Varful Triglav, simbolul national al Sloveniei

TIPĂREȘTE

In apropierea granitei dintre Slovenia si Italia exista un paradis montan inca necunoscut pentru majoritatea turistilor carora le plac drumetiile montane.

Este vorba de Parcul National Triglav, o rezervatie naturala aproape neatinsa de mana omului, cu piscuri impunatoare, paduri seculare, cascade si lacuri parca desprinse din povesti, o conservare de exceptie a faunei si florei montane, pe scurt un adevarat paradis al iubitorilor de munte.

Numele Parcului National deriva de la Varful Triglav sau Monte Tricorno in italiana, cel mai inalt varf din Alpii Iulieni, dominand intreaga Slovenie cu inaltimea sa de 2864 de metri. Numele sau, "trei capete", descrie forma sa aşa cum se vede de la poalele muntelui iar legenda spune ca varful a fost denumit dupa zeul slav Triglav, echivalentul Sfintei Treimi din ortodoxism. Triglavul este un simbol naţional, motiv pentru care forma stilizata a muntelui poate fi intalnita pe stema Sloveniei, cat si pe drapelul naţional. Se spune ca fiecare sloven are datoria sa-l urce macar o data in viata, aspect care este luat foarte in serios de sloveni, pe munte putand fi intalniti alpinisti de la 10 la 70 ani.

Printre sloveni circula o legenda a muntelui despre o capra neagra numita Zlatorog (corn de aur), imaginea capritei fiind folosita ca emblema pentru berea nationala a slovenilor, Lasko.

Desi nu suntem sloveni, legenda muntelui si simbolismul puternic inradacinat in inimile slovenilor ne-a convins sa facem o vizita in cel mai frumos parc natural din aceasta zona a Europei.

Astfel, in toamna anului 2012 am hotarat sa urcam pe cel mai inalt varf din Slovenia, varful Triglav, fiind cuceriti de cele vazute si citite pe internet despre acest varf spectaculos.

Am vorbit cu inca doi prieteni iubitori ai muntelui, ne-am pregatit temeinic avand in vedere ca aflasem deja ca varful Triglav nu este accesibil foarte usor si intr-o zi de vineri dimineata pe la ora 04 am plecat la drum spre Slovenia.

Am ales ruta prin Serbia, avand in vedere ca de la Belgrad se circula aproape numai pe autostrazi pana acolo.

O alegere buna, astfel ca am trecut rapid prin Serbia, Croatia si in 12 ore am ajuns la Kovinarska Koca, o cabana la poalele muntelui, unde se ajunge din Bled pe un drum forestier foarte bine intretinut in lungime de 20 km.

Exista o multitudine de trasee pentru a urca pe munte, dar pentru noi a fost alegerea optima datorita faptului ca nu aveam decat cateva zile la dispozitie si ne doream ca la intoarcere sa vizitam si Liubliana.

La cabana ne-am ospatat cu niste carnati nemaipomeniti, reteta secreta a doamnei Olga, proprietara cabanutei si am ras vreo 2 beri de caciula marca Lasko, ca tot eram la poalele Triglavului.

Camerele foarte micute, dar extrem de curate, dus cu monede (prima oara cand am vazut), totul la preturi mici pentru orice buzunar.

Dimineata la ora 06.00 ne-am trezit cu gandul la ziua ce va urma si nerabdatori am plecat la drum pe traseul foarte bine marcat.

Pe traseu ne-am intalnit de doua ori cu rangerii montani, inarmati pana in dinti de am crezut ca fac parte din vreo trupa de interventie, apoi sa aflam ca slovenii pun mare pret pe pastrarea parcului national nealterat de taietorii de lemne si braconieri.

Traseul urca lejer prin padure pret de 1-2 ore, apoi prin jnepenis si in jurul pranzului am iesit in golul alpin, deja incepand sa se zareasca peretii impresionanti ai masivului. La jumatatea drumului am gasit un izvor amenajat cu o apa rece ca la frigider asa ca nu a trebuit sa caram prea multa apa la deal, urcusul fiind lung si obositor.

Dupa inca 30 minute in fata noastra a aparut refugiul Dom Planika, de fapt o cabana in toata regula cu peste 100 locuri de cazare, construita intr-o superba zona de belvedere la 2401 m altitudine. In acesta privinta slovenii ne-au lasat masca, avand in vedere ca la noi nu gasesti astfel de cabane nici la 1500 m altitudine. Am remarcat ca aprovizionarea la aceasta cabana si la o alta cabana care era construita pe versantul opus se facea cu elicopterele, acestea transportand cele necesare in fiecare zi pentru aprovizionarea cabanelor.

Pentru ca aflasem de pe internet ca de abia de aici incepe greul, am lasat rucsacii grei la cabana si am plecat mai departe cu rucsacii mici de tura, fiind aprovizionati cu apa si cate ceva de-ale gurii pentru energie.

De aici, traseul devine periculos, astfel ca ne-am echipat cu castile de protectie, existand pericolul caderii de stanci.

Traseul este foarte bine amenajat, fiind asigurat pe toata lungimea acestuia pana pe varf cu cabluri de otel si lanturi, fiind nevoie decat de atentie si rabdare, avand in vedere ca pe unele traverseuri asteptam si cate 10 minute pentru a urca alte grupuri aflate in fata noastra.

Pot sa spun ca a fost cel mai frumos traseu montan parcurs de mine vreodata, drumul pana pe varf parcurgandu-l aproape in vis, fiind furat de peisajele spectaculoase care ne inconjurau.

Pe varf, aglomeratie mare datorita si vremii foarte frumoase care a imbiat turistii la ascensiuni pe munte. Bineinteles ca slovenii ne-au ochit din prima ca suntem noi prin zona, asa ca ne-am luat botezul zeului Triglav, fiind dojeniti la poponet cu o cordelina (traditie slovena, era coada la calau, toti voiau sa fie botezati…... :)))

Am ramas pe varf o ora admirand frumusetile Parcului National Triglav si fiind parca putin invidios pe sloveni pentru ca au reusit sa pastreze neatinsa frumusetea salbatica a muntelui, iar noi nu stim decat cum sa taiem mai repede padurile si sa poluam apele de munte.

De pe varf am coborat la cabana Dom Planika unde ne-am cazat intr-o camera unde curatenia era la ea acasa. Di nou am ramas uimit, la cabana trebuia sa lasi bocancii intr-un hol alaturi de alte zeci de perechi de bocanci si acolo te incaltai cu niste papuci moi cu care umblai prin cabana. Noaptea am stat cu gandul la bocanci sa nu dispara cumva, dar inca o data civilizatia si-a spus cuvantul, gasindu-i dimineata aranjati frumos unul langa altul militareste, cei care au facut armata stiu despre ce vorbesc.

Preturile la aceasta cabana sunt mai mari decat la cea de la baza muntelui, cca. 15-20 Euro pe noapte cazarea de persoana, 7-8 euro portia de mancare, asta datorita fluxului foarte mare de turisti. Se pare ca in lunile de varf trebuie facuta rezervare daca vrei sa ramai peste noapte aici.

Dimineata am coborat la masina, lasand in urma cel mai spectaculos munte pe care l-am urcat, dar bucurosi ca am reusit sa-i facem o vizita zeului slav Triglav, multumindu-i ca ne-a primit in casa sa si ca ne-a ocrotit pe toata durata traseului.

De la cabana Kovinarska Koca am plecat spre Bled, urmand sa facem oprirea dorita in Liubliana, un oras despre care auzisem numai lucruri frumoase. Dar asta este o alta poveste….

---

VIZUALIZĂRI: 9130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI