Mediterana, peisajele si gastronomia reunite intr-un paradis numit Nice

TIPĂREȘTE

Perioada: 3 zile dintr-un februarie friguros

Misiunea: sa descoperim minunatiile din Nice si sa degustam bunatatile frantuzesti.

Am zburat seara si m-a incantat sa vad, de sus din avion, cum se contureaza Coasta de Azur doar prin lumini. Inainte de a ajunge la autobuzul ce urma sa ne duca in oras, ne-am incarcat ghiozdanul cu harti, mini-albume si pliante cu tot felul de informatii puse la dispozitie oricui interesat, inca din aeroport.

Din autobuz am avut prilejul de a vedea promenada cu o priveliste interesanta asupra hotelurilor, restaurantelor, caselor de vacanta si a magazinelor pe de o parte, iar de cealalta a Marii Mediterane. Partea cu marea era cam intunecata, insa nu ne-am facut griji, fiindca aveam sa o vedem si a doua zi in toata splendoarea ei.

Am coborat din autobuz si ne-am indreptat spre hotel (vezi impresii), care spre suprinderea mea se afla la 2 strazi distanta de mare. Fiindca ne-a mai ramas timp in seara respectiva am iesit in oras si ne-am plimbat putin pana in centru si inapoi, mergand pe strazi micute si nu numai. Am trecut pe langa multe cofetarii si le-am notat in minte pentru a doua zi, pe langa multe restaurante care erau arhipline si care emanau niste arome imbietoare. Am trecut si pe langa destule Dacia Duster si chiar mai multe masini electrice ce erau puse la incarcat pentru a doua zi. Cand am ajuns in centru am vazut cateva grupuri de romi, ce isi pregateau "paturile" langa celebrul magazin Les Galeries Lafayette. Dar poate ca ceea ce m-a mirat cel mai tare a fost numarul mare de prostituate ce apareau strategic la fiecare coltisor de strada (printre care erau si romance, fiindca le-am auzit vorbind intre ele). Ne-am intors la hotel cu gandul la minunatiile pe care aveam sa le descoperim a doua zi.

Dimineata am mers la cofetarie si ne-am luat un flan si o prajitura buna cu pere. Din supermarket am luat doua feluri de branza si ne-am intors in camera sa luam micul dejun. Cu bateriile incarcate am plecat pe stradutele mici si ne-am oprit aproape la fiecare cofetarie mai deosebita. De asemenea, imi facea placere sa ma opresc la intrarile in locuinte si sa citesc numele locatarilor de pe tablita interfonului. Era interesanta paleta larga de nationalitati ce locuiau in acele cladiri, iar mie imi facea placere sa le descopar numele, parca imi si imaginam cum domnul Delecole sau Gouiran isi deschide tacticos usa, intrand in casa si tinand la subrat o bagheta si alte bunatati in ambele maini. In continuare, ne-am minunat la diversitatea de branzeturi pe care am gasit-o in magazinele mai mari si de faptul ca erau acceptabile la pret, nu ca in tara.

Fiindca soarele era de ceva timp pe cer, ne-am grabit putin sa ajungem la inaltime si sa vedem Nice de pe Colline du Chateau. Am urcat prin acest parc pe aleile frumoase si nepopulate, am trecut si pe langa o cascada superba, iar cand am ajuns cel mai sus, ne-am bucurat de privelistea asupra marii de o parte si a orasului de cealalta. Desi a trebuit sa ne grabim pentru a ajunge sus (chiar daca m-am ales si cu o raceala din aceasta cauza), a meritat fiindca la cateva minute dupa ce am ajuns sus, am avut parte de o lumina perfecta pentru fotografii peste mare si oras, cu muntii din departare, ce erau acoperiti de zapada. Am coborat din parc si ne-am bucurat de ultimele raze de soare langa mare, pe faleza, printre oamenii care iesisera si ei la plimbare.

Apoi ne-am indreptat catre confiseria Florian, ce se afla undeva in zona vechiului port. Nu va puteti imagina minunatiile pe care le-am putut degusta aici. Papilele mele gustative au dansat si au lesinat in acelasi timp ca intr-o euforie. Ne-am plimbat prin laboratoarele lor, am gustat dulcetiuri delicioase, bomboane si renumitele petale cristalizate. Am incercat si vestitul Calisson, insa preferatele mele de la ei raman totusi clementinele confiate. Dupa atatea dulcegarii ne-am indreptat atentia si pasii catre centrul vechi al orasului, plin de suveniruri si magazine de toate minunatiile.

In urmatoarea zi am luat-o direct spre plaja. De acolo ne-am mai plimbat putin pe malul marii si am intrebat un trecator de unde putem lua autobuzul catre Eze si Monaco. In timp ce autobuzul ne purta pe Coasta de Azur, noi admiram privelistea superba. Am coborat cand am simtit mireasma de parfum si am vazut in departare satucul de pe stanci, Eze. Desi incepuse sa ploua, ne-am incapatanat si am luat-o pe stradutele satucului medieval aproape pustiu. Mi-a placut ca nu erau multi vizitatori, probabil din cauza vremii. Privelistea de acolo spre Nice si imprejurimi nu era una minunata, cerul fiind acoperit, insa casutele din piatra, aleile inguste tot din piatra, linistea aceea scurta dupa ploaie, l-a facut in ochii mei si mai frumos. Nu am intrat in vechiul castel care gazduia renumitele gradini exotice, ne-am multumit sa ne plimbam printre casute, dupa care am coborat si am asteptat autobuzul catre Monaco. Am vrut sa ajung si in Monaco fiindca vazusem niste fotografii si mi s-a parut foarte frumos. Intr-adevar este o minunatie arhitecturala. Imi place faptul ca este compact si totusi nu inghesuit. Am urcat si aici, in Monaco, pana la Catedrala si Palatul Princiar si am trecut pe langa Muzeul de Oceanografie, insa ne-am multumit sa admiram privelistea de afara. Dupa multe fotografii din toate unghiurile posibile, ne-am intors in Nice, unde ne-am oprit la Muzeul de Arta Moderna si Contemporana. Nu am avut prea mult timp la dispozitie sa il vizitam in intregime, insa a fost suficient pentru a incheia ziua.

In cea de-a treia zi ne-am bucurat de o vreme frumoasa, asa ca am dedicat-o plimbarii pe malul marii, prin oras si prin piata. As putea spune ca jumatate din ea a fost una gastronomica, fiindca am intrat intr-o patiserie renumita (Canet) si am degustat Baba au Rhum. Apoi am continuat calatoria gastronomica intr-o brutarie, de unde am luat o bagheta in forma de spic si un quiche delicios. A urmat inca o patiserie faimoasa de unde am mancat cea mai buna pain au chocolat et aux amandes. Tot de aici am incercat si tarta de lamaie, insa pentru prima delicatesa a trebuit sa revin, fiindca nu m-am putut abtine sa nu mai mananc una. Am salivat trecand pe langa un restaurant care servea niste platouri imense de fructe de mare. Data viitoare in Nice voi saliva cu ele pe limba.

Ulterior, ne-am plimbat o buna bucata de timp prin piata orasului, Le Cours Saleya, admirand multitudinea de fructe, condimente si flori. Am continuat plimbarea prin centrul vechi al orasului si am facut un ultim popas vizitand Palatul Lascaris (intrarea gratuita), care ne-a incantat privirile cu stilul arhitectural si multidinea de instrumente muzicale vechi expuse peste tot prin palat.

Ne-am bucurat de atatea plimbari in ultima zi gratie gazdei de la hotel care a acceptat sa ne lasam bagajul acolo, astfel ca ne-am plimbat fara greutate in spate. Vremea buna (perfecta pentru februarie) si faptul ca am avut parte de atatea minunatii in acea zi ne-a facut sa fim recunoscatori si fericiti. Am luat-o pe jos spre aeroport si ne-am facut planuri pentru urmatoarea iesire de acest gen. Desi drumul pe jos a fost lung, ne-am bucurat de soare, de mare, de puzderia de avioane care se apropiau de aeroport si de francezii care jucau Pétanque intr-un parc din apropierea acestuia.

Concluzia: Mediterana, peisajele si gastronomia reunite intr-un paradis numit Nice

---

VIZUALIZĂRI: 3950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI