GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEUn sat pierdut intre dealurile impadurite de pe Valea Cernei, apropiat deopotriva de Horezu si Rm. Valcea, este pentru mine locul unde sunt pentru totdeauna acasa, taramul copilariei parintilor mei, al vacantelor mele si ale baiatului meu.Aici am deprins, an dupa an, " jocul de-a vacanta", aici am invatat sa ma minunez de bolta cereasca plina de stele pe care la Bucuresti nu le-am vazut niciodata la fel,aici i-am aratat copilului meu Caru Mic, Caru Mare, Caleea Lactee, Luceafarul cu atata emotie cum intr-un planetariu nu o puteam face.
Padurile nesfarsite -care spre deosebire de alte zone ale tarii nu au fost defrisate- ne-au prilejuit minunate intalniri, la fel ca in "Dumbrava Minunata", cu iepurasi fricosi, caprioare sfioase, arici ghidusi, veverite delicate, broscute testoase, fazani si toate neamurile de pasari. La lasarea serii ne-au fost prieteni licuricii si ne-au incantat greierasii.
Cu mai bine de 50 de ani urma, bunicii mei, la fel ca multi alti tarani destepti si gospodari peste care trecusera tavalugul razboiului si drama colectivizarii, si-au sfatuit copiii sa parasesca acest loc binecuvantat de Dumnezeu, sa invete si sa caute un trai mai bun intr-un oras mare. Asa s-a intamplat ca satul nostru, pe vremuri plin de larma copiilor, a devenit incetul cu incetul un sat de batrani care asteptau cu sufletul la gura sa vina in vacanta nepotii de la Bucuresti si Craiova, de la Sibiu, Rm. Valcea ori Constanta si ramaneau dupa plecarea lor cu lacrimi in ochi. Acum bunicii nostrii au inceput sa plece rand pe rand intr-o lume mai buna si satul lor si al copilariei noastre devine un sat de case goale care ne asteapta sa deschidem usile ferecate luni de zile si sa insufletim ograzile fara viata.
Copiii plecati acum 50 de ani se intorc, vara de vara, insotiti de nepotii lor pentru a se bucura de puritatea aerului, de verdele nesfarsit al padurii, de culorile si miresmele verii. Turme de vite nu se mai intorc seara de la pasune, clostele -clotele cum spun oltenii- nu mai aduna puii aurii neastamparati, nu mai miroase atat de des a tuica facuta la cazan, clopotele bisericii bat rar, la cate o sarbatoare sau cand un satean se muta de la noi, satul pare a suferi de prea multa singuratate. Copilul meu, cu ceva timp in urma, a observat cum se inveseleste casa noastra cand ii trecem pragul si cum se intristeaza cand plecam.
Eu imi inchipui satul nostru, ca si altele din zona, incluse intr-un proiect turistic inteligent care sa le redea viata. Casutele oltenesti, vechi de sute de ani ar putea fi restaurate si construite altele noi aidoma lor, ar putea fi promovata agricultura ecologica atat de apreciata in toata lumea, ar putea exista o herghelie de cai si de ce nu pe dealurile nesfarsite s-ar putea face un teren de golf. Apoi cate nu ar avea de vazut un turist in aceasta zona a Olteniei. Multe zile iti trebuie ca sa cuprinzi toate obiectivele aflate la distante de 30-100 km de satul vacantelor noastre.
Manastirea Hurezi, ctitorita de Constantin Brancoveanu in anul 1693, monument UNESCO, Manastirea Govora, construita in timpul domniei lui Vlad Dracu pe fosta mosie Hinta, locul primei tiparituri in limba romana -Pravila de la Govora-, Manastirea Dintr-un Lemn din comuna Francesti despre care legenda spune ca ar fi fost construita in intregime din lemnul unui singur stejar, loc de inchinaciune pentru aviatori si marinari, Manastirea Bistrita, ctitorie a boierilor Craiovesti de la 1494, Manastirea Arnota, construita de Matei Basarab in 1634, Manastirea Polovragi, zidita in 1505 aproape de Cheile Oltetului, Manastirea Cozia, construita pe malul drept al Oltului, ctitorita de Mircea cel Batran si zidita de mesteri din Moravia, Manastirea Turnu, construita pe locul stravechilor sihastrii sapate in stanca, manastirile Ostrov, Surpatele si Frasinei, schiturile Pahomie si Patrunsa sunt tot atatea lacasuri de cultura si spiritualitate ortodoxa pe noi le-am vazut si revazut, an dupa an.
De o mare frumusete sunt Cheile Oltetului si Pestera Polovragi in care legenda spune ca zeul protector al dacilor, Zamolxe, s-a retras dupa cucerirea Daciei de catre romani. Se spune ca picaturile din tavanul pesterii sunt lacrimile zeului care deplange soarta poporului sau. La mica distanta gasim rezervatia naturala Pestera Muierii, despre care se povesteste ca servea ca adapost femeilor, copiilor si batranilor in timpul marilor migratii si in care sunt expuse resturi ale ursului de pestera.
Rezervatia Naturala Buila-Vanturarita, Cheile Bistritei si Cheile Costesti, Pestera Liliecilor si Muzeul pietrelor ciudate numite trovanti sunt alte atractii ale Olteniei de sub munte.
Daca ajungeti in zona bateti putin drum pana pe Valea Lotrului, de o frumusete tulburatoare unde asezarile poarta numele lotrilor-haiducilor- de pe vremuri: Voineasa, Malaia, Ciunget dupa Voinea, Malai, Ciungu...
Orasul Rm Vacea, in care a fost intonat prima data imnul " Desteapta-te romane" de un cor condus de Anton Pann in timpul revolutiei de la 1848, ca si statiunile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Govora au fost prezentate de multe ori pe acest site. Apele tamaduitoare ale acestor statiuni au fost premiate la Viena si Bruxelles inaintea celor de la Karlowy-Warry, Baden-Baden, Wiesbaden. La recomandarea medicului roman Carol Davila, Imparatul Frantei, Napoleon al III-lea s-a tratat de litiaza renala cu apa de la Caciulata.
Oltenia de sub munte a fost binecuvantata de Dumnezeu cu atata frumusete, pacat ca o irosim! Nu intamplator istoricul grec Herodot a localizat in acasta zona Muntele Sfant al Dacilor iar preotul Gavril de la Muntele Athos intr-o scrierea a sa numea Oltenia "pamantul fagaduit".
Pentru mine o zi perfecta de vacanta incepe in fata unei cafele aromate, pe prispa casei, planuind ce vom face in ziua care incepe: lenevim la soare, mergem la strand la Govora ori Caciulata, vizitam pentru a nu stiu cata oara una dintre manastirile atat de dragi sufletului nostru.
Cu speranta ca nu v-am plictisit si constienta fiind ca sunt subiectiva cand este vorba de locul de fiecare vara al vacantelor mele sper ca Oltenia sa fie iubita de cei care vor sa inevesteasca bani si rabdare in turism si de ce nu si de dumneavoastra!
Trimis de Floria in 28.02.12 21:29:31
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #LA PAS PRIN OLTENIA.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floria); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Butonul de jos are un slash, intre "foarte util" si "foarte bun". Sincer, postul tau l-am votat pentru ca mi s-a parut mai degraba foarte bun, decat foarte util - zona mi-e destul de cunoscuta, am batut-o si eu temeinic. Sunt perfect de acord cu ce spui tu referitor la frumusetea zonei si cred ca mai sunt locuri superbe pe care nu le-ai prins in enumerarile tale (ex. Novaci); exista potential turistic, insuficient exploatat, de acord. Dar decat turism salbatic ca prin alte zone montane... parca e mai bine asa. Sau poate gresesc, nu stiu.
Problema depopularii satelor noastre e veche, e consecinta progresului, a dezvoltarii societatii. Tinerii nu pot fi blamati ca pleaca spre marile orase, atata timp cat acolo au sansa unei vieti mai bune. Doar ca aceasta problema s-a acutizat teribil in ultimii 20 de ani.
Nu ne-ai spus insa, care este locul unde "ancorati" la inceputul calatoriilor de vara in zona. Se poate?
Rog așteptați...
Floria, m-ai emotionat!! Nu am mult timp la dispozitie (sper sa recuperez "absentele" de aici in viitorul apropiat) insa voiam sa-ti spun lucrul asta.
In Spania sunt foarte multe sate de genul asta, si aici autoritatile pun, din cand in cand, in aplicare, un plan care merge bine: ofera case gratis familiilor tinere cu copii care vor sa se mute acolo, si sa insufleteasca, in acest fel, strazile pe care abia se mai vad cativa batrani singuri si neputinciosi.
Satul "meu", din sudul Argesului, nu a ajuns inca in acest stadiu, desi vara vad atatea masini cu numere de Spania incat cred ca sunt in satul meu de aici. Si nu as vrea sa ajunga asa. Insa, nu pot sa evit sa nu ma gandesc la usile ferecate pe care, intr-o buna zi, le vom deschide eu si prichindelul meu.
In fine, multumesc! M-ai emotionat.
@bessondm: Multumesc pentru aprecierile dumneavoastra!
Nici eu nu sunt adepta turismului salbatic, aglomerarii haotice de pensiuni si hoteluri care nu respecta arhitectura zonei si distrug tot ce e autentic.Am vazut in Bulgaria, la Arbanassi un sat in care s-au restaurat case vechi de sute de ani si s-au construit pensiuni si hoteluri respectand cu sfintenie specificul zonei- sat vizitat de mii de turisti anual, intre care romani, nemti, englezi si chiar japonezi.
Nu am pomenit numele satului tocmai pentru ca in momentul de fata nu prezinta importanta turistica, dar pentru noi- in afara de importanta sentimentala-a fost si este punctul de plecare spre multe din atractiile Olteniei, asupra careia am vrut sa atrag atentia..
@roth: Draga mea prietena, ma bucur ca au ajuns la
sufletul tau gandurile mele si ti-au amintit de acasa!
Multumesc!
Iaca draga mosului, eu sunt chiar din zona si n-as pleca “nicari”, cum se zice pe aci… cu toate ofertele de ademenire dinspre orasele mari. Intre municipiu si Horezu sunt multe sate inca frumoase, mai-mai sa inclin ca satul tau poate fi unul dintre acestea: Beresti (Lapusata), Balteni (Copaceni), Cernisoara sau Ciumagi (Ladesti). In egala masura sunt la fel de pitoresti, astazi mai putin decat ieri, maine mai putin decat astazi…asa cum bine ai surpins esenta migratiei populatiei de la sate. Clotele (asa le zice, n-ai uitat) sunt din ce in ce mai rare, nu mai are cin’le pune pe cuibare… Tuica facuta la povarna inca isi mai trimite efluviile pe toate ulitele si in toate ungherele caselor, in special toamna, prunii, zarzarii (corcodusii) si strugurii inca mai sunt rentabili, pentru cat timp nu se stie…
Bucuria copilariei la tara ramane amintirea draga pe care nimic nu ti-o poate rapi.
@zapacitu: Se cunoaste ca sunteti din aceasta zona. Da, este unul din satele enumerate de dumneavoastra, cel mai mic si mai putin populat sat din comuna Ladesti - Gageni, imaginile fiind din satul vechi, acum putinii locuitori permanenti s-au mutat la sosea.
Eu nu am uitat pentru ca acest loc face parte nu numai din trecutul, dar si din prezentul meu,iubit fiind depotriva de fiul meu care are aproape 17 ani si de sotul meu care nu este din aceasta zona, el este vrancean, de mult integrat intre. olteni.
Dupa ce au devenit bunici, parintii mei au avut inspiratia de a construi aici- in locul de unde toata lumea pleaca- sacrificandu-si economiile de o viata, o casa pentru verile lor de viitori, atunci, actuali acum , pensionari si pentru pentru vacantele nepotului lor. O investitie proasta ar spune multa lume dar pentru noi, bucuresteni agitati si alergati de dimineata pana seara este izvorul cu apa vie,locul unde ne odihnim si prindem puteri ori de cate ori suntem obositi. Baiatul meu, adolescent fiind acum, este iremediabil indragostiti de aceste locuri. Aici a invatat sa iubeasca natura si animalele, aici a invatat sa respecte oamenii, aici a invatat sa mearga pe bicicleta si ,desi s-a plimbat prin multe locuri, satul acesta inseamna pentru el "vacanta"
Sper ca generatiile viitoare din familia noastra sa aiba inteligenta si inspiratiasa pastreze acest loc minunat.
Imi pare bine ca gandurile si fotografiile mele v-au facut pe dumneavoastra ,care cunoasteti Valcea cu mult mai bine ca mine, sa recunoasteti locul din descrierea mea dovedind ca nu sunteti " zapacit" ci un fin si plin de umor obsevator al lumii din jurul dumneavoastra, ca multi dintre valcenii pe care ii cunosc. Va multumesc!
Povestirea ta m-a rascolit.
Am crescut la tara pana la varsta de 7 ani, undeva in zona Teleormanului. Si apoi, toate vacantele de vara acolo le petreceam... Si ce copilarie am avut...
De fiecare data cand merg acolo, mi se pune un nod in gat si-mi dau lacrimile.
Sarut poarta veche de uluca, pe care ma cocotam sa ajung la corcoduse, o imping sfios si ea ma intampina cu un scartait usor, prins de vreme.
Si parca aud chicotelile fratilor si verilor...
Si-mi vin in minte doar versurile lui Goga:
,,Era duminică-ntr-amiază,
Noi stam pe prispă strânşi în sfat,
Când s-a ivit pe drumul ţării
Un om la marginea de sat.
Din pulberea învolburată
Abia puteai să-l desluşeşti -
Cu paşii largi grăbindu-şi mersul,
Venea în hainele-i nemţeşti...
La cruce, -n deal, noi îl văzurăm
Cum s-a oprit deodată-n pas
Şi s-a-nchinat adânc drumeţul
Când a făcut în drum popas.
Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
La zidul zugrăvit cu sfinţi.
Şi sta cu capul gol străinul
În ploaia razelor fierbinţi.
Când s-a pornit încet la vale,
Noi ne uitam de la zăplaz,
Şi nu ştiu, ni s-a părut nouă,
Dar avea lacrimi pe obraz.
Când ne-a ajuns, a dat bineţe,
Cu glas domol, şi-apoi a stat
Şi ne-a-ntrebat de sănătate
Şi de nevoile din sat.
Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbă
Să vie-alăturea cu noi,
Şi s-a uitat cu-atâta jale
Când a trecut un car cu boi.
Iar la vecernie drumeţul
Stătea cucernic şi supus,
Şi-a sărutat duios icoana
Cu răstignirea lui Isus.
Când a plecat, ne-a spus poveţe
Cu grai înduioşat şi blând,
Şi ne-ncălzea atâta-n suflet,
Că lăcrimam toţi ascultând.
Spunea că nu-i păcat mai mare
Decât să-ţi lepezi legea ta
Şi, vezi, îi tremura cuvântul
Pe buze, când ne cuvânta!
Apoi s-a dus... Ne era jale
Când s-a pornit la drum, pe grui...
Dar uite, -n ţintirim, pe noapte,
Spun că văzură umbra lui.
De-atunci tot despre el ni-e vorba
Şi-atât am vrea cu toţi să ştim:
Anume lângă care cruce
A-ngenuncheat în ţintirim... ,,
Felicitari!
@bog68:
Ai reusit sa ma faci sa lacrimez citind aceasta poezie... Nu am mai citit-o vreodata.
@bog68: Multumesc pentru poezia foarte frumoasa pe care ati alaturat-o gandurilor mele. Ma bucur ca in cele scrise de mine v-ati regasit imaginea copilariei, m-am mirat doar ca nu mi-ati acordat votul dumneavoastra. Nu ma intelegeti gresit, numarul voturilor nu conteaza pentru mine ,reflecta doar aprecierea celor care citesc cele scrise de mine.
Cu tot respectul, imi cer scuze anticipat daca v-am deranjat si multumesc inca o data,.
Floria
@Floria: Cu tot respectul, eu imi cer scuze.
V-am acordat votul cu cea mai mare placere, dar poate review-ul dvs. m-a ,,furat ,,trimitandu-ma intr-un alt timp, in care as fi vrut sa raman pentru totdeauna.
Inca odata, imi cer iertare.
@bog68: Nu este cazul sa va cereti scuze, stiam ca asa este, scuzati curiozitatea tipic feminina...
O seara buna, Floria
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Mărine și Mărioară ... la pădure vă coboară ! — scris în 16.08.23 de zapacitu din VALCEA - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Artă și aventură în Cerna de Vâlcea — scris în 01.02.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2017 ˝Let us die young or let us live forever... — scris în 13.01.18 de Cristian_h* din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Oct.2013 Chei, peșteri și mănăstiri — scris în 15.03.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Eu promovez Romania - La Port Cetate, Mircea Dinescu — scris în 17.08.14 de homejade* din HUNEDOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Oltenia de sub munte — scris în 04.10.11 de Lumis66 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2011 Am fost la… Manastiri aflate in ruina — scris în 22.08.11 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată