Manastirea Orata, manastirea unei mari iubiri

TIPĂREȘTE

In ultima zi de stat in Pojorata ne-am hotarat sa vizitam cateva obiective din imprejurimi si daca ne ramane timp sa lenevim un pic dupa -amiaza. De lenevit nu s-a mai pus problema pt ca am plecat destul de tarziu de la pensiune cu destinatia Fundu Moldovei, unde scria pe un indicator ca ar fi o biserica - monument istoric, pe care nu stiu cum, am ratat-o. Ne-am continuat drumul convinsi fiind de faptul ca ne-o indruma Dumnezeu pasii undeva si asa a si fost pt ca in localitatea Botus am facut la stanga si dupa 3 km de drum de tzara am ajuns la Manastirea Orata.

Discreta, asezata intre dealurile impadurite de codrii seculari, intr-o liniste deranjata doar de susurul paraiasului din apropiere. Intram in curtea plina de flori si ne intampina o maica blajina ce ne destainuie din tainele acestui loc. Manastirea poarta numele paraiasului ce curge in apropiere si este ctitorita de un localnic - Traian Pomohaci - ce a dorit construirea unui locas de cult din prea multa dragoste pt sotia sa plecata prea repede dintre cei vii. Eu as spune ca din prea multa dragoste pt Dumnezeu de vreme ce toata viata lui si-a dedicat-o ridicarii acestei biserici.

Sa revin la datele istorice - in 1948 se pune piatra de temelie, este lucrata in lemn de mesteri din Botus numai in zilele de post, in 1953 este terminata dar de-abia in 1954 este sfintita manastirea cu hramul Adormirea Maicii Domnului - 15 August. Numai ca odata cu pogromul comunist se interzice oficierea slujbelor, calugarii sunt goniti, chiliile demolate si in anul 1960 este inchisa. Dar ctitorul manastirii nu a stat degeaba, a umblat dupa aprobari si in 1975 reuseste sa porneasca reparatiile bisericii impreuna cu familia si cativa localnici. Interiorul este captusit cu carton presat pe care si astazi poate fi admirata pictura naiva ce da un aer autentic. La mirarea mea maica imi spune ca pictura a fost savarsita de nepotul ctitorului care a muncit 2 veri la ea, ziua mergand la coasa iar noaptea pictand. Mai tarziu pictorul a ajuns diacon si a continuat sa picteze si sa sculpteze pt manastire. Pana la caderea comunismului se oficiau doar cate 2-3 slujbe pe an apoi a fost redeschis schitul aici vietuind 3 calugari. Unul dintre ei a fost si ctitorul manastirii care a trecut la cele vesnice la scurt timp dupa ce a fost calugarit.

Din 1994 este transformata in manastire de maici dintr-un motiv pe care nu m-am putut abtine sa nu-l cercetez. Am intrebat-o pe maica - observand ca nu este singura manastire trecuta de la calugari la maici si mi-a raspuns la fel de calda si rabdatoare ca pana atunci ca din lipsa de vietuitori, adica sunt mai multe femei decat barbati. Am cumparat ceva suveniruri, am mai facut cateva poze si am iesit cu parere de rau ca nu putem ramane mai mult. Maica ne invita la masa dar ne cerem scuze ca nu putem ramane pt ca tocmai ne umplusem "ghiozdanelele" la pensiune. Ne conduce la masina dandu-ne sfaturi pt drum, spunandu-ne ca mesterii din Botus au construit undeva in Belgia o biserica identica cu cea din lemn si sotul meu face o ramarca demna de cartea recordurilor: "Am pierdut toata vara batand Bulgaria si uite ce frumuseti ratam sa vedem in tara noastra! Gata de la anul nu mai pupi iesiri in afara decat dupa ce ma satur de Romania! "

Si stiu ca mai sunt multe de vizitat la noi!

---

VIZUALIZĂRI: 4591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI