GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Pordim, respect pentru 'copiii Carpaților'
De mai mult timp ne propusesem ca la unul din drumurile prin Bulgaria nordică să facem un popas la Pordim dar timpul mereu a fost dușmănos, nu și anul acesta când, venind dinspre Sofia la orele prânzului am ales să ne abatem din drumul spre casă pentru a vedea mica localitate. Așa că din E83 ne-am abătut pe drumul local 3402, o șosea îngustă plină de tir-uri - aveam să pricepem că pline de cereale - și după cam 7 km ne-am trezit în fața barierei căii ferate, locul de intrare în comună sau poate orășelul Pordim. După puțin timp am reușit să trecem cu grijă peste șine, un loc nu prea bine amenajat și apoi, conduși de mult prea vorbăreața Sofia am ajuns în “centru”, în încercarea de a găsi o mehana, o terasă ceva unde să ne potolim întâi foamea. Nici gând! Două mici locații cu rol alimentar erau bine închise, o mașină de poliție cuminte și goală avea rol de sperietoare și dacă am văzut 3 localnici prin zonă au fost prea mulți. Așa că am negociat cu Sofia să ne ducă spre una din cele două case muzeu, o negociere inutilă căci Pordim este atât de mic încât și fără ghidaj ajungi la porțile locurilor pentru care puțini turiști se abat din drumul principal E83. Căci această localitate mică, ridicată se pare la rang de oraș deși este departe de așa ceva a fost cândva, în sec. XIX locuință de campanie militară pentru un împărat rus și un viitor rege al României.
Casa muzeu “Alteța Sa Regală Karol I” este situată pe ulitsa Ivan Bozhinov sau drumul local 3501. În drum spre aceasta ne dăm seama că este luni, o zi când muzeele sunt închise de obicei dar sperăm că poate totuși. Ajunși în fața curții mari cu gard spre două străzi, vedem poarta deschisă și ne bucurăm degeaba. Mergând la căsuța din dreapta porții de intrare, acolo unde ușa era deschisă, ne întâmpină o imagine dezolantă, un interior plin de unelte, coșuri de nuiele și un muncitor cu care ne înțelegem destul de bine totuși, de la care aflăm că nu ne poate da informații despre muzeu, închis la acea oră dar că putem sta cât vrem în parc. Se pare că era omul care se îngrijea de curte. Și care, de fapt, avea magazia chiar în casa originală care a fost locuința și locul central de comandă a armatei române a regelui Carol I al României, pe atunci doar domnitor. Casa în care este în prezent muzeul Carol I (acolo pe placă este Karol I), a fost clădită între 1904-1907 special pentru colecțiile donate de armata română sau din alte surse locale. Se pare că din obiectele expuse în interior și pe care n-am reușit să le vedem, regelui Carol I nu i-a aparținut decât patul de campanie pe care a dormit 26 de săptămâni la rând. Curtea casei este, așa cum spuneam, mare și destul de bine îngrijită. Aici sunt 4 tunuri rămase din timpul războiului iar în fața muzeului, casa cu ceardac, cineva a scris din pietre colorate inițiala “K. I” adica Carl I, “glorie eroilor… ” și altele pe care nu am reușit să le înțelegem deși sunt cu litere latine. Cu fața spre casa-muzeu sunt două busturi, maiorul Gh. Șonțu și sergent post-mortem Ion Grigore Alucăi.
Maiorul Gh. Șonțu este un nume de erou atât de cunoscut încă de când eram pe băncile școlii. El a fost comandantul batalionului românesc ce avea greaua misiune de a cuceri rezistenta redută Grivița din mâinile puhoiului turc condus de Osman Pasa. Victoria acelei lupte unde au căzut mulți români a fost ultima pentru maiorul Șonțu, mereu în linia I, ca un exemplu în fruntea soldaților săi. Al doilea bust este se pare al sergentului post-mortem Grigore Ion Alucăi, se spune cel ce a urcat drapelul românesc pe reduta Grivița înainte de a fi ucis de turci. Legenda celui de al doilea bust este mai lungă, se pare că au fost doi soldați Grigore Ion, al doilea zis al Buriașului, cel care alături de colegii din batalionul II Vânători au capturat și drapelul turcesc de pe redută. Pentru a se evita discuțiile inutile s-a ajuns la înțelegerea că Ion Alucăi să reprezinte eroismul dorobanților și vânătorilor români căzuți în aceste locuri. Cele două busturi originale din 1907 au fost furate în 1990 dar statul român le-a refăcut anul trecut și au fost dezvelite în prezența președintelui țării noastre, în cadrul unei ceremonii organizate de guvernul bulgar. Tot aici inițial a fost și bustul regelui Carol I dar care, după 1990, din motive de siguranță, a fost mutat de statul bulgar la Plevna. Să sperăm că v-a fi readus sau ridicată altă statuie aici la Pordim pentru regele nostru care a acceptat cererea Rusiei de a-și trece trupele pe pământ românesc, a declarat independența țării la 9/21 mai 1877, a redistribuit tributul către Înalta Poartă spre înzestrarea rapidă a armatei române în fruntea căreia a trecut Dunărea. Aici este de amintit că rușii inițial ne-au refuzat ajutorul armatei dorind să obțină singuri victoria dar s-au lovit de puternica și numeroasa oaste a lui Osman Pasa. Comandantul rus este astfel obligat să ceară ajutorul românilor, fapt prevăzut de Carol care a pus și susținut condiții dure, acceptate în final de ruși. Printre ele era și comandă unică românească pe un sector de front separat iar cum prințul de Hohenzollern nu putea să fie sub comanda unui general fie el din oricare armată, parte din trupele ruse au intrat sub comanda regelui nostru. Istoria amănunțită și foarte interesantă pentru noi este ușor de citit pe net și chiar merită efortul. Condusă cu hotărâre și deosebita iscusință militară a prusacului Carol, armata noastră avea să aducă faimă României, independență și să realizeze visul viitorului rege, obținerea Dobrogei cu ieșirea ei largă la Marea Neagră, un fapt încă invidiat de riverani.
Chiar dacă nu am putut intra în muzeu, doar faptul de a vedea plăcile cu numele regelui nostru pe pământ străin, a eroului Gh. Șonțu, gardul metalic al parcului având pe porți inițiala lui Carol I, sentimentul că undeva, în istoria noastră am fost atât de importanți, ne-a mulțumit că am ajuns aici.
Pe lângă casa “Marelui Duce Nikolai Nikolaevici” doar am trecut, nu am oprit căci era și ea închisă. La fel și biserica comunei, o clădire frumoasă refăcută după războiul din 1877 - 1878 cu sprijin rus și român. Ea are 6 clopote donate de țarul Alexandru al II-lea în anul 1879 alături de icoane rusești, obiecte liturgice și haine preoțești, în semn de recunoștință pentru ajutorul primit de la populația locală. Tot cu bani rusești s-a ridicat noul turn clopotniță iar Regele Carol I a oferit în dar bisericii 2 lampadare mari.
Pordim, localitatea de azi, are o istorie lungă în antichitate, dovedită de urmele găsite în pământ dar prima dovadă scrisă este din sec. XV, perioadă când avea și numele de Rupcha și Pordam, nume abandonate din sec. XVI. Parte a Imperiului Otoman ca de altfel teritoriul bulgăresc tot, Pordim are momentul de glorie în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 când, în octombrie 1877 în două case din sat se stabilește punctul de comandă al armatelor ruse și române, respectiv țarul Alexandru al II-lea și Alteța regală Carol I, viitorul prim rege al României. Dacă pentru țar casa a fost doar din pământ bătătorit, casa în care a locuit Carol I a fost pe fundație de piatră. Aici, în cele două case au fost ținute importante consilii de război, aici s-a conceput tratatul semnat la San Stefano, tot aici a fost un important spital de campanie - mai mult în casa țarului - și mai apoi loc de triere pentru soldații români și ruși răniți grav, ce trebuiau trecuți Dunărea. Și nu lipsit de importanță, după cucerirea Plevnei s-a instalat primul telegraf din Bulgaria, întâi militar apoi lăsat spre folosință civililor.
După eliberarea Bulgariei, la început de sec. XX, la inițiativa unor localnici bulgari se înființează “Comitetul țarului Alexandru al II-lea Eliberatorul”, ocazie cu care se cumpără de municipalitate cele două case în care au stat țarul și Carol I, se cumpără și proprietățile din jur, se amenajează cele două muzee iar la 3 septembrie 1907, în prezența lui Ferdinand I, viitorul rege al României și a membrilor curții imperiale ruse, se inaugurează cele două muzee din Pordim, “Marele Duce Nikolai Nikolaevici”, numită așa după comandantul armatei ruse și casa “ Alteța Sa Regală Karol I” De atunci cele două muzee se vizitează gratuit, ca o recunoștință pentru eroii căzuți în acest război crunt, ca să amintească generațiilor viitoare despre eroismul și dăruirea populației locale alături de soldații ruși și români.
Am urmat ceva drumuri locale din afara Pordimului în speranța că vom putea vizita monumentele istorice din zonă și una din bisericile sătești pictată de un român dar drumurile sunt proaste, satele sunt de țigani turci așa că soțul meu, mare amator de Bulgarie autentică, nu a mai oprit până la drumul principal. Pordim, colțul umil din care s-a născut libertatea Bulgariei, cum spunea poetul Ivan Vazov, este un loc ce merită trecut pe lista popasurilor scurte în vacanțele noastre căci, așa cum scria N. Iorga, “cunoscând istoria, eroii, tradiția, ne facem mai altruiști, mai iubitori de oameni și viață”. Și Carol I, “Regele de Oțel” alături de soldații români ce au luptat la Plevna, Grivița și în tot acel război, a fost un erou onorat de vecinii noștri bulgari.
Pordim se află la o distanță de 15 - 20 km de Plevna, 132 km de Ruse și 70 km de orașul românesc Turnu Măgurele, deci este ușor de vizitat mai ales pentru cei ce se opresc mai mult timp în frumoasa regiune Lovech. Din intersecția cu E83 până la muzeu, în funcție de calea aleasă, sunt cam 5 -8 km dus. Programul muzeelor, afișat la ușă, este 8 -12 și 13 - 17 de luni până vineri, că nu se respectă este dovada că noi am fost și erau închise. Pe ușă e un număr de telefon dar nu a răspuns nimeni apelului. Nici nu cunosc dacă ar ști altă limbă decât bulgara. Dar peste toate, poate doar să vedeți exteriorul și să vă reamintiți momentele de vitejie ale bărbaților neamului nostru, merită să vă abateți din drum.
Trimis de elviramvio in 29.08.17 14:00:44
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elviramvio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@elviramvio: Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Pleven [Plevna] și împrejurimile, PLEVEN / PLEVNA" (deja existentă pe sait)
Felicitari calduroase pentru articol. Merita citit cu mare atentie, de mai multe ori, mai ales de cei care nu cunosc ISTORIA ROMANIEI SI A ROMANILOR. Sunt unii care nu vor sa invete despre sacrificiile inaintasilor. Prin aceste randuri rescrie-ti istoria. Ati deschis o pagina de aur din istoria tarii noastre, un eveniment care nu poate fi negat: CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT.
Cand o sa trec prin Bulgaria o sa ma opresc in aceste locuri pentru cinstirea eroilor nostri.
Va multumesc!
Vacante placute in continuare!
@ovidiuyepi:
Multumesc. Probabil ca vom incerca sa ne mai abatem din drum pe acolo, poate gasim deschis. Daca va intereseaza, de ziua independentei Romaniei de obicei se organizeaza excursii de diferite asociatii si, din cate am inteles de la cei ce au fost, sunt mici festivitati locale. Dar nu pot fi sigura, asa am auzit.
Muzeul ducelui este mai bogat si mai elegant, din pacate si acela avea portile inchise, am uitat sa scriu ca este aproape de casa Carol I.
Plimbari multe si cu folos va doresc!
@elviramvio: Draga mea, mi-a plăcut tare mult și acest articol!
Se vede că l-ai scris cu sufletul, ca o bună româncă care își iubește țara, dar mai ales iubește istoria ei, pe eroii care au făcut să devenim independenți, ca mai apoi alți oameni, sub Carol I și Ferdinand să construiască România modernă.
Felicitări! Am citit și votat, la rândul meu, cu sufletul!
@doinafil:
Multumesc mult Doina, esti, sunteti amandoi tare draguti cu mine.
Asa cum am scris, m-am bucurat ca macar am putut intra in curte desi nu este foarte mult de vazut, doar ce am aratat in poze. Sunt convinsa ca nu prea au vizitatori in mod obisnuit si de aceea si programul nu se respecta. Poate alta data am noroc. Si sper sa ramana in continuare aceasta casa-muzeu pentru cinstirea romanilor eroi.
@elviramvio: Acum ca am citit articolul imi pare rau ca nu am facut-o aseara. Un articol minunat, in care ai lasat o parte a sufletului tau.
Merita sa te abati din drum si indifferent de cat de mult sau de putin ai vizita macar sa stii ca ai trecut si pe acolo. Un loc care prin simplitatea lui enama sentimente din cele mai profunde.
Felicitari, votat cu mare drag.
@elviramvio: Excelent articol, habar n-aveam de aceste 2 muzee! Chestia cu intezisul fotografierii obiectivelor mi se urca mereu la nervii capului!!! Numai in estul Europei am intalnit asa ceva! Pune, nene, taxa foto si lasa-ma sa-mi fac propriile poze, daca asa vreau! Ultima experienta de acest gen am avut-o recent, la culele de la Maldaresti. Doamna custode ne-a luat repede sa vizitam si - o fi fost scris, dar am trecut val-vartej pe langa intrare - ne-am apucat sa fotografiem cu elan in prima cula. Doamna ne-a atras atentia ca nu avem voie decat daca achitam taxa foto (10 ron). Nu ne incasase nici banii de bilete, asa ca i-am zis ca nu-i problema, platim si pt facut poze, ca ne place sa avem pozele noastre. "Noi avem un pliant care costa doar 1 ron, dar dvs decideti..." La final m-am felicitat pt decizie, pliantul avea 5-6 imagini si cateva randuri scrise.
Dar in multe alte locuri nu ai voie sa pozezi si punct! Asta mi se pare (poate exagerez putin, dar nu mult) din categoria "prostul daca nu-i fudul nu e prost destul". Cum sa nu-ti dea voie sa pozezi o casa pe dinafara?!!!
@crismis:
Muzeele le știam de ceva ani dar cum mereu am fost pe repede inainte, de obicei spre Grecia, am tot amanat. Acum timpul fiind limitat a trebuit sa ne intoarcem pe acelasi drum de la Salonic si fiind spre casa am zis sa ne incercam norocul. Muzeul rusesc este mai dotat, mai elegant - am vazut poze de aceea stiu - are mobilier de epoca, cel romanesc este mai sarman din cate am aflat de-a lungul timpului. Am cautat un filmulet ceva pe youtube despre casa Carol I să-l atasez dar n-am gasit, pacat.
Cat priveste casuta, omul era un muncitor simplu, acolo erau "stilourile" lui si cine stie la ce s-a gandit ca facem noi, mai ales ca scaunul de afara care tinea usa era cam elegant. Aveam voie sa fotografiem tot, mai putin "cuibul" lui. S-a uitat destul de linistit la mine ca am urcat scara din cerdacul muzeului si am incercat sa vad ce e dincolo de geam, degeaba, bine acoperite protectiv de soare. P08, aceea e casuta dar am prins-o mai de departe si nu se vede bine.
@elviramvio: Mda, ei pot! Noi nu! Foarte interesant și foarte educativ!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2019 Muzeul vinului din parcul Kailaka, Plevna — scris în 21.07.19 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Panorama de la Plevna versus cea de la Borodino, în subsidiar Panorama de la Cucuteni — scris în 18.07.19 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 O zi la Plevna şi Lovech ca test — scris în 15.07.19 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2019 Popasul Lipite in Obnova — scris în 27.05.19 de vulpe mihaela din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Plevna - instructiv și relaxant — scris în 17.11.18 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Parcul Skobelev - Plevna — scris în 14.11.18 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Mausoleul Eroilor Români de la Grivița — scris în 21.10.18 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ