Nisa, „franţuzoaica” şarmantă şi elegantă, floarea Rivierei Franceze

TIPĂREȘTE

Nisa a fost oraşul care ne-a găzduit în minivacanţa din luna mai, anul acesta, şi pe care l-am luat asiduu la pas în trei după-amieze şi o dimineaţă până la prânz, de aceea m-am gândit să-i dedic un articol în care să povestesc cum l-am perceput eu.

Până să ajung la Nisa, mi se părea că acest oraş reprezintă chintesenţa Coastei de Azur, fireşte era doar o prejudecată cu care plecasem la drum şi care mi-a fost confirmată numaidecât din ce am reuşit să văd.

Am avut ceva emoţii la marea întâlnire cu capitala regiunii Alpii Maritimi, asta fiindcă era prima dată când credeam că eram pusă în situaţia să-mi exersez cunoştinţele de limbă franceză, după ce ani de-a rândul am mers în ţări unde engleza (cu precădere apanajul soţului) era la putere. Bine, ne-am convins imediat că francezii ne-au vorbit deopotrivă, atât în limba lor natală, cât şi în engleză, neavând absolut nicio problemă de comunicare, chiar dacă auziserăm şi alte versiuni înainte de a pleca.

Nisa este deosebit de frumoasă şi elegantă, o urbe cu stil şi o istorie de câteva sute de mii de ani, fiind considerată a fi cea mai veche aşezare umană din lume, după unele surse. Numele l-a primit moştenire de la vechii greci, în jurul anilor 350 Î. C., care o numiseră Nikaia, adică oraşul victoriei, atunci când au întemeiat-o. Mai târziu, romanii au dominat şi ei zona, înfiinţând o aşezare distinctă, la nord pe o colină, botezată Cemenelum, cunoscută astăzi drept Cimiez.

Pe urmă, în decursul secolelor din Evul Mediu, după ce vizigoţii, ostrogoţii şi sarazinii au reuşit şi ei să-şi lase amprenta asupra sa, Nisa a pendulat între dominaţia franceză şi cea italiană, abia în 1861 devenind, în cele din urmă şi în mod definitiv, parte a Franţei. Graţie condițiilor geografice de excepţie, la poalele Alpilor ce sărută Mediterana, şi ale celor climatice favorabile, în ce de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, Nisa a devenit o staţiune balneoclimaterică de iarnă apreciată.

În peisaj au apărut şi englezii, în special cei bogaţi, care au realizat, undeva la jumătatea secolului al XVIII-lea, că Nisa era un refugiu ideal pentru vacanţele de iarnă. Aceştia au propus şi au iniţiat construcţia promenadei pe fosta întindere de nisip abandonată de la malul mării, iar proiectul a fost rapid îmbrăţişat de autoritățile locale. Până în anii ‘20 ai secolului trecut, aristocraţii, mai ales englezi şi ruşi, şi-au experimentat pasiunea pentru jocurile de noroc, iar după primul război mondial, în urbe au apărut primii artişti care au transformat-o într-o nouă capitală a stilului de viaţă boem.

Până în cea de-a doua jumătate a secolului trecut, Nisa a câştigat rapid reputaţia unei destinaţii de vacanţă exclusiviste, accesibile doar celor bogaţi. După cel de-al doilea război mondial, lucrurile s-au mai schimbat, în sensul că Nisa a devenit accesibilă unui flux de vizitatori destul de variat, inclusiv celor cu buget redus. Per ansamblu, cu toate concesiile făcute, profilul turistic al Nisei nu s-a modificat dramatic, nu au fost afectate standardele de calitate ale scenei turistice din Nisa, oraşul rămânând una dintre destinaţiile de vacanţă de top la nivel internaţional.

Am înţeles repede că Nisa are dimensiuni considerabile, doar este unul dintre marile orașe ale Franței, și este formată din trei părţi distincte: oraşul cu portul vechi, în stil italian și pline de temperament, impunătorul centru din secolul al XIX-lea, în spatele Promenade des Anglais (zona cuprinsă între faleză şi gară) şi, dominând partea de nord a orașului, zona Cimiez, dezvoltată având ca punct central colina cu acelaşi nume, preferată de romani în antichitate și regina Victoria a Marii Britanii acum 150 ani.

Desigur că planurile noastre de abordare a orașului cuprindeau zonele sale principale și erau oarecum ambițioase, cu condiția ca vremea să țină cu noi și să nu plouă. Aveam pregătită și varianta B, aceea cu muzee în caz că nu am fi avut parte de vreme bună, iar oferta acestora în Nisa este destul de bogată: Muzeul de Artă Modernă și de Artă Contemporană (MAMAC), Muzeul Matisse, Muzeul de Arte Frumoase, Muzeul Marc Chagall, Muzeul de Arte Asiatice, Muzeul Fotografiei, etc.

Dar, minivacanța noastră franceză a fost încununată de cer senin, soare strălucitor și temperaturi plăcute pe parcursul celor patru zile, așa încât muzeele ne-au rămas pe altă dată, iar noi ne-am bucurat din plin de activități outdoor.

În prima zi, imediat ce ne-am cazat, ne ardeau tălpile să luăm orașul la pas, căci ne plăcuse ce văzuserăm din autobuz sau chiar din avion. Cum era deja după-amiază, ne-am grăbit spre Colline du Château (Colina Castelului) cu al său turn Bellanda, să surprindem de sus Baie des Anges (Golful Îngerilor) și Promenade des Anglais.

Am luat-o ușurel pe bulevardul Jean Médecin, arteră de seamă din oraș pe care circulă tramvaiul T1, am admirat frumoasa bazilică Notre-Dame de l'Assomption, ne-am zgâit în treacăt la vitrinele marilor magazine și la terasele restaurantelor. Ajungând la Place Masséna, am luat-o prin Vieille Ville (orașul vechi) spre colină, trecând prin Cours Saleya, piața zilnică în aer liber, renumită pentru florile sale și produsele locale, pe care, însă, nu am mai găsit-o în plenitudine, dată fiind ora târzie, iar comercianții ce dețin restaurante își amenajau terasele de seară pe acele locuri.

Am văzut Primăria, Opera, Palatul de Justiție, Catedrala Sainte Réparate cu o frumoasă cupolă strălucindă, Palatul Lascaris, Chapelle de la Misericodie, pe urmă am ieșit în Quai des États Unis și ne-am oprit în fața ascensorului gratuit pe care l-am găsit închis, abia ce se terminase programul. În apropiere se află și locul # I Love NICE pe care toți turiștii îl asaltează pentru a se fotografia acolo. Bine, pentru noi nu era o problemă să urcăm per-pedes, așa că ne-am lansat pe scări de îndată, făcând popasuri mici la diferite cote pentru a admira peisajul mirific care ni se deschisese către Promenade des Anglais.

Am văzut Turnul Bellanda, cascada, am luat-o pe poteci în sus, am surprins Nisa și din alt unghi, ne-am minunat de cele câteva ruine antice găsite, ne-am plimbat prin parc pe aleile pline de vizitatori, am văzut portul Lympia de sus, pe urmă am coborât cu gândul să ne așezăm la una dintre terasele din Vieille Ville să mâncăm bunătăți locale. Ne-am oprit la o terasă ce ne-a făcut cu ochiul, pe nume Campo di Fiori, am mâncat startere specifice zonei precum celebra salade niçoise, socca (un fel de clătită mai groasă din făină de năut), alte aperitive locale, apoi un platou cu mix de fructe de mare, absolut delicios, la care am luat un vin care să le ajute să alunece mai bine pe gât. Totul la 50 euro.

Când soarele se pregătea să meargă la culcare, ne-am lansat la plimbare pe celebra Promenade des Anglais, considerat a fi unul dintre cele mai frumoase bulevarde din lume. Nu știam la ce să privim mai repede: la marea azurie ale cărei valuri mici se loveau de pietrele de pe plajă sau la clădirile fastuoase de pe partea cealaltă. Aveam emoții la marea „întâlnire” cu hotel Negresco, capodopera în stil belel-epoque, la vederea căruia te emoționezi puțin știind că are origini românești prin primul proprietar. Hotelul este pe bună dreptate un simbol al Nisei, edificiul său fastuos atrăgând privirile trecătorilor, ca un magnet.

În vecinătate am admirat și Villa Masséna care este astăzi muzeu, cu inima strânsă am trecut și de locul în care în 14 iulie 2016 a avut loc atentatul terorist în urma căruia și–au pierdut viața 87 de oameni, inclusiv un român. Ne-am nimerit la Nisa când se desfășura un festival de muzică rock ce se ţinea pe parcursul a trei zile în Grădinile Abert I-er, lângă monumentul ce întruchipează victoria, şi nu ne-am putut abţine să nu ne „rockărim” un pic, am luat un pic seama în faţa bustului ridicat în cinstea primarului său Jean Médecin, vreme îndelungată, din 1928 până în 1965.

A doua zi de dimineață, după micul-dejun, am pornit pe linia tramvaiului T1 cu destinația portul Lympia, din apropierea căruia trebuia să luăm autobuzul 100 spre Menton pe La Basse Corniche, așa cum ne recomandase recepționerul de la hotel, dat fiind că eram într-o zi de duminică și transportul asigurat de TAM (Transport des Alpes-Maritimes) avea oareșce restricții.

Am admirat într-o liniște nefirească Place Masséna cu cele șapte statui ale sale, fiecare cocoțată în vârful înalt al unui postament subțire, cilindric, simbolizând cele șapte continente, care seara sunt luminate foarte frumos în culori diferite ce se schimbă la intervale scurte de timp. Apoi statuia zeului Apollo în mijlocul fântânii centrale, Fontaine du Soleil, garnisită cu alte cinci statui din bronz. În prezent, Place Masséna este un obiectiv ce nu trebuie omis de nici un vizitator al oraşului Nisa, întrucât este unul dintre locurile ce concentrează cele mai uluitoare structuri neoclasice din Nisa, fiind mărginită de clădiri cu impresionante faţade roşii.

Apoi am urmat fidel traseul lui T1 distanță de două stații până în Place Garibaldi, având Promenade du Paillon pe partea stângă către care ne mai aruncam ochii dar pe care știam că o vom lua la picior la întoarcere.

În Place Garibaldi, una dintre cele mai vechi piețe ale orașului, realizată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, tronează monumentul ridicat în cinstea celui mai cunoscut fiu al orașului Nisa, devenit erou național al Italiei. Destul de largă și mărginită de splendide clădiri cu arcade în stil baroc, este un obiectiv turistic în sine ce nu trebuie ratat. De acolo, pentru a ajunge în port, ne-am înscris pe Rue Cassini pentru vreo 200 m.

La întoarcere, autobuzul ne-a lăsat fix acolo de unde-l luaserăm și am vrut s-o luăm pe Promenade du Paillon, fiind practic un culoar de verdeață în mijlocul Nisei, combinată cu spații de joacă pentru copii, locuri de odihnă cu băncuțe, fântâni, oglindă de apă cu jeturi, monumente de artă, statui ridicate în cinstea unor personalități, sculpturi realizate din lemn de artiști ai locului. Acolo am văzut un loc ca un chioșc de unde puteai să-ți umpli sticla cu apă minerală naturală, venită din munți.

Seara ne-a găsit tot pe Promenade des Anglais, cea mai reputată arteră a orașului ce se întinde de la aeroport, la vest, până la Quai des États Unis la est, aproape de portul Lympia, numărând 7 kilometri în lungime, pe-o parte plaja pietroasă, pe alta hoteluri și clădiri emblematice pentru Nisa, o reală încântare să caști gura. Turiștii și localnicii o animă atât ziua, cât și seara, dar parcă tot seara are un farmec aparte. În fine, ca să fii în Nisa și să nu te plimbi pe Promenade des Anglais este un nonsens, e de neconceput!

A treia zi, pentru a nu ne dezminți în privința mersului pe jos, ne-am lansat ușurel după micu-dejun, tot pe traseul T1, dar ceva mai lungă distanță (până la stația Palais des Exposition), de data aceasta pentru a ajunge la autogara Vauban, pentru a lua autobuzul 112. Pe drum, am remarcat monumentul Tête Carrée (cap pătrat), înalt de 28 m, care găzduiește o bibliotecă vestită.

Fiindcă nu vroiam să plecăm din Nisa fără să vedem și „pietroaiele antice” ale Nisei (situl arheologic Cimiez), după-amiază, după ce ne-am întors din peregrinări din împrejurimi, am luat-o spre colină, la un moment dat folosindu-ne și de un autobuz local (1,5€ bilet/persoană) deoarece distanța este de cam 2 km față de gară, iar ora era cam târzie și ne temeam să nu închidă.

Cimiez este un cartier liniștit care nu se bucură de faima turistică de care beneficiază districtul istoric al oraşului Nisa, însă se poate mândri cu câteva obiective turistice de prim rang în Nisa: situl galo-roman împreună cu amfiteatrul roman și Muzeul de Arheologie, Muzeul Matisse, Grădinile Cimiez, mănăstirea Mănăstirea Franciscană cu al său Muzeu Franciscan, precum și Excelsior Regina Palace, reședința reginei Victoria a Angliei, recunoscută ca fiind îndrăgostită de Nisa.

Încă de când ne aflam în autobuz, domnul care s-a oferit să ne însoțească pentru câteva minute, ne-a arătat fosta reședință a reginei Victoria, apoi, după ce am coborât, ne-am dus întinși către ruinele amfiteatrului roman și muzeu, pe cel din urmă, aflându-ne într-o zi de luni, l-am găsit închis. Dar, am văzut ruinele, pe urmă am luat-o prin parc (Grădinile Cimiez) până la mănăstirea Cimiez care este impunătoare și foarte frumoasă atât la interior, cât și la exterior. Pe când ne întorceam la picior spre hotel, am văzut mai bine Excelsior Regina Palace, am observat la un moment dat pe boulevarde de Cimiez, alături de alte cabinete medicale ale unor medici de vază, și pe cel al unui medic român după nume, motiv de mândrie pentru noi.

Odată ce am ajuns în zona gării (Gare de Nice Ville) , am admirat o dată în plus, clădirea sa monumentală, construită în stil Ludovic al XIII-lea, în 1867, ne-am amintit că am putea vedea și Catedrala Ortodoxă Rusă, aflată în apropiere.

Catedrala a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea şi menită în 1912, din ordinul şi cu susţinerea Ţarului Nicolae al II-lea, pentru a deservi comunitatea rusă din Nisa care, pe atunci, era într-o continuă dezvoltare. Bineînțeles că nu era deschisă, nici măcar în curte n-am putut intra și ne-am mulțumit în atare situație să-i admirăm de departe silueta splendidă și s-o fotografiem.

Seara ne-a găsit iarăși pe Promenade des Anglais, la plimbare romantică sub clar de lună și de stele „numărând” avioanele care soseau și plecau continuu, semn că Nisa este una dintre cele mai căutate destinații turistice.

În cea de-a patra zi, fiindcă aveam avionul după-amiază, ne-am gândit să ne facem decazarea imediat după micul-dejun și până la prânz, când ne-am fi îndreptat către aeroport, să mai tragem o tură prin Vieille Ville, labirintul de străduţe înguste, pe vremuri murdare şi periculoase, astăzi o enclavă la modă de bistrori, cluburi de noapte şi galerii, toate cu ziduri de culoare ocru şi obloane turcoaz care îţi sar în ochi. Am ținut neapărat să căscăm gura și prin Piața Cours Saleya, piața de poveste care abia se pregătea să-și primească mușterii, îmbrăcându-se în cele mai vii culori ale legumelor, fructelor, lavandei, săpunurilor, produselor locale alimentare și nealimentare expuse, într-o reală simfonie de nuanțe și miresme.

Am mai urcat o dată pe Colline du Château pentru poze pe soare, să vedem cum arată clădirile și Baie des Anges, de sus, în lumina dimineții, apoi ne-am îndreptat spre esplanada George Pompidou și Promenade des Anglais. Evident, cel mai tare ne-a încântat hotel Negresco, fabulos atât ziua, cât și noaptea.

În aproape toate cazurile, pe jos, mai puţin spre Cimiez, când am luat un autobuz local (nr. 15) câteva staţii pentru a prinde deschis la situl arheologic, după cum ne-a spus și ne-a însoțit un localnic, un domn binevoitor pe care-l întrebaserăm cum ajungem acolo. În rest, am preferat plimbările per-pedes, distanțele nefiind prea mari în arealul turistic străbătut de noi, iar nouă chiar ne plac deplasările pe jos în dorința de a simți și înțelege locurile cât mai bine.

Însă, Nisa are un transport public local bine pus la punct (Lignes d'Azur lignesdazur.com), cu o rețea de peste 40 linii de autobuz și două de tramvai: T1, destul de lungă, străbătând orașul de la nord la sud-est prin centru, și T2 care leagă aeroportul de districtul Magnan, situat în vestul orașului. În curând, din câte am citit, se va inaugura o linie care va conecta b-dul Jean Médecin de aeroport. Biletele costă 1,5€/persoană pentru orice călătorie, însă am văzut că există în uz o cartelă de 10 € care conține 10 călătorii care poate fi utilizată numai în transportul urban. Pe noi nu ne avantaja, fiindcă ne-am deplasat aproape numai per-pedes prin oraș.

Pentru transportul interurban, am folosit liniile TAM (Transport Alpes-Maritimes) , cu program destul de bun și tarife tot de 1,5€/persoană/călătorie.

Despre modalitatea în care am ajuns de la aeroport la hotel, am povestit deja: vezi impresii, spre aeroport am călătorit similar, cu autobuzul 23 pe care l-am luat de la intersecția Promenade des Anglais cu b-dul Gambetta. Nu am apelat deloc la tren, deși am stat lângă gară și ne-ar fi fost oarecum la îndemână, dar rămâne pe altă dată să încercăm această modalitate de transport.

Nisa mi s-a părut de departe un oraş fermecător, nefiind de mirare că este supranumit perla Coastei de Azur. Vizitată în trecut de capete încoronate, de aristocraţi şi de artişti celebri, Nisa este asaltată în prezent, pe lângă turişti, de oameni de afaceri pentru care oraşul este un loc ideal de întâlniri şi conferinţe.

Am fost fericiţi că ne-am putut introduce şi noi într-un asemenea decor, că am putut gusta şi noi din frumuseţea locului chiar dacă am fi avut nevoie de mult mai mult timp pentru a cuprinde cât mai mult.

Deşi nu ne-au stat picioarele deloc şi-am umblat cât a fost ziua de mare mereu, abia am reuşit să ne facem idee despre ce înseamnă Nisa. Pentru o primă vizită în oraşul select de pe Coaste de Azur a fost foarte bine, dar mai sunt atâtea de văzut şi de făcut...

Sursă de informare: materiale de la biroul de informații turistice și

http://www.nice-tourism.com/ro

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 7540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI