Să descoperim Oradea, cu autobuzul turistic, și nu numai

TIPĂREȘTE

Când ne-a îndrumat către Piața Unirii, gazda noastră de la Negrean Residence a menționat și existența unui autobuz turistic care pleacă din fața Bisericii cu Lună. Un moment, îmi trece prin minte că ar putea fi un „hop-on, hop-off” care să ne permită să ne oprim la câteva din obiectivele ce le aveam în plan. Dar, intrând pe internet, mă lămuresc. Este un singur autobuz care, într-un program al primăriei, face un circuit prestabilit prin oraș, de 45 – 50 minute. Circuitele se organizează în weekenduri, cu plecare din oră în oră, în intervalul orar 11.00 – 18.00. Bine și așa! :)

Ca urmare, la ora 11.00 suntem în fața Bisericii cu Lună, dar primul tur este rezervat unui grup organizat anterior. Nu-i o problemă, avem timp de o cafea și încă puțină atenție acordată Pieței Unirii.

Cu câteva minute înainte de ora exactă (12.00), remarcăm că încep să se formeze grupuri care, este clar, așteaptă autobuzul. Acesta sosește cu vreo 10 minute întârziere, debarcă grupul anterior și începem să ne urcăm. Să-l denumesc „autobuz” , cred că este un pic cam mult. Este un microbuz ceva mai mare, estimez cu 28 – 30 de locuri. Nu are geamuri. Se ocupă cam 70%. Cel puțin o treime sunt copii. Nai târziu aveam să realizez că suntem în 1 Iunue Biletele costă 10 lei pentru un adult și 5 lei pentru un copil. Acestea sunt eliberate de șofer.

După ce urcă toată lunea, începe excursia. Și aceasta începe cu o prezentare a Pieței Unirii. Sunt enumerate toate clădirile menționate de mine în articolul anterior, cu o scurtă prezentare a fiecăreia.

De precizat că în timpul excursiei, la fiecare din obiectivele din program, ni s-a făcut o prezentare înregistrată, citită de o voce feminină, uneori completată de comentarii ale șoferului. Partea proastă este că șoferul nu a oprit decât o singură dată în dreptul obiectivelor vizate, prezentarea făcându-se din mersul mașinii, uneori ușor necorelată cu trecerea prin zona de interes. Ca urmare, am câteva fotografii ratate, care nu au prins obiectivul. Totodată, o parte din copii nu erau interesați de prezentări, iar activitățile lor m-au împiedicat să aud chiar totul.

După încheierea prezentării, pornim. Prima destinație este Grădina Zoologică, ocazie cu care fac prima fotografie ratată. O schimbare de direcție de aproape 180ᵒ și o prezentare începută relativ târziu, m-au făcut să prind în poză doar o intrare secundară. Înființată în 1960 și modernizată la standarde europene în 2013, Grădina Zoologică din Oradea găzduiește aproximativ 150 de specii de mamifere, păsări, reptile și pești, care însumează peste 700 de exemplare.

Următoarea trecere rapidă este prin dreptul Muzeul Țării Crișurilor. O clădire imensă, finalizată în 1895, cu parter și 3 etaje, adăpostește peste 450.000 de exponate de arheologie, istorie, etnografie sau artă. Este un obiectiv care merită mai multă atenție la o ulterioară vizită în oraș.

Următoarea fotografie, de data asta numai pe jumătate ratată, îmi este prilejuită de trecerea prin dreptul Muzeului Francmasoneriei. Prezentat pe internet drept Templul Francmasoneriei, acesta este adăpostit de o clădire mică, albă, cu o arhitectură, să-i zic, interesantă. Aflu „că e singura clădire din oraș construită după stilul tipic strict masonic. Prin urmare, fațadei îi lipsesc cu desăvârșire ferestrele, având doar un portic bine marcat. Acesta este mărginit de 2 pilaștrii laterali, iar spre centru are 2 colonete terminate în  capiteluri dorice sobre, în spiritul templelor antice grecești. Partea superioară a porticului cuprinde elemente neoclasice ce se îmbină cu ornamentațiile specifice masoneriei.” A fost aproape o jumătate de secol, sediul  Lojei Masonice „Sfântul Ladislau” . Din octombrie 2021, clădirea a intrat în circuitul turistic și poate fi vizitată de curioși și pasionați.

Trecem, apoi, pe lângă obiectivul care m-a nedumerit cel mai mult: Sinagoga Ortodoxă. Cum adică? Și sinagogă și ortodoxă? Ei bine, da! :) Există un „iudaism ortodox” . Internetul îmi spune că 

Seamănă un pic cu ceea ce a dus la apariția religiei greco – catolice.

Interesant este faptul că nici localnicii nu știu foarte multe despre această religie. Toți cei cu care am discutat știau că este o sinagogă și atât. Edificiul a fost construit în anul 1890 în stil eclectic.

Îmi propusesem ca a doua zi să o vizitez. Din păcate, nu a mai avut loc în program. În plus, ușa închisă care apare în fotografie se poate să nu îmi fi oferit prea multe șanse. În schimb, a doua zi, în drum spre Cetate, am vizitat Sinagoga Neologă Sion. Aceasta a fost construită de evreii reformiști în anul 1878, în urma separării acestora de comunitatea evreiască ortodoxă. Este a treia sinagogă ca mărime din Europa, putând adăposti 1000 de credincioși. De o formă aproape cubică, sinagoga are deasupra o cupolă imensă care o asemuiește cu „Domul Stâncii” din Ierusalim. O evidență din 2008 o declara încă în funcțiune, dar, după reabilitarea din 2015 este introdusă în circuitul turistic. În prezent, aici se organizează diferite evenimente, expoziții, concerte. La data vizitei noastre continuau activitățile de 1 Iunie începute în ziua anterioară. Ca urmare, după ce admirăm câteva minute monumentalul interior, ne retragem, pentru a nu încurca copii în rezolvarea problemelor în care erau antrenați.

Excursia cu autobuzul turistic continuă pe lângă Parcul 1 Decembrie. Nu știu dacă este cel mai mare parc din Oradea, dar eu am măsurat pe Google Earth o suprafață de peste 13.5 hectare. Aveam să trecem prin el a doua zi, tot în drumul spre Cetate. Nu m-a impresionat prea tare. Înființat în 1950, nu are încă arborii maiestoși ai parcurilor cu tradiție. Apoi, are un aer obosit, prăfuit, ca și cum nu are nimeni grijă de el. Acasă aveam să aflu că, în aprilie 2024, primăria a depus o cerere de finanțare externă pentru reabilitarea lui.

Ceea ce este de admirat în acest parc este Statuia lui Emanuil Gojdu. Nume și persoană complet necunoscute mie înainte de 1989, acesta a fost un avocat de renume, politician și mare patriot, născut la Oradea în 1802. În 1824 s-a stabilit la Budapesta, unde, ca deputat  în Adunarea Națională a Ungariei, a luptat intens pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Testamentul său, în favoarea „națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă” și fundația apărută în consecință a acordat foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. După câte știu eu situația averii lui Gojdu, în prezent, este într-o oarecare „ceață” .

Trecând de parc, autobuzul trece pe lângă Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” . Totuși, aceasta nu face parte din programul excursiei. Oare de ce? . Norocul nostru a fost că, a doua zi, în drumul nostru spre Cetate, avem timp să ne oprim și aici câteva minute. Sfințită  în septembrie 2020 de Patriarhul Daniel și de alți 20 de ierarhi, după ce piatra de temelie s-a pus în 1995, de către Părintele Patriarh Teoctist, catedrala nu este încă finalizată. Mai este încă ceva de lucru la finisajele și pictura interioară. Clădirea are o înălțime de 65 de metri și este realizată în stilul bisericilor lui Ștefan cel Mare. Locașul de închinare este acoperit cu tablă de cupru, are în total șapte cruci pe turle și frontoane; este placat la exterior cu marmură roșie și piatră de Podeni. La interior, este pavat cu marmură de Kavala, Grecia. Iconostasul este tot din marmură și a fost făcut la Salonic, în Grecia. Cele cinci clopote au fost fabricate la Innsbruck, în Austria. Nu zăbovim nici aici prea mult, în catedrală, la momentul vizitei noastre având loc un botez. Aprindem câteva lumânări într-o încăpere special amenajată undeva în subsolul clădirii, și ne îndreptăm spre Cetate.

Acordând atenție Catedralei, dar și unui exponat ciudat în mijlocul intersecției, ceva din istoria transportului electric pe șine, pierd momentul în care autobuzul turistic trece pe lângă Colegiul Național „Emanuil Gojdu” . Noroc cu fotografia făcută a doua zi fațadei dinspre str. Independenței. Despre construcția acestuia am date contradictorii. Într-un loc am găsit că este una din puținele clădiri ale lui Gojdu rămase în proprietatea statului român, iar în altă parte, că a fost construită în perioada 1894 – 1896, mult după decesul avocatului (1870). Cert este că școala dispune și de clase de liceu și de clase de gimnaziu.

După ce traversăm Crișul Repede, autobuzul trece pe lângă Parcul I. C. Brătianu și ajunge la Aquaparkul Nymphaea. Îl remarcasem încă de anii trecuți și știam că este cel mai mare parc acvatic din vestul țării. Acesta poate fi folosit indiferent de anotimp, dispunând de bazine exterioare, bazine interioare, saune, băi turcești, bazine cu apă termală și multe altele.

Trecând de aquapark, autobuzul cotește pe sub calea ferată și se îndreaptă spre zona centrală a orașului.  Mergem o perioadă cam la baza Dealului Ciuperca. La un moment dat, șoferul ne atrage atenția asupra unei clădiri de pe deal. Ne spune că este Restaurantul Ciuperca, pe care îl recomandă cu căldură, în special datorită imaginii pe care o oferă asupra orașului, mai ales noaptea.

Trecând din nou pe sub calea ferată, ajungem în dreptul Magazinului Crișul. Oare de când este un magazin un obiectiv turistic? Numai pentru că este declarat primul „mall” al orașului? Eu cred că sunt și niște „interese comerciale” la mijloc.

După ceva timp, trecem și prin dreptul Palatului Copiilor. Remarc faptul că nu am nici o fotografie din zonă. Nu am altă explicație decât faptul că ni s-a spus că acesta este în zonă, dar pe o stradă perpendiculară pe traseul nostru, la cam 100 m de intersecție.

Urmează singura oprire la un obiectiv turistic din tot traseul. Suntem în dreptul „Palatului Baroc” . Parte a unui întreg „Complex Baroc” , palatul  a fost construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în stil baroc austriac târziu și s-a dorit a fi o copie mai mică a Palatului Belvedere din Viena. În 1773, Palatul a fost afectat de un incendiu, dar este reconstruit după planurile inițiale, fiind finalizat în anul 1777. Cunoscut și ca „Palatul cu 354 de ferestre” , a fost inițial Sediul Episcopiei Romano – Catolice din Oradea. În perioada 1956 – 2006 aici a fost sediul Muzeului Tării Crișurilor. În prezent, a revenit proprietarului inițial si sunt organizate aici expoziții cu caracter permanent sau temporar cu tematică eclesiastică. Tarifele de vizitare diferă funcție de vârsta și starea vizitatorului, de componența grupului și... de etajul ce se dorește a fi vizitat. Cred că ar merita o oarecare atenție la o vizită viitoare.

„Complexul Baroc” menționat anterior cuprinde, în afara Palatului Baroc, Catedrala Romano – Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din imediata vecinătate, un alt potențial obiectiv turistic lipsă din programul nostru, precum și, peste drum, „Șirul Canonicilor” . Acesta este o construcție monument istoric și de arhitectură. Este compus din 57 de arcade în stil baroc, care constituie un coridor lung de peste 250 de metri unind 10 clădiri. A fost construit în perioada 1758-1875. Până în 1780 au fost ridicate primele 7 din cele 10 clădiri, alte două clădiri au fost terminate în 1863, iar cea de-a zecea a fost finalizată în 1875, la mai mult de 100 de ani de la inițierea construcției primei clădiri.

Urmează o nouă schimbare de direcție pentru a trece prin fața Gării Centrale, pe care o părăsisem în urmă cu câteva ore. Aceasta a fost construită în perioada 1868 – 1870, ca parte componentă a unui proiect amplu ce urma să lege Budapesta de București. Forma actuală a clădirii datează din 1902.

Următorul obiectiv al excursiei, „Palatul Poștei” , a fost imposibil de fotografiat, acesta fiind o clădire relativ mare, amplasată pe o stradă nu foarte lată, pe lângă am trecut în viteză. Preocupat de fotografie, pierd prezentarea. Internetul îmi spune că acesta este o clădire monument istoric, construită între anii 1894-1909, în stil eclectic.

O foarte scurtă oprire, în afara programului o facem în mijlocul intersecției cu Calea Republicii, prezentată ca principala stradă comercială a orașului. Este, totodată, o stradă pietonală pe care vom reveni de câteva ori, în special pentru restaurantele din zonă.

La „Palatul Justiției” am parte de un nou rateu fotografic. Prind în imagine o altă clădire, învecinată. Realizat în 1898 este considerat o „clădire de excepție” compusă din parter şi două etaje, construită în jurul a două curți interioare. Adăpostește astăzi Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

După câteva minute ajungem în Piața Ferdinand, pe care o cunoaștem deja, fiind în vecinătatea hotelului nostru, locul unde am băut prima cafea dimineață. Principala clădire a pieței este Teatrul se Stat Regina Maria. Acesta a fost construit în numai 15 luni în perioada 1899 – 1900. Este considerat una din cele mi vechi instituții de cultură din țară. Sala are 650 locuri. Eu rămân impresionat de coloanele de pe fațada principală. Tot aici în piață este menționat Hotelul Astoria. Acesta este o clădire istorică, construită între 1902 și 1906. Edificiul este renumit datorită cafenelei în stil secession ce exista la parterul clădirii, stabiliment frecventat de poetul Ady Endre în perioada de apogeu a creației sale.

Cu aceasta, excursia noastră se apropie de final. Urmează să traversăm din nou Crișul Repede și să revenim în Piața Unirii. Nu înainte, însă, de a trece prin fața Palatului Primăriei și a turnului său, pe care le-am prezentat în articolul anterior.

Excursia noastră a durat cam 50 minute. După ce coborâm noi, urcă o altă serie de excursioniști. Pe final, o apreciez ca o reușită, în special pentru cei ca noi, care nu cunosc orașul. Dar cred că nu ar strica câteva îmbunătățiri. Nu știu dacă ideile mele vor interesa pe cineva, dar cred că cea mai interesantă propunere ar fi procurarea unui nou autobuz care, păstrând intervalul de plecări la o oră, ar permite dublarea timpului unui circuit, cu opriri la obiective, timpi pentru fotografii și explicații mai ample. Apoi, nu ar strica o reconsiderare a obiectivelor propuse, cu renunțarea la parcuri și magazine în favoarea unora de real interes.

Chiar și așa, recomand participarea la această excursie, care, pentru noi, a scos în evidență câteva obiective ce merită mai multă atenție în vizitele viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 766 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI