In Kampa pe Stanga - Mori, Dracoaice, Fauni si Azteci

TIPĂREȘTE

Astazi, dupa ce ca am stat la birou pana tarziu, am mai si facut o plimbare luunga sa mai trec in revista locuri favorite care inca isi revin de la inundatiile din iunie. Si cum nu cred ca stie multa lume de Kampa, mi-am zis sa va bucurati si voi de ea.

Cine nu tine musai sa se lupte in lupta dreapta sau sa dea din coate pe Podul Carol, poate traversa elegant Podul Legiunii, adica un pod mai la stanga, pe la Teatrul National, mai ales acum cand sunt concerte in aer liber. Treceti lejer pe pod si aveti Castelul in dreapta, dealul Petrin cu statuile sale in fata, si Casa Dansanta in stanga. Iar dedesubt - Insula Arcasului (Strelecky Ostrov) care este in reconstructie pana la anul, asta daca nu mai vine vreo inundatie. Cum treceti de pod faceti dreapta, apoi stanga in jos pe scari si va treziti in Parcul Kampa.

Parcul Kampa se numea pe scurt "insula" in 1169, de cand dateaza primele mentiuni scrise. Era pur si simplu o gramada de aluviuni aduse de Valtava cea lenesa, si avea o forma variabila, cu exceptia unui mic rau artificial creat si intretinut de Cavalerii de Malta inca din secolul XII. Kampa era o colectie de mici gradini, in general ale celor avuti, care au pus sa se intareasca malurile insulei, in general cu material de pe la diversele incendii. In secolul XVII Kampa si Podul Carol s-au unit prin scara de piatra de pe partea stanga a podului. Forma de parc, cea actuala, a capatat-o dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Cand intri in parc dinspre Podul Legii, tot ceea ce descriu eu se gaseste pe partea stanga a parcului. E un tunel verde, luxuriant, tainic, intrerupt de mori, podete si terase. Micul raulet, numit Certovka adica Dracoaica, dupa o baba rea care-si spala rufele in el, poate parea calm dar devine de-a dreptul dracesc la inundatii, asa ca eram curioasa sa vad daca micuta cafenea Kavarna Mlynska, este deja deschisa. Era. Ultima data am baut bere acolo inainte sa-i intre Certovka pe usa - efectiv au inchis mustaria cu noi acolo, iar dimineata apa era pana la genunchi. Asa ca m-am bucurat sa o vad deschisa, cu terasa plina, roata morii care se-nvarteste tzac tzac tzac, si oameni cu pahare pline. Au bere la butoi, cidru excelent, si cateva gustarele, foarte bune de altfel - tlacenka (toba, servita cu ceapa proaspata, otet si paine neagra) sau nakladany hermelin (branza tip camembert marinata in ulei cu usturoi si paprika si servita cu ardei iute, ceapa si paine neagra. Am inclus si o poza in care se vede ca supa zilei - de fasole - costa azi 39 coroane. O nimica toata. Nu e un loc unde sa te duci pentru delicatese culinare, este un loc unde sa bei bere cu prietenii si sa simti magia care te inconjoara. Cine nu are loc nici pe terasa nici inauntru, sau are caini, isi ia frumos berea la pahare de plastic si bea afara pe iarba. Si dupa ce bea pune paharul la gunoi...

Mergand mai departe, respirand aroma calduta de tei, imi aminteam de legendele avand ca personaj principal pe Spiridusul Apelor - in ceha Vodnik sau in germana Wasserman. Un personaj comun in mitologia ambelor tari, spiridusul apelor este un omulet urat, cu parul verde si haine verzi, cu ochii bulbucati. Trage la fundul apei inotatorii neexperimentati si opreste rotile morilor. Se poate preschimba in alte animale. Daca-l intalniti, dati-i o bere si va lasa in pace, ba chiar va poate indeplini o dorinta.

Cred ca spiridusul primise deja o bere la Kavarna Mlynska intrucat nu l-am vazut. Doar la o terasa de alaturi veghea un faun cantator din nai ca Peter Pan. Terasa "Garden Restaurant" de langa el era plina.

Putin mai incolo, in parc, am pozat o frumoasa statuie reprezentand o fata intr-un gest a la Dsoara Pogany. Si mai interesant, nu departe de ea un grup asortat de cehi si straini dansau un fel de dans sudamerican. Am intrat in vorba cu o doamna care agita in ritm niste tartacute cu nisip, si mi-a spus ca sunt mexicani si cehi care danseaza un dans aztec, dansa fiind traducatoarea de spaniola angajata pentru actiunea respectiva. Am discutat putin despre magie si Carlos Castaneda, in timp ce diversi cehi treceau pa langa noi bombanind ca "astia cheama ploaia", ceea ce fusese si primul meu gand, mai ales ca norii incepeau sa se adune.

Cu asta am ajuns aproape de iesire si am constatat ca Vila Werich, candva a unui mare arhitect, e pe cale sa fie in fine restaurata. Vila s-a aflat in centrul unor dispute de proprietate si asa a ramas nerestaurata dupa inundatiile in 2002. Se poate vedea pana unde a ajuns apa, uitati-va la portiunea mai inchisa de jos - nu-i zugravita in doua culori.

Am trecut si prin portiunea turistica a Kampei, cu restaurante, turisti si trei studenti talentati care interpretau degajati creatia marelui Carlos Jobim - Samba de Uma Nota So. Care dupa toate cantecele cehesti si aztece, este singura care mi-a ramas si cred ca reflecta relaxarea si farmecul acestei seri.

Inchei cu o poza a Certovkai la iesirea din Kampa. Puteti admira exact acelasi loc la sfarsitul videoclipului de ca recenzia carciumii U Provaznice, doar ca acela a fost filmat in 1993 iar acesta a fost pozat de mine acum o ora. Sper ca v-a placut mica incursiune in Kampa. Data viitoare fac si partea dreapta: -)

Muzica: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI