Printre glicine și felinare - Kasuga Taisha

TIPĂREȘTE

Kasuga Taisha (Kasuga Grand Shrine) reprezintă cel mai important altar shinto din Nara (atenție! Todaiji e budist!) și locul unde se desfășoară numeroase ritualuri și festivaluri vechi de zeci de ani. Aflat în inima orașului, altarul este protejat totodată de o pădure străveche protejată ca sit UNESCO și de mii de felinare oferite în dar de credincioși (echivalentul porților roșii de la Fushimi). Printre zecile de monumente arhitecturale se află și o grădină plină de glicine sau wisteria, cum se numește în engleză (în mai urmează un review dedicat numai lor). O cafenea intimă vă așteaptă să-i treceți pragul înainte de a ajunge în spațiul principal. Pentru grădină se plătește o taxă de 500 de yeni, la fel și pentru o zonă interioară.

Se crede că există peste trei mii de felinare donate. Sunt luminate de două ori pe an: de Mantoro Setsubun (Solstițiul de primăvară, 2-4 februarie) și de Mantoro Obon (onorarea predecesorilor, 14-15 august). Felinare de piatră veghează drumul din parcul de căprioare spre inima complexului, iar cele de bronz înfrumusețează coloanele roșii alte altarului.

Pădurea sacră se întinde peste 250 de hectare, dintre care unele zone sunt interzise, iar altele disponibile publicului. Nu a fost defrișată sau modificată de la sfârșitul epocii Nara (710-794).

Povestea căprioarelor începe tot cu Kasuga: legenda spune că, la construirea altarului, a fost chemat zeul Takemikazuchi pentru binecuvântare și protecție. El a venit călare pe o căprioară albă care a fost considerată o zeitate în sine și de atunci au început să fie ocrotite. 1637 este ultimul an în care pedeapsa capitală se acorda celor ce omorau o căprioară. După WW2, ele și-au pierdut statutul oficial de animale sacre, primind în schimb numele de comoară națională.

Din punct de vedere istoric, Kasuga Taisha a fost construită în 768 de familia Fujiwara, care a deținut puterea politică până la sfârșitul perioadei Heian (794-1192), din aceasta trăgându-se regenți pentru tineri împărați sau consoarte imperiale. Fuji înseamnă și glicină și este simbolul altarului, minunatele plante fiind în floare în luna mari.

Între 15 și 18 decembrie se desfășoară Wakamiya On matsuri, festival celebru în Nara dedicat zeității Wakamiya, copilul zeului fondator Takemikazuchi. Evenimentul central se petrece pe 17, după-amiaza, și acaparează întreg orașul. O paradă formată din 500 de oameni reproduce veșmintele și comportamentele din secolul 9 până în secolul al XIX-lea. Preoți, samurai, lorzi feudale și încă am zis prea puțin! Este și momentul ideal pentru observarea unor arte tradiționale japoneze, de la dansuri de maimuță sarugaku până la tobe taiko și multe altele. Evenimentul se numește Jidai Gyouretsu și înseamnă Procesiunea Erelor. Este de neratat!

În noaptea de dinainte de parada se întâmplă Senkou no Gi, adică procesiunea prin care spiritul zeului Wakamiya este condus de la Kasuga până la Otabisho, locul de odihnă. Zeul iese o singură dată pe an de la căsuța lui. Procesiunea Erelor este modul prin care acesta este venerat, mulțumindu-i-se pentru bunătatea de care a dat dovadă (și) în anul respectiv. Noaptea următoare are loc Kankou no Gi, procesiunea de întoarcere a zeului de la Otabisho la Kasuga. În ambele nopți este o atmosferă de nedescris: la miezul nopții nu mai există nicio sursă de lumină în tot orașul, numai lumânările preoților și cenușa lăsată pe jos te ghidează. Preoți și preotese încep marșul, poartă ofrande și respect către zeu, iar curând și spectatorii devin parte a cortegiului. Toți oamenii se mișcă doar în ecouri de tobe și fluiere prin frigul iernii. Căprioarele privesc blânde suita zeului. Cuvintele nu ajung pentru intensitatea trăirii.

---

VIZUALIZĂRI: 662 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI