GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Faimoasele cripte ale capucinilor, o experienta care m-a rascolit
TIPĂREȘTEInca de cand am ajuns la Palermo sora mea imi spune: “Trebuie sa ajungem la capucini! Am citit pe net ca e ceva deosebit! ” Nici nu am intrebat-o ce erau capucinii astia si de ce era ceva deosebit si, recunosc rusinandu-ma, ca nu am citit prea multe pe internet inainte de a pleca in graba spre Sicilia. Oricum, era ea informata, ca de obicei si nu am vrut sa-mi mai bat capul. Ma gandeam ca trebuie sa fie vreo biserica, printre multe altele care impanzesc orasul atat de satul de imigrantii romani. Si iata-ne intr-o zi ploioasa, ude fleasca din cauza zgarceniei de a cumpara umbrele la supra-pret, cu harta turistica in mana, cautand Piazza Cappuccini unde se aflau Catacombele Capucinilor. Cuvantul “catacombe” ar fi trebuit sa-mi dea de gandit dar, fluturas-dragalas cum sunt de obicei, cu zambetul pana la urechi, cautam de zor obiectivul turistic indicat pe harta. In drumul nostru intalnim pe strada cativa calugari si, ranjim una la alta, gandindu-ne ca suntem pe drumul cel bun.
Ajungem. In fata noastra o piata pustie datorita ploii, tarabe inchise, o cladire care nu ne spunea nimic. O intreb revoltata pe sor’mea: “Unde-i manastirea? ”. Ne apropiem de o intrare si il intreb in engleza mea cu accente autohtone, pe domnul de la intrare, unde este obiectivul de pe harta noastra. Italianul vanjos imi raspunde intr-o engleza cu accent perfect, de ne-am crucit. Mi-era o ciuda pe accentul lui... Totusi, era primul vorbitor de limba engleza pe care-l intalnisem in Sicilia, pana la el ne-am descurcat prin semne. Ne pofteste inauntru, ne ia banii, de da pliantul si ne pune pe masa vreo 7-8 carti turistice, in ideea de a le cumpara: “The best! These are the last ones! ”. Or fi fost the best dar la ce scoruri aveau, am inghitit in sec, refuzandu-le politicos. A urmat apoi: “Ladies, no photos, please! ” Sor’mea, fotografa, cand aude de “no photos” parca cade cerul pe ea, este propozitia care-o enerveaza cel mai tare intr-o calatorie. Murmura zambindu-i frumos domnului de la intrare: “Sa fii tu al naibii, la banii astia fara poze? ”, isi impacheteaza aparatul mult iubit si cele doua obiective si coboram.
Ne-au pierit ranjetele de pe fete instantaneu! In fata noastra s-au deschis coridoarele mortilor. Nu era nicio manastire subterana cu cateva “mumii”, erau mii morti imbalsamati, majoritatea agatati pe pereti ca la expozitie. Coridoare lungi si inalte, un miros intepator de vechi care ne-a lovit narile, o atmosfera rece, la propriu si la figurat, semiobscuritate... Noroc cu cateva ferestre, sus, pe unde isi faceau loc cateva raze de lumina, altfel cred ca ma intorceam plangand, ca un copil prost, inapoi. In general, in Europa, mortii au fost ascunsi privirilor pentru ca moartea are un aer mistic si este un subiect destul de trist, dar aici... statea expusa tuturor privirilor iscoditoare iar eu ma holbam la ea, plina de o curiozitate pe care n-o pot numi decat morbita. Parca eram intr-un film de groaza.
Iata, pe scurt, cateva lucruri despre acest loc, date luate din pliant. Catacombele Capucinilor (Catacombe dei Cappuccini) reprezinta morminte subterane, un record istoric si un obiectiv turistic destul de macabru. Catacombele au fost sapate sub Manastirea Capucinilor pentru ca in cimitirul initial, aflat alaturi, nu a mai fost spatiu. Au observat cat de bine se pastreaza aici corpurile neinsufletite si, probabil, asa le-a venit ideea imbalsamarii. Prima metoda de conservare a constat in agatare de tevi de ceramica in subteran timp de opt luni, pentru deshidratare, urmand spalarea cu otet si expunerea la in aer liber.
Unele trupuri erau si imbalsamate, cu substante secrete, si inchise in sicrie de sticla, altele in cutii sau nise speciale. Primul calugar mumificat a fost fratele Silvestro Gubbio, in anul 1599. La inceput aceste catacombe erau destinate exclusiv calugarilor, insa in secolele care au urmat acestea au devenit un simbol al statutului social, cei foarte bogati, care isi permiteau, fiind si ei imbalsamati si depusi aici. Era permis sa fie vizitati si chiar sa le fie schimbate hainele la anumite intervale de timp.
Locul era intretinut din donatiile familiilor care-si aveau mortii aici iar acestia erau tinuti in locurile initial atribuite atata timp cat locul era platit. Ultimul calugar imbalsamat a fost fratele Ricardo, in 1871, insa, pana in 1920, aici au continuat familiile bune sa-si depuna mortii.
Una dintre ultimele inmormantate aici a fost micuta Rosalia Lombardo, care a murit de pneumonie, la numai 2 ani. Trupul ei s-a pastrat intr-un mod remarcabil, parand intact. Trupul sau a fost imbalsamat dupa metoda doctorului Alfredo Salafia, printr-o formula necunoscuta multa vreme, formula pentru care cei interesati plateau sume foarte mari.
Catacombele au fost inchise pentru vizita turistilor in 1880 (doar familiile mortilor mai puteau intra aici, in anumite perioade). In prezent aici se afla peste 8000 de mumii, atarnate de perete, asezate in nise sau sicrie. Se presupune ca ar fi fost mai multe dar, unele coridoare s-au surpat si blocat in timpul bombardametelor din al doilea razboi mondial.
Catacombele sunt impartite in 7 zone, corespunzand diferitelor categorii: Femei, barbati, Copii, Fecioare, Calugari, Preoti, Profesionisti. Mumiile sunt mai bine sau mai putin bine pastrate, in functie de metoda de imbalsamare folosita. Catacombele au fost redeschise publicului insa au fost instalate grilaje metalice pentru a impiedica atingerea mumiilor. Pana acum cativa ani sicilienii inca aveau voie sa schimbe imbracamintea rudelor decedate demult si sa ii tina de mana, rugandu-se pentru sufletele lor.
Nu mai stiu ce am simtit exact privind atatea trupuri atarnate sau dormind in sicrie. M-am uitat atent la fizionomii sau ce a mai ramas din ele, la hainele timpurilor in care au trait, la nume, la varste, la profesiile lor sau la povestea lor, daca aceasta era indicata. Am pasit pe rand, tacand malc, cu limba mancata de pisica, prin toate sectoarele acestui cimitir subteran imens. Erau semne peste tot care-ti aminteau ca nu ai voie sa fotografiezi si ca trebuie sa te porti respectuos in acest loc. Atunci m-am gandit ca trebuie sa ai creierii zdruncinati rau daca te gandesti sa te comporti cumva “nerespectuos” aici pentru ca, in afara de a privi inlemnit, cu o fata pe care ti se citeste groaza si cu gandurile tale amestecate si facute zob, nu prea ai cum sa te comporti altfel privind in jur.
Nu imi este clar nici acum daca am trait o experienta spirituala sau culturala. Habar n-am. Insa am simtit compasiune pentru aceste biete trupuri neputiincioase expuse tuturor privirilor insistente. Daca aveau viata avea vreunul curajul sa se mai holbeze la ei??? As fi vrut sa pot face abracadabra si sa-i ascund pe toti in sicrie, sa-i feresc de comentarii si expunere... Dar, poate a fost dorinta lor sa fie asa.
Conservarea mortilor este un lucru obisnuit (sau a fost) in multe culturi dar, nicaieri ca in Sicilia. Aici s-au amestecat atatea culturi incat nu se stie exact cum a luat nastere aceasta idee. Se presupune a fi un ritual pre-crestin. Poate a fost un strigat disperat al celor care nu au acceptat moartea cuiva drag si disparitia fizica a acestuia si au sperat ca, prin acest procedeu, ii vor avea inca aproape. Sau, poate, aceste catacombe sunt un simbol al vanitatii, o ambitie mai presus de toate ambitiile a unor oameni care au vrut sa arate mortii ca, fie ea si inevitabila, unii pot dainui peste ea. Ma rog, doar acei “unii” care si-au permis.
Cand am trecut prin sectorul copiilor am auzit-o pe sor’mea exclamand: “Oh, my God! ”. Cred ca aceasta a fost singura noastra conversatie acolo. Atatea papusi peste care trecuse timpul. Am vazut-o si pe micuta Rosalia Lombardo, atat de bine conservata... parca dormea. Privind-o am inteles cat de cumplita a fost durerea acelor parinti care nu i-au acceptat moartea.
Am iesit mute de acolo. Fetele noastre caraghioase si glumele disparusera. M-au trezit la iesire cuvintele italianului vesel: “Eh? Beautiful, isn’t it? ”. Radea mandru si mie-mi vedea sa-i ard una-n fata, atat eram de data peste cap. Si a continuat: “Bella Rosalia! Hmm? ”. Am dat din cap ca da, cu o privire tampa si am iesit afara. Iesise soarele intre timp si am revenit la realitate. Sicilienii chiar sunt mandri de catacombele lor, se pare. Mi-a rasunat in urechi, din nou, cuvantul “bella”. Mda, m-am gandit atunci, o fi Rosalia bella dar si mai bella e viata mea si ar cam trebui sa ma bucur tare de ea si ne-am vazut de ale noastre. Poate ca uneori avem nevoie de contraste si socuri electrice pentru a ajunge la concluzii atat de simple.
Oricum, veti avea trairi unice si profunde daca treceti pe acolo asa ca, daca nu aveti inima slaba, vizitati-le.
Trimis de ancamariagadea* in 03.03.10 20:36:53
36 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ancamariagadea*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
36 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am dat 100% grad de satisfatie la capitolul "Distractie si relaxare" nu pentru ca m-as fi distrat acolo, ci pentru faptul ca nu am avut alta optiune din punctul de vedere al gradului de satisfactie. Consider ca merita vizitate, pentru traile unice pe care le veti avea acolo.
Rog așteptați...
Atasez si cateva poze, cu rugamintea de a nu fi punctate. Nu sunt pozele mele, nu am avut voie sa facem fotografii acolo, le-am luat de pe internet, specificand sursa. Le atasez pentru a va putea face o ideea despre cum arata acest loc.
Webmaster, te rog ataseaza aceasta melodie:
http://www.trilulilu.ro/AdrianTrifan/ccce3bce5b9d1c
Multumesc.
poate se mai trezesc unii la realitate si vor aprecia viata mai mult
Brrr... ce poze, bine ca nu le-au vazut si fetele mele, ca tot se invart pe langa mine. Nu ti-a fost teama? Cred ca eu as fi luat un "bella roso" sa-mi recapat buna dispozitie. Un vot pentru curajul tau. Felicitari!
retras PMA foto, DAR multumim pentru fotgrafiile care fac mai mult decat o mie de cuvinte in acest caz!
Pai nu mi-a fost teama...ca nu stiam exact ce este inauntru. Dupa ce am intrat...ce sa mai fac? Am zis un "Tatal nostru", am tacut malc si m-am uitat si eu...
ancamariagadea, ai copii? M-a impresionat foarte mult ce ai spus de parintii acelei fetite, este ingrozitor sa accepti faptul ca ti-a murit un copil,cred ca fiecare parinte ar ramane marcat facand o vizita acolo.Ai scris un review care pe mine personal m-a impresionat,m-a cam intristat dar tot iti dau punctele ca stii totusi sa risipesti tristetea cu cate o glumita
Multumesc, Sanziana. Nu, deocamdata nu am copii, Dar partea cu copiii din catacombe m-a socat.
Nu sunt nici de acord, nici impotriva a ceea ce s-a intamplat acolo, ma refer la imbalsamare si expunerea mortilor. Insa, in cazul copiilor, fiind atat de multi, sunt sigura ca imbalsamarea lor a fost generata de niste suflete indurerate ale unor parinti care n-au putut accepta moartea. Si nu pot fi judecati.
A fost o experienta cutremuratoare pentru mine vizitarea acestui obiectiv mai mult decat ciudat si de aceea m-am decis destul de tarziu sa scriu despre ea.
Anca, m-ai binedispus acum, la ora 23 şi jumătate, când citesc impresiile tale, povestite atât de savuros, chit că subiectul nu este unul tocmai convenabil.
Oricum, modul în care povesteşti estompează aproape complet efectul subiectului.
Ai votul meu categoric.
Am văzut şi eu ceva asemănător, catacombele de la Kiev, unde se află corpuri mumificate ale unor călugări, dar nu se compară cu ceea ce ai văzut tu.
Mai ales că aceste catacombe din Kiev sunt strâmte şi înghesuite.
Dar şi ele au fost folosite ca adăposturi din vechime, până în al doilea război mondial inclusiv.
Recunosc ca despre aceste catacombe nu stiam. Trebuie sa fie foarte ciudat sa vezi mortii agatati de pereti, cand toata viata ai stiut sa apleci privirea spre un mormant, prin care oricum nu vezi si... poate sa vorbesti in gand cu... dar sa-i vezi spanzurati????
Mi se par mai socanti decat mumiile egiptene (macar alea stau culcate in sicrie).
Cum in fiecare zi invat macar un lucru nou, iti multumesc pentru lectia de azi si " platesc meditatia ".
Doamne,ancamariagadea,ce-o fi fost in sufletul tau cand ai vazut unde-ai intrat...!Acolo daca scartaie o usa,cred ca faci infarct!Nu cred ca as avea curajul sa intru,daca asa ajunge vreodata in Palermo.Tu ai avut noroc,ca n-ai stiut ce te asteapta!Pentru curajul tau si...pumnul care vroiai sa il dai italianului,ai un vot de la mine!
Ce sinistru trebuie sa fi fost, sa vezi atatia morti atat de aproape de tine. Brrr... Ma intreb ce miros trebuie sa fie acolo?! Nu ma refer ca ar mirosi a "mort" , dar, chiar, a ce miroase acolo inauntru? imi inchipui ca a aer inchis oricum.
Multumesc, Costi. Ceea ce spui imi da de gandit. Asadar, procedeul acesta al imbalsamarii a fost raspandit in randul calugarilor din mai multe colturi ale Europei. Desi sunt calugari crestini, aceste "ritualuri" sunt practici precrestine, dar totusi imbratisate. Destul de ciudat...
@cdg_003: Da, este ciudat ca dupa experienta asta, cel putin de-a lungul sederii acolo, am simtit ca trebuie sa profit de fiecare clipa. Nu-mi explic exact de ce dar, ceva subconstient m-a impins la asta. Si, de cate ori ma gandesc la acel loc, incep sa ma bucur pentru viata. E nebunesc si straniu, nu?
@Diaura: Multumesc. Da, tocmai de aceea am avut un soc, ma gandesc. Noi avem o alta perceptie despre morti si moarte. Abia avem curajul, unii dintre noi, sa intram in cimitire si aici... stau toti la vedere, cu miile...
@trandafir1970: Iti multumesc. Totusi, nu regret ca m-am dus desi, daca stiam dinainte ce va fi inauntru, SIGUR nu intram. Oricum, m-a marcat...
@iuliastoian87: Desigur ca nu miroase "a mort". Asta mai lipsea, ca sigur nu-mi mai reveneam. Este un miros inchis, a haine vechi si usor intepator. Asta probabil de la otetul care era folosit initial la imbalsamare si de la celelalte substantele cu care erau trupurile tratate pentru a se pastra. Totusi, aerul este destul de inchis, nu sunt incaperi bine oxigenate, nu este indicat sa stai prea mult acolo (desi, chiar nu cred ca este locul unde ar petrece cineva prea mult timp). Si chiar daca este sinistru, te face sa iti pui 1000 de intrebari.
Imi plac descrierea si reflexiile personale. Ceea ce e acolo nu. Nu imi este frica de morti, m-am conftuntat in diverse situatii cu asta, insa recunosc ca nu am inteles niciodata rolul moastelor, de ex. si nici nu mai imi pierd timpul cu asta. De acord si cu mintile bolnave de care pomeneai. Mie imi place viata, frumoasa si frumoasa incerc sa o fac si celor din jurul meu.
De obicei nu spun niciodata cuiva ca il votez (ciripelele mele, poate am sa discut pe forum vreodata despre asta), dar pentru motivele de mai sus recunosc ca am facut-o!
... Dimineata imi place la cafea o poveste... o chestie care sa ma transpuna in starea spirituala a povestitorului si a perceptiei lui!!... a "simtii", indiferent de subiectul expus, sufletul scribului cum a reactionat in acel moment!!
... si uite ce "nas" bun am eu: am stiut, am stiut, am stiut!
Am stiut ca undeva, intr-un cotlon, retinut din motive nestiute, se pregateste sa erupa UN TALENT: ancamariagadea
Superlative nu ai nevoie, tu esti unul din ele!
Bravo domnisoara! Nu am fost pe faza sa iti "declansez" superbonusu'dar, asa pe un colt vin si eu cu niste timide de 400PMA-uri!!
P.S. Vezi ca ai uitat sa platesti pe ianuarie cotizatia la Uniunea Scriitorilor!!! 
)))))
... inca odata: Bravos!!
Am mutat aceste inedite impresii la sectiunea Palermo, capitala Siciliei unde incercam sa grupam toate obiectivele din acest oras.
Anca, felicitari pentru review, foarte interesant, recunosc ca e prima data cand aud de aceste catacombe.
Intradevar sinistru, insa cred ca acest loc trezeste la viata "mumia "din noi, te face sa constientizezi si sa profiti de tot ce e frumos, sa traiesti mai intens viata (rasaritul, florile, copaci, cerul cred ca vor fi privite cu alti ochii). Mi-ar place sa merg sa vizitez acest loc. Felicitari pentru review foarte buna prezentarea!
Excelente si inedite impresiile tale. Bravo! Esti pioniera sau te pot numi chiar "deschizatoarea" de drumuri spre locuri nebanuite si nestiute (inca) de nimeni (pana acum cel putin), locuri "ciudate" sau mai putin batatorite de grosul turistilor. M-a impresionat in mod placut descrierea starilor prin care ati trecut tu cu sora ta. Sunt sigura ca in aceste locuri este indicat si "norocos" sa fi insotit, caci altfel...zau, nu vreau sa-mi imaginez...Brrr, ma cutremur...
Dar ma gandesc ce "arta" totusi si stiinta, sa mumifiezi atatia morti si sa se reuseasca sa ramana atat de bine conservati (mai ales corpul fetitei acelea). Zau de nu este ceva...pe cat de extraordinar pe atat de lugubru si terifiant...
Ai un vot mare si de la mine. Tot inainte!!!
Bravo ancamariagadea, anul trecut am vazut un documentar pe Discovery despre criptele capucinilor si am ramas impresionat de micuta Rosalia.
Meriti votul meu
Multumesc, cc_iordachescu, Alex_Macedo, ileanaxperta, david, zena, webmaster7, pentru apreciere! Chiar am avut mari emotii pentru felul cum va fi perceput review-ul acesta, legat de un subiect mai "delicat".
Webmaster, am mai adaugat cateva poze (ultimele), precizand sursele. Rog a nu se puncta.
Dupa ce am citit ce ai scris ma intrebam: daca as ajunge aici as vizita acest loc stiind, acum, ce se gaseste aici? Nu stiu, poate depinde de dispozitia de moment. Acum as spune "nu" pentru ca in general prefer sa evit pe cat pot lucrurile legate de moarte, durere...
Cu toate astea ai votul meu pentru taria de care ai dat dovada si pentru ca ai retrait acele momente.
Si mie mi-e greu sa raspund daca as intra aici, stiind ce este in interior... Probabil ca da... Dar noaptea urmatoare sigur mi-ar fi frica (mai ales daca se intampla sa fiu singura), m-as uita intr-una in jur si as avea impresia ca vad tot felul de fantome, morti... E sinistru...si bineinteles,votul meu...
Interesant, daca o sa ajung prin zona cu siguranta am sa vizitez acest loc, aici merge un proverb scotian "Fii fericit cat traiesti pentru ca mort o sa fii mult timp... "
P. S. ai votul meu
Deosebit loc, intr-adevar, nici eu nu stiam de el pana acum.
Am cautat informatii pe net si am gasit si informatii despre Rosalia Lombardo, cea mai bine pastrata mumie de acolo. Se pare, insa, ca si trupul acesteia incepe sa dea semne de descompunere, conform unui documentar de pe National Geographic.
blackdark, sa stii ca te apuca un mare chef de viata dupa o astfel de vizita
corinka, te rog spune-mi unde ai citit acest lucru, ma intereseaza si pe mine...
Buna Anca,
chair mi-a placut mult cea ce ai scris, fapt pt care am cautat pe google mai multe info. Am gasit si un filmulet in care spune ca au gasit persoane din familia fetitei. Mai jos am sa dau un copy paste la ce am gasit eu pe net si am mai pus cateva linkuri cu filmulete din catacombe, si cum eu sunt tare in proverbe am sa mai zic unul
"Moartea este o treaba foarte mohorata si plictisitoare. Sfatul meu este sa nu aveti nimic de-a face cu ea. "
Catacombele oraşului sicilian îşi păstrează decedaţii la vedere, încă din secolul al XVI-lea. Călugări în rase cu glugă, preoţi în sutane sfinţite, aristocraţi în cele mai frumoase haine ale lor de duminică, săraci în zdrenţe şi copii dormind liniştiţi în leagăn îşi au locul de veci în nişele catacombelor din Palermo, după cum relatează canoe.com
Catacombe Palermo
Conservate precar sau nesperat de bine, aproximativ 8. 000 de mumii se odihnesc aici, de aproape cinci secole, în aşteptarea Judecăţii de Apoi.
Bogaţii, îmbălsămaţi mai bine
Primul decedat care a ajuns în catacombe a fost Silvestro de Gubbio, în 1599, călugăr din Ordinul Capucinilor. Cu anii, catacombele au devenit loc de veci nu doar pentru oamenii Bisericii, ci şi pentru aristocraţia Siciliei.
Dar, în timp ce călugării erau aşezaţi în cripte în hainele lor umile, nobilii se bucurau de un tratament superior. Erau îmbălsămaţi de medici şi îşi alegeau cele mai elegante ţinute. În schimb, trupurile călugărilor erau supuse doar unui proces de deshidratare. După 8-12 luni, cadavrele lor erau spălate cu oţet, apoi erau scoase din nişele temporare şi plasate în cele definitive, la vedere.
„Chiriaşi” bun-platnici
Catacombele erau întreţinute prin donaţiile familiilor care aveau defuncţi aici sau care urmau să-şi găsească liniştea de veci în miile de nişe ce se construiau neîncetat. În cazul în care apăreau întreruperi la plată, decedaţii erau plasaţi pe etajere dosnice, în aşteptarea reluării donaţiilor.
Dacă în ziua de astăzi mumiile le provoacă frisoane vizitatorilor, în epoca de aur a cimitirului fondat de Capucini – un ordin religios care se ocupa cu ajutorarea săracilor, catacombele erau foarte apreciate de locuitorii din Palermo.
Deschise până în secolul al XX-lea
Construit din tuf vulcanic, şirul de tunele a încetat, oficial, să mai primească „locatari” pe la 1880. Fratele Riccardo a fost ultimul călugăr adus aici, în 1871. După el au continuat să fie „cazaţi” aici mai ales civili, concomitent cu primele vizite ale turiştilor, până în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Numai că ultimele mumii erau foarte bine îmbălsămate, fluidul folosit fiind formaldehida.
Pietrificate şi cu ajutorul zincului, corpurile păstrează doar câteva mici urme de îmbătrânire – pete mai închise la culoare, în zonele în care au fost expuse la aer sau la lumină.
„Frumoasa din pădurea adormită”, la 90 de ani
Rosalia Lombardo
Deşi au trecut mai bine de patru secole de când au fost îngropate, multe dintre mumii mai au porţiuni din nas, păr ori petice de piele în locul unde cândva au fost obrajii sau fruntea. Există însă o excepţie: de aproape nouă decenii, o fetiţă în vârstă de 2 ani, Rosalia Lombardo, se odihneşte în nişa ei din catacombele de la Palermo, liniştea citindu-i-se pe chip.
Ea a fost ultimul venit în originalul loc de veci.
Moartă de pneumonie în 1920, Rosalia are corpul intact şi în prezent, uimindu-i pe legişti. Controlul cu raze X a relevat că organele interne ale copilei sunt păstrate într-o stare excelentă. Dar, din păcate, nu se mai pot cunoaşte substanţele folosite pentru conservarea ei. Profesorul Alfredo Salafia, cel care a îmbălsămat-o pe Rosalia, a luat cu el în mormânt „formula magică” a nemuririi micuţului trup. Mai multe video de pe youtube:
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2023 Palermo altfel de cum mi-l imaginam — scris în 04.04.24 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Pentru prima dată, câteva ore în Palermo — scris în 30.11.19 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Pe țărm și prin împrejurimi — scris în 29.08.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Grandoare și rafinament în centro storico — scris în 28.08.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 O moștenire fabuloasă: Palermo arabo-normand. Partea a II-a — scris în 14.07.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 O moștenire fabuloasă: Palermo arabo-normand. Partea I — scris în 13.07.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Bella Sicilia, bello Palermo — scris în 02.07.19 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată