Palatul National Queluz, o perla arhitectonica

TIPĂREȘTE

Daca Sintra este un oras muzeu, cu un seif de valori si frumuseti la superlativ, ce-ti dau stari extreme, Palatul Queluz, fost palat regal, este ,,salonul gradinii de vara'' al Portugaliei.

Un palat roz intr-un oras tern, ce imita celebrul Versailles...

Am dat curs invitatiei facuta pe cale sentimentala de regele Don Pedro de Braganza, si anume de a face o vizita, lui si reginei Dona Maria I, la Queluz, aflat la doar 15 km de Lisabona, plecand cu trenul din gara Rossio, si cu un bilet de 3.60 euro, am coborat la statia Queluz Belas, intr-o zi cu soare.

M-am dus cam nepregatita pentru o ,,vizita protocolara'', fiind luni si surprinsa ca palatul era deschis.

Ce stiam despre palat, doar ce am gasit pe site-ul oficial... Voi recapitula pe scurt evenimentele de interes istoric, dar iata-ma dupa 20 de minute de mers pietonal, intr-un oras, fara personalitate, cu gunoaie de hartie nestranse inca de servitorii regelui, traversez un parc si ajung apoi intr-o piata larga, in fata unui palat roz bombon sau somon roz, ce-mi apare surprinzator, ca un tort de nunta.

Regina Dona Maria I are o statuie impunatoare, chiar in piata si o salut din mers, langa alti turisti, putini la numar. Ea imi pune la dispozitie un ghid, un nobil de la curte, sa ma conduca prin palat. De departe vad cupola sub forma de ceapa a capelei regale si aripile edificiului pe est si vest, ce vin sa ma imbratiseze, ca intr-o urare de bun venit.

Cobor vesela din ,,cabrioleta regala '', ca Alice in Tara Minunilor, si iata-ma ca incep defilarea prin castel, dupa ce am platit 10 euro, si intr-o regie bine gandita, traversez incet cele 22 de camere ale palatului... si in final ma rasfat in gradinile celebre cu o baie de soare...

Deci intru in dialog tacit cu toate camerele de stat si private, cad intr-o pasa nostalgica, si incerc sa separ trecutul de prezent, intelegand ca batranul palat este chiar venerabil si poleit cu multe sclipiciuni, in dorinta sa de a rivaliza cu palatul Versailles, dar la o scara mult mai mica...

Ca impresie generala, toate camerele poarta memoria timpului pierdut... pe aici s-au perindat nobili, regi, regine, duci, infante si infanti, imbracati in haine de epoca si purtand peruci pudrate si manusi parfumate... trec prin coridorul timpului si calc si eu pe podelele cu marmura, atenta sa nu alunec, de atata casca -gura la candelabre, decoratiuni, picturi, stucaturi aurite si fast regal.

Nebunia Queluzului au dat-o desigur cei trei arhitecti ai palatului, intr-o viziune proprie asupra frumosului, intr-un avant de efervescenta arhitecturala.

PUTINA ISTORIE SI PERSONALITATI

Palatul National Queluz este construit in secolul al 18-lea si a fost odata gratios, este neo-clasic si numele lui s-ar traduce ,,Ce de lumina '', si cred ca da, ea lumina exista, iradiaza o avere fabuloasa, o indestulare monarhica, pe care azi, portughezul de rand o poate privi cu detasare istorica. Acest palat mi s-a parut ca seamana cu Sans Souci -ul german, dar e mai mult francez.

Intr-un oras inospitalier, moharat rau, am descoperit o perla a arhitecturii portugheze, unde timpul s-a oprit din loc... palatul e mic, e fantezist si complicat, iar gradinile sunt un vis. El este una din ultimele cladiri Roccoco proiectate in Europa, fiind resedinta de vara a lui Don Pedro, sotul reginei Maria I. care si-a ascuns aici nebunia, dupa moartea sotului in 1786. Dupa incendiul de la Palatul Ajuda in 1794, palatul devine resedinta printului regent Joao VI si al familiei sale, care ulterior e nevoita sa fuga in Brazilia in exil, dupa invazia franceza in Potugalia.

In 1776 palatul e construit pentru regele Pedro al III-lea (1717-1786) si viitoarea sa sotie, regina Maria. Acesta incepe sa dirijeze constructia Queluzului intre 1747 si 1786, largind un vechi palat si dandu-i titlu de palat regal.

In 1760 el se casatoreste cu nepoata sa si mostenitoarea la tron, printesa Maria, care ii va aduce si coroana de rege.

Cu toate modificarile succesive si schimbarile realizate, palatul isi pastreaza caracterul de resedinta de vara, si reprezinta finetea si sofisticarea gustului aristocratic.

El e compus dintr-o cladire principala, flancata de doua aripi, pe est si vest, dispuse in jurul unei curti.

Primul arhitect al palatului a fost MATEUS VICENTE DE OLIVEIRA, care a desenat cladirea cu doua etaje din piatra alba si stucatura roz. El e responsabil direct pentru ,,Fatada Ceremoniilor'', un bloc dreptunghiular care formeaza nucleul palatului. Fatada publica a cladirii se deschide direct spre piata orasului si mi s-a parut a fi un tablou metafora, dupa ce am parcurs traseul pe jos, dinspre gara.

Dupa marele cutremur din 1755, ce a distrus Lisabona, arhitectul francez JEAN -BAPTISTE ROBILLION, continua lucrarile la palat si modifica planul original si decoratiunile. Casatoria lui Dom Pedro cu nepoata sa, impunea un spatiu mai generos si arhitectul adauga aripa de vest, cunoscuta sub numele de Pavilionul lui Robillion si Scara Leilor. Insusi monarhul supravegheaza lucrarile constructiei.

In a treia faza, arhitectul MANUEL CAETANO SOUSSA, este insarcinat sa realizeze noi proiecte ale palatului, dupa moartea lui Robillion.

In 1785, el supervizeaza lucrarile la un nou dormitor pentru printul Dom Joao si un al doilea etaj. Noile apartamente vor fi folosite de printul Dom Joao si printesa Carlotta Joaquina de Bourbon, care sosise din Spania si a carei casatorie cu printul ar fi avut loc in 1790.

La intoarcerea din exilul in Brazilia, regele prefera sa locuiasca la Mafra si sotia sa, Regina spaniola Carlotta, ce mi-e mi-a parut sinistra, vazand-o intr-un tablou, ocupa palatul impreuna cu sora ei, printesa Maria Francisca Benedita.

Regele Joao vine la Queluz cu intermitente, dar moare chiar aici in 1826 in dormitorul sau.

Regina Carlotta, care a avut noua copii, a trait la Queluz cu mare pompa si a murit in acest palat in 1830.

Fiul ei, Regele Miguel, foloseste palatul pentru trei ani in razboiul civil impotriva fratelui sau, Regele Pedro al IV -lea, inainte de a fi constrans sa abdice in 1834. Apoi regele Pedro IV moare de tuberculoza la 35 de ani, in palatul unde s-a nascut si tronul revine fiicei sale Maria II.

Ca sa scurtez povestea, palatul e donat statului portughez in 1908 si deschis publicului in 1940, si restaurat dupa un incendiu.

O aripa a palatului, Dona Maria, construita de Manuel Caetano de Soussa, este astazi casa de oaspeti pentru sefii de stat ce viziteaza tara.

Sa incep insa defilarea prin cele 22 de camere, cu ajutorul ghidului, nobilul ce ma conduce tacit, ca un regizor prin toate salile celor doua dinastii de monarhi. Vom face insa popasuri culturale mai lungi, doar in cele mai spectaculoase incaperi.

1-SALA TRONULUI

Intru in Sala Tronului, o emblema a bunastarii si opulentei regale... regele Don Pedro, ma primeste in audienta secreta prin culoarul timpului, si un nobil, imbracat in haine de gardian contemporan, imi deschide larg usile, parca am intrat in palatul Versailles... Acelasi truc al oglinzilor dilateaza spatiul si e atata lumina... no flash, please... totul straluceste de frumusete si maretie regala, parca sunt ALICE in Tara Minunilor...

Aceasta sala este cea mai mare din salile de stat si e in stil roccoco, iar sculpturile sunt realizate de Silvestre de Faria Lobo.

Pentru a crea aceasta sala, arhitectul Robillion a unit cinci camere mai mici...

Ma uit cu admiratie la tavan si la picturile, ce reprezinta Credinta, Razboiul, Justitia si Caritatea, ghidul imi spune ca au fost realizate de pictorul Joao de Freitas Leitao.

Remarc cu lupa vizuala ferestrele franceze ce se deschid spre Noua Gradina si Gradina Malta, de aici din Sala Tronului merg spre est si vad o curte interioara.

Aici in sala aveau loc pe vremuri petrecerile fastuoase ale lui Dom Pedro.

In anii domniei reginei Maria I, in incinta acestei sali superbe se dadeau spectacole de teatru.

In timpul lui Dom Miguel, aici s-au jucat diferite piese de teatru, inclusiv piesa in care Infantul, ce va deveni si el rege, apare in rolul lui Don Quijote, facandu-si intrarea, spectaculos, pe un cal si cantand o arie... povestea mi s-a parut incredibila...

Admir oglinzile, oglinzi, oglinzi, ce curioasa as fi daca ele ar putea sa-mi povesteasca ce au vazut la viata lor... ce secrete ascund... ce ar spune despre nebunia reginei Maria spre sfarsitul vietii ei si multe altele...

Dar, eu azi, sunt Alice in palatul minunilor, ma amestec cu printii de azi, oaspetii turisti, fac o reverenta elegantei Regine Maria I, cam dominatoare in tablouri, si incep si eu, molipsindu-ma de nebunia ei, sa valsez imaginar pe podelele de marmura minunata, dupa o doamna ce fotografiaza cu tableta, toate detaliile.

Mi-a placut aceasta sala si sunt sigura ca aici pe tron, regii cu fruntile lor iluminate de idei marete pentru supusii lor, au luat decizii vitale pentru popor.

Mi-am scaldat ochii, ca o regina, in multitudinea de splendori, care m-au invadat din orbita atator vremuri demult apuse...

Sala tronului, e chiar istoria, e o sala orgolioasa, ,,remember me''...

Astazi Sala Tronului este folosita pentru receptii, banchete de stat, prezidate de Presedintele Republicii si Ministerul Afacerilor Externe, etc.

2 SALA DE MUZICA

Urmeaza Sala de muzica, una din cele mai vechi din palat, fiind realizata in stil Louis XV, are trei lustre de cristal de Venetia si e o bijuterie a palatului, mie mi s-a parut foarte rafinata.

Cred ca tot palatul era odata incalzit de bucuriile muzicii si de caldura sa... vad un pian Empire decorat cu aplice aurite... sunt Alice si ma uit mirata la splendorile etalate... ma uit la candelabre, pentru a doua oara, orbesc subit, privesc fix in ochii reginei Maria, ce se uita la mine din tablou... ma simt onorata si privilegiata...

Ghidul meu nobil imi spune ca sala a fost proiectata de Mateus Vicente de Oliveira si a fost terminata in 1759. Este neschimbata pana in prezent si are 4 coloane rotunde de lemn ce imita piatra verde, iar tavanul este circular cu un oval la mijloc si decorat cu sculpturi in tente aurii. Acelasi Silvestre Faria a folosit motive muzicale pentru a o decora.

Se povesteste ca in 1793, niste printese marocane au fost invitate in sala Tronului si in sala de muzica, ele au fost foarte impresionate de maretia si luminile camerelor, de candelabrele de cristal.

SALA DE MUZICA sau SALA DAS SERENADES, a fost pana la construirea unui teatru nou in Queluz, scena multor serate muzicale.

Epoca de aur a muzicii la Queluz ia sfarsit in 1786, odata cu moartea regelui Pedro III.

In 1799, Dona Carlotta Joacquina alege camera pentru audientele ei si pentru ceremonia de sarut a mainilor.

3 CAPELA

Capela Palatului, a fost de asemenea conceputa de Mateus Vicente de Oliveira.

Opulenta e prezenta si in aceasta capela regala. Peretii si tavanele sunt din lemn si sunt pictate pentru a simula marmura.

Sculpturile sunt in stil roccoco si sunt realizate tot de Silvestre Faria, care a lucrat in palat 35 de ani, pana in 1787, supraveghind executarea lucrarilor.

In aceasta sala au avut loc botezurile regale si alte evenimente religioase, capela fiind impodobita cu tapiserii, matasuri, in culori adecvate. Capela a suferit lucrari de restaurare in ultima vreme.

4 CAMERA LANTERNEI

Am continuat defilarea mea si am ajuns in Camera LANTERNEI, cunoscuta odinioara sub numele de Camera Intunecata. O lanterna exterioara a dat numele camerei.

,,Deschiderea care poate fi acum vazuta in tavan a fost creata la ordinele generalului Junot in timpul invaziei franceze ''

Apoi regele Joao VI porunceste ca tavanul sa fie adus la forma initiala.

Aceasta camera permite accesul spre Capela Regala, si din spatele unui paravan, membrii familiei regale luau parte la slujbele religioase.

Mai tarziu regenta Dona Isabel Maria, da porunca sa fie restaurata camera, in numele fratelui ei Infantele dom Miguel, exilat in Viena.

Am retinut portretul Infantelui Dom Miguel, pe peretele din camera, fiindca e cel mai mare din palat. (1824).

5 APARTAMENTELE PRINTESEI MARIA FRANCISCA BENEDITA

Langa Camera Lanternei, in aripa privata, se afla mai multe camere mici, ce au apartinut principesei Maria Francisca Bebedita, sora cea tanara a Reginei Maria I si vaduva printului Dom Jose, nepotul ei si mostenitorul la tron.

Cunoscuta in istorie sub numele de Printesa Vaduva, ea a insotit familia regala in Brazilia, pe vremea invaziei franceze, si va reveni in tara in 1824.

Ea a trait aici in paatul Queluz cu cumnata ei regina Carlotta. Apartamentele ei sunt bogat decorate, au covoare viu colorate pe podele, candelabre, usi sculptate, scaune impodobite cu sculpturi aurite si tapiserii opulente.

In centrul acestei aripi, spre gradina Malta, exista si un oratoriu, cunoscut sub numele de Capela Doamnei Carmen.

,,Urmeaza in ordine cronologica trei camere ce aveau functiile pe care le indeplineau in a doua jumatate a secolului 19''

6... SALA DE FUMA -Sala pentru fumat

7SALA DE CAFE

8SALA DE JANTAR (Sufrageria)

9 SALA PORTELANURILOR

Cu exceptia salii picnicului, mai intima si situata in apartamentele private ale regelui, in Pavilionul Robillion, masa era de obicei pusa in diferita locuri, dupa cheful fetelor regale.

Actuala sufragerie, nu mai este la fel ca in 1763. Camera alaturata, cu portelanuri arata ca un muzeu, si prezinta colectia regala de ceramica si portelanuri.

In viziunea mea personala, ca am imaginatie cam bogata, il vad pe Regele Don Pedro cum porunceste ,,asezati-va'', apar carausii cu platouri de portelan ce aduc bunatati mariei sale si oaspetilor ce au fost la vanatoare... regele inghite o sardina portugheza proaspata, pescuita din ocean, sau gusta din vanat... se linge pe degetele regale si asistenta rasufla usurata, ca bucatele ii sunt pe plac... regele ridica paharul de cristal pentru un toast... se ajunge apoi la minunatele deserturi portugheze... conversatia e lejera, sa nu li se tulbure digestia regala, despre vreme, despre aur despre noi amenajari in gradina si mai putin despre popor...

Cina se termina in gradinile regale... undeva aproape e oceanul ce a adus bogatii portughezilor...

Eu sunt Alice, dar nu mi se face cinstea sa ma numar printre oaspeti, azi masa e goala, e criza economica prin coridorul timpului...

Dar la usa ma asteapta un alt halebardier si ma conduce apoi intr-o sala ce-mi trezeste admiratia suprema... o sala cu Azulejos...

11... CORIDORUL CU CERAMICA sau Camera cu Azulejos

Aceasta camera cu ceramica portugheza e numita si coridor, in ghidul cumparat de mine e descrisa drept Camera Mansoanelor, datorita unor mansoane de sticla ce erau folosite pentru a proteja lumanarile sa nu se stinga din cauza curentului.

Compozitiile murale apartin pictorului Francisco Jorge da Costa si dateaza din 1784.

Ele reprezinta cele 4 anotimpuri, cele 4 continente, scene mitologice si decoratiuni chinezesti in arcele de la ferestre ce au vederea spre gradini.

Abunda culorile alb-bleu-galben, cu violente de verde.

O compozitie cu azulejos arata Africa, personificata printr-un negru ce poarta o capatana de ananas, pe cand in cea de-a doua lucrare, un mongoloid cu ochii oblici vine cu lamai, aducand darul Asiei.

Cred ca este sugestia de opulenta a doua continente din care Portugalia s-a infruptat timp de secole, prin coloniile ei.

Aceste tablouri au devenit azi piese de muzeu pentru toata lumea.

In aceeasi ordine cronologica urmeaza TOCHA Sala -CAMERA TORTELOR, Camera ARCASILOR si Camera Privata a lui Dom Jose.

16 CAMERA AMBASADORILOR

Am intrat intr-o sala spectaculoasa, ce-ar fi sa ma asez pe jiltul regal? ei, nu ma vede nimeni, doar camera video-fac o reverenta imaginara regelui si reginei, cred ca lui Dom Joao... sunt si eu un ambasador... un turist... ce opulenta dragilor, scot si eu unul suspin de placere vizuala si ma las furata de decoratia salii...

Aceasta sala, cunoscuta anterior sub numele de BARRACA RICA, sau Camera Coloanelor, a ajuns sa fie apoi cunoscuta sub numele de Camera Ambasadorilor.

Constructia ei a inceput in 1754, sub regia lui Robillion si a fost finisata in 1762.

Sculptori francezi au lucrat aici cu migala, alaturi de pictorii ce au realizat tavanul.

Pictura din panoul central este de mare efect si e considerata o replica a panzei originale, realizata de pictorul italian Giovani Berardi, pierduta intr-un incendiu.

In aceasta panza, familia regala ia parte la o serata muzicala, condusa de regele Jose I si regina Mariana Vitoria. Infantele, fiicele regelui par sa cante, iar cel ce conduce concertul e chiar fratele regelui, Infantul Don Pedro.

Ma uit cu placere si la vasele de portelan chinezesc, remarcabile, ce anima sala intr-un spectacol fastuos.

Celelalte vase orientale, mai mici imi par iesite dintr-un corn al abundentei.

In aceasta sala aveau loc concerte si infantele cantau insotite de profesorii lor de muzica, de aceea sala s-a numit si Camera de Seara Muzicala.

Cele doua tronuri, marginite de coloane cu oglinzi, erau pentru rege si regina si pentru printii Braziliei, mostenitorii la tron.

In ansamblu, camera mi s-a parut eleganta si cu bun gust.

Aici cred ca veneau ambasadorii cu ofrande, vin si eu cu un aparat foto si reusesc sa pacalesc o clipa vigilenta gardianului si fac o poza cu blitz, obrigado, am si eu talentele mele de viclenie turistica.

Urmeaza apoi alte cateva sali de mai mica importanta si in final ajung la apartamentele private ale printesei Carlotta Joaquina, in camera picnicului, Camera lui Dom Quixote si in final in camera reginei si in budoarul reginei.

CAMERA PICNICULUI

Aceasta camera e patrata si mica, si este spectaculoasa daca te uiti la tavanul sub forma de fagure de miere, cu alveole cred aurite. Pe pereti sunt tablouri ce reprezinta scene de vanatoare si sunt bogate in detalii. Doamnele si domnii stau pe iarba la picnic, angajati in arta conversatiei si gastronomiei. Aceste tablouri sunt alegorii ale celor patru anotimpuri ale anului.

20 Camera lui Don Quixote

Nu am crezut vreodata ca o sa il mai intalnesc pe Don Quijote, dar iata-ma intr-o sala realizata intre 1759 si 177, dupa planurile lui Robillion.

,,Aceasta camera patrata, da iluzia ca este circulara, datorita celor 8 coloane care taie colturile si sustin tavanul''.

Camera se numeste SALA REDONDA., este uimitoare si m-au surprins seturile de oglinzi, decoratiunile aurite, cele 9 usi cu picturi ce arata scene din viata personajelor lui Cervantes. Aceste picturi au fost atribuite pictorului Manuel de Costa. Tavanul este completat de o panza celebra, numita Alegoria Muzicii, iar podeaua este uimitoare.

In aceasta camera s-au nascut personaje regale... de exemplu copiii regelui Joao VI si ai reginei Carlotta.

In 1828 regele Miguel isi petrece aici convalescenta dupa un accident.

Camera aminteste de memoria lui Pedro IV, restauratorul monarhiei constitutionale portugheze, care a murit aici de tuberculoza la 35 de ani, pe patul din aceasta camera.

Bolta pictata ca un arc peste timp m-a trimis cu gandul la clipele de glorie ale regatului, e o camera fantastica.

DORMITORUL REGINEI... oare ce face regina la aceasta ora? se joaca cu copiii... ma uit la patul regal, vad punct si virgula, o ambianta de lux, francez, ... budoarul reginei te ademeneste la reverie... bogatia respira prin mobila si pereti... precis ca pe aici, in camerele private au alergat infantii sa isi imbratiseze mama... budoarul e precedat de o camera de asteptare pentru doamne.

Dar a venit timpul sa ies afara... Queluz e o perla arhitecturala si poate ca unele din judecatile mele sa fie subiective, dar uimirea mea in fata acestui palat, dupa ce am venit de la Sintra, a fost reala...

Urmeaza plimbarea in gradinile palatului, in episodul urmator... absolut fantastice.

---

VIZUALIZĂRI: 5713 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI