Nisa, prima zi

TIPĂREȘTE

Prima zi în Nisa a fost de acomodare. Am ajuns în aeroport în jurul orei 15 şi apoi am mai făcut o jumătate de oră bună până la gara Nice ville, plus încă aproximativ 20 de minute cât am aşteptat autobuzul aero-express. Despre modalitatea de a ajunge de la aeroport în oraş am scris în reviewul despre hotelul 66 din Nisa unde am petrecut 4 nopţi.

Era o zi de marţi şi, deşi speram ca traficul să fie mai lejer, fiind şi extrasezon, am constatat că drumul spre oraş era extrem de aglomerat, waze indicând constant ambuteiaje. Autobuzul 99 opreşte doar la cele două terminale din aeroport şi apoi direct la gară dar, şi aşa, drumul mi s-a părut destul de lung pentru cei 6 km. Am înţeles că tot ce citisem despre trafic era adevărat şi am hotărât ca deplasările în afara oraşului să le facem, pe cât se poate, doar cu trenul.

Hotelul 66 din Nisa se găseşte la 200 de metri de gară, în doar câteva minute m-am cazat, am primit factura şi apoi am plecat să explorăm oraşul. Am început cu bulevardul Jean Médecin şi prima senzaţie a fost de uimire. Era extrem de aglomerat, lumea se deplasa grăbită în toate direcţiile, mai nimeni nu respecta culoarea roşie a semaforului, tramvaiul claxonând insistent pietonii indisciplinaţi.

Bulevardul este pietonal, doar tramvaiul circulă pe mijlocul străzii. Multe magazine, restaurante, inclusiv fast-food. Am intrat în magazinul Monoprix, un supermarket mare, bine aprovizionat dar destul de dezordonat. Şi aici, aceeaşi foială ca pe stradă, turiştii intrau inclusiv cu trollerul dar nimeni nu te întreba nimic. Am cumpărat ceva apă, ceva de mâncare şi am ieşit rapid, nu îmi place deloc aglomeraţia. La casă se poate plăti cu cardul dar unele produse de la raionul de patiserie şi mâncarea caldă se plătesc la faţa locului – dacă plăteşti cu monede, acestea trebuie introduse într-un aparat, nu se achită direct vânzătorului.

Ca idee, o sticlă de 1,5l, marca magazinului, costă 50 de cenţi, un iaurt mic aproximativ 1 euro, o baghetă un euro, o prăjitură 2,5 euro, o cutiuţă mică de brânză 1,5 euro, produsele rotisate erau în jur de 15 euro kilogramul. Preţurile nu diferă prea mult de la un magazin la altul, dar de la un magazin mic, artizanal, la un supermarket, da…

Am continuat plimbarea pe Jean Médecin spre mare, am trecut de piaţa Massena şi în mai puţin de 20 de minute eram pe faleză, la timp pentru a prinde un apus superb. Pe bulevardul Promenade des Anglais se circula bară la bară dar şoferii nu păreau deranjaţi. Totuşi, dacă nu traversezi pe la trecerile semaforizate, slabe şanse să ţi se acorde prioritate, şoferii francezi nu sunt prea galanţi… Aleea pietonală este largă, străjuită de palmieri, multă lume ieşise la plimbare sau să alerge. Din loc în loc sunt bănci cu vederea spre mare, poţi urmări şi avioanele care se îndreaptă spre aeroport. Următorul obiectiv a fost hotelul Negresco, nu se vizitează dar noi am cerut permisiunea să aruncăm o privire în hol. Este impresionant, un motiv de mândrie pentru noi, românii. În apropiere se găseşte şi un mic monument dedicat victimelor atentatului din 14 iulie 2016.

De aici ne-am întors pe promenadă, continuând cu grijă plimbarea printre alergători spre Dealul Cetăţii şi locul unde este amplasată sigla oraşului #I Love Nice. Se înserase şi se simţea briza mării, totuşi temperatura era plăcută pentru o zi de februarie. Am revenit spre centru prin oraşul vechi şi Cours Saleya, piaţa de flori care este deschisă doar până la prânz, Promenade du Paillon cu frumoasele fântâni arteziene luminate în culorile drapelului francez.

Circulaţia se temperase, în sfârşit te puteai plimba mai relaxat, o plăcere pentru a admira arhitectura oraşului care dateaza inca din perioada baroca dar si din frumoasa la Belle Epoque. Au fost câteva ore plăcute, distanţele nu sunt foarte mari, cel mai merge se merge pe jos pentru a simţi pulsul oraşului.

A doua zi a urmat o frumoasă plimbare în Cannes şi împrejurimi dar, despre toate acestea, într-un episod viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 5105 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI