Iordania, Petra - o legendă regăsită în nisipurile istoriei

TIPĂREȘTE

Petra, fără îndoială, cel mai enigmatic loc în care am ajuns până acum şi cu siguranţă, unul din cele mai încărcate de mister locuri din lume. Şi nu cred că sunt singura care spune asta, cu certitudine, oricine a vizitat oraşul roz săpat în stâncă şi a mai citit totodată la viaţa sa un pic de istorie, ar spune acelaşi lucru.

Mister în Petra e peste tot, de la legenda privind naşterea locului, apariţia civilizaţiei nabateene, la cea privind dispariţia acestei civilizaţii, ,,dispariţia’’ oraşului, urmată de redescoperirea parţială a pierdutei aşezări. Dar pentru a simţi misterul, nu e suficient ca vizita în oraşul roz să fie un prilej de a-ţi bucura ochiul, ci mai ales trebuie să fie un prilej de a-ţi încânta sufletul, de a te putea integra într-un spaţiu rupt de realitate, cum numai în imaginaţie ar putea exista. De aceea, după ce te întorci fascinat din Petra, nu poţi să nu îţi pui întrebări (la care e dificil să găseşti răspuns, chiar şi în cele mai ample compendii de istorie), cum ar fi, de pildă, de ce o civilizaţie cum e cea nabateeană, capabilă să construiască un sistem hidraulic sofisticat, prin care să aducă apă de la adâncime de 50 m prin metode tehnice chiar până azi doar de ei ştiute, care a lăsat în urmă atâtea inscripţii ce demonstrează o cultură avansată, nu a lăsat totuşi, vreo formă scrisă a literaturii care să fie descoperită până în zilele noastre.

Dar poate tocmai faptul că lucrările de istorie sunt sărace în detalii, pune pe umerii istoricilor de azi şi de mâine importanta sarcină de a descoperi şi de a ne face şi nouă cunoscută bogata istorie a Petrei, vechiul Rekem, aşa cum apare oraşul denumit în manuscrisele de la Marea Moartă.

Ca să ajungi din Amman la Petra, trebuie să strabaţi Autostrada Deşertului (Desert Highway), prilej cu care treci prin Wadi Musa (Valea lui Moise), azi un orăşel în care cei mai mulţi turişti aleg să înopteze înainte de incursiunea în oraşul de piatră.

Se spune despre această vale, Wadi Musa, că poartă urmele profetului Moise. Cum zona era lipsită de apă, printr-o lovitură de toiag, din stâncă a ieşit apă, formându-se un izvor care se numeşte Izvorul lui Moise. Din acest izvor (care există şi în prezent), nabateenii au captat apa prin canalele ingenios construite ducând-o în Petra. Şi tot aici, s-ar afla şi mormântul surorii lui Moise, Miriam.

Despre nabateeni, un trib nomad de arabi, se ştie că prin sec. VI înainte de Hristos au extins un regat până în Siria. Capitala acestuia, Petra, s-a dezvoltat ca urmare a comerţului, având în vedere că drumurile caravanelor ce transportau mătăsuri din China (Drumul Mătăsii), condimente din India (Drumul Mirodeniilor) şi tămâie din Arabia, treceau prin imediata vecinătate. Până prin sec. I după Hristos, Petra a rămas în stăpânirea nabateenilor, în ciuda unei istorii deloc liniştite, însă în anul 106, împăratul Traian avea să cucerească regatul nabateean, care aşa avea să devină provincia romană Arabia Petraea. Cu toate astea, declinul oraşului, mai accentuat prin sec. III după Hristos, a fost cauzat în principal de schimbarea rutelor comerciale, precum şi de două mari cutremure care au acoperit parţial oraşul, la scurt timp acesta fiind abandonat.

Ce a putut simţi Johann Ludwig Burckhardt, exploratorul elveţian care a redescoperit Petra, după peste 1000 de ani în care aceasta a fost ascunsă în praful deşertului, nu e prea greu de imaginat. De aceea, a descrie Petra e o mare provocare. E foarte dificil să găseşti cele mai potrivite epitete pentru a zugrăvi ce ţi-au putut vedea ochii şi ce ţi-a putut simţi sufletul în acea zi pe care, tu, cel care ai reuşit să-ţi împlineşti visul de a ajunge în oraşul pierdut, nu vei putea, cu siguranţă, să o uiţi vreodată.

Si, astfel, într-o fierbinte zi de mai, când soarele amiezii se amesteca cu tropotul asurzitor al copitelor pe dalele încinse de piatră, când norii de praf roz şi fin lăsaţi în urmă de cai se risipeau în lumina prea puternică a deşertului, am pornit la pas spre Petra.

Ca să ajungi la cel mai renumit monument săpat în piatră, trebuie să parcurgi mai bine de 1 km prin As Siq, un defileu ce şerpuieşte printre blocuri de piatră înalte de până la 12 m, ce îmbină armonios nu mai puţin de 11 nuanţe naturale, într-o frumuseţe greu de descris în cuvinte.

Si, iată-mă la capătul defileului, unde se află Al Khazneh – Trezoreria, emblema oraşului trandafiriu. I se spune Trezoreria, cu toate că niciodată nu a adăpostit un tezaur.

De altfel, toate monumentele şi construcţiile săpate în stâncă, nu sunt decât locuinţe şi morminte. Peste 3000 de morminte au fost decoperite în Petra iar acesta e doar începutul, pentru că oraşul trandafiriu, în cea mai mare parte e încă nedescoperit. Astfel, Al Khaznef, un mausoleum închinat regelui Aretas al IV-lea, e fără doar şi poate un adevărat spectacol architectural, cu o faţadă ce îmbină elementele greco-romane cu cele orientale, înalt de nu mai puţin de 40 de metri şi bogat în ornamente simbolice.

În partea superioară se pot vedea urme de gloanţe, vechi mărturii lăsate de căutătorii de comori care credeau că în partea de sus a mormântului erau ascunse toate comorile Petrei. Însă până acum nici o bijuterie nu a fost găsită iar clădirea, prin frumuseţea şi semnificaţia simbolurilor sale, reprezintă cu siguranţă adevărata bijuterie a Petrei.

De aici până la Mănăstirea (El Deir), monumentul din colţul cel mai îndepărtat al oraşului, copie de mai mari dimensiuni a Trezoreriei, sunt câţiva kilometri buni; până la mănăstire se traversează Strada Faţadelor, cu numeroase morminte sau locuinţe săpate în stâncă. Şi tot în această zonă se află amfiteatrul, urmă a trecerii civilizaţiei romane.

Iată şi Mănăstirea (Al Deir), cel mai mare monument din Petra, în fapt, mausoleu dedicat regelui Obodas I, zeificat imediat după moarte, după care, spre asfinţit pornesc spre Aquaba, pe urmele lui Indiana Jones ori ale lui Lawrence of Arabia...

Nu aş putea să mă laud că am reuşit să fac o prezentare foarte amplă a ce înseamnă Petra şi după cum am spus mai sus, Petra trebuie văzută; Petra nu poate fi povestită, ci doar văzută, trăită personal. Şi, cum toată lumea ştie că există un anume turn la Paris, o anume statuie la New York, cred că ar fi cazul să încercăm să descoperim şi alte obiective turistice mai puţin cunoscute dar care ne pot lăsa în suflete impresii unice. Aşa că, pentru cei care vreţi să încercaţi şi altceva, vă recomand să începeţi cu Petra!

Multumiri dlui ghid Adel Mahadin pentru explicaţiile date la faţa locului!

---

VIZUALIZĂRI: 5207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI