din Retezat am avut si o defectiune la volan pe care n-am avut cum s-o remediez pe drum astfel ca m-a solicitat suplimentar-noroc ca masina are cutia automata iar pe serpentine a condus sotia.

Una peste alta era pacat sa renunt la un asemenea circuit pe care v-il recomand, daca nu in totalitate macar pe bucatele si pt care va stau la dispozitie daca va intereseaza ceva! Deocamdata las pozele sa vorbeasca!

Voi reveni cu circuitul din 2010-nordul Moldovei si m-tii Apuseni! Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 1985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI