Coasta de Azur. Nisa mereu o idee bună

TIPĂREȘTE

Coasta de Azur. Nisa După Coasta de Aur din Ghana și Coasta de Fildeș, urma în mod natural Coasta de Azur din Franța! Glumesc desigur, dar așa s-a nimerit!

Prin iarnă a găsit fii-mea niște bilete ieftine de avion spre Nisa, doar 600 de lei pentru două persoane și mă întreba dacă merită. I-am spus, fără discuție luați și mergeți și admirați Coasta de Azur. Menționez că eu încă nu ajunsesem pe acele plaiuri. După ce s-au întors extrem de entuziasmați, ne-am hotărât să mergem și noi să dăm o fugă până acolo. Eu împreună cu consoarta mea, firește.

Am achiziționat bilete de avion un pic mai scumpe la 1000 de lei pentru două persone, dar tot un preț ok din punctul meu de vedere. În jurul orei 8 dimineața am aterziat pe aeroportul din Nisa! Aveam informații foarte proaspete despre transportul din oraș de la fii-mea/ Îmi precizase foarte clar că în oraș dse ajunge foarte convenabil cu tramvaiul numărul doi, care are capătul exact unde am aterizat noi. Ei bine aici era o mică șmecherie, de la automatele din stație se putea cumpăra doar cartele de 10 euro, strict pentru un drum dus-întors de la aeroport spre centrul Nisei. Pentru a-I putea fenta aveam două opțiuni, ori instalezi aplicația locală Lignes d Azur tickets unde îți faci cont și de unde îți poți achiziționa bilete la prețul normal ori mergi două stații fără bilet până la periferia orașului unde există un automat de bilete normal. Ei bine noi am ales această a doua variantă, la fel ca jumătate din călătorii din tramvai.

Am mers cu tramvaiul pănă în centru orașului și de acolo pe jos până la hotel pentru a ne lăsa bagajele. Ce ușor te miști prin Europa, având acces facil la internet. Parcă îmi era dor de o tură de-asta mai relaxată. Am fost cazați la un hotel drăguț destul de central, la hotelul Esprit d Azur. Cei de la recepșie au foat foarte amabili și ne-au găzduit bagajele până după amiază când urma să primim cartel de la camera.

Recepționerul ne-a spus că suntem foarte norocoși. Se pare că a plouat timp de trei –patru zile torențial și s-a oprit exact în dimineața când am apărut noi. Am avut parte de o vreme frumoasă, dar un pic cam rece. Recepționerul cel amabil ne-a dat toate sfaturile necesare și ne-a dat și o hartă. Ca pe vremuri. Dintre toate am re. inut un lucru pe care nu l-aș fi descoperit singur. Ne-a spus din port toată lumea o ia spre dreapta pe celebra Promenade d Anglais. El ne-a precizat să o luăm și în stânga portului pentru că o să ne placă mult și a avut mare dreptate.

Nisa este un oraș in sud estul Franței. Este al cincilea ca mărime și are o populație de doar 360.000 locuitori. Nisa este un important centru turistic și stațiune balneară, fiind supranumită „capitala Coastei de Azur” . Printre principalele obiective turistice se numără Muzeul Matisse, Muzeul de Arte (situat în Palatul Kociubei, palatul-muzeu Massena (sec. XVIII-XIX), orașul vechi cu palatul-muzeu Lascaris (sec. al XVII-lea) și catedrala Saint Reparat (sec. al XVII-lea), grădina și ruinele castelului (sec. XI-XVII), ruinele orașului roman Cimenelum (inclusiv amfiteatrul roman din sec. I-II), mănăstirea franciscană din Cimiez (sec. XIII-XVII) cu un superb rozariu, grădina botanică Phoenix cu cea mai mare seră din Europa, teatrul de operă (sec. XIX), catedrala ortodoxă rusă (sec. al XIX-lea).

Sincer eu aș fi vrut neapărat să vizitez doar muzeul Matisee, dar din nefericire acesta era închis pentru renovare. Noi aveam doar o zi plină prin Nisa așa că am ales să ne plimbăm prin oraș. Ziua următoare vroiam să facem o scurtă incursiune la Monaco.

Așa că după ce ne-am lăsat bagajele la hotel și am primit toate instrucțiunile, am purces la drum. Chiar lângă noi era și muzeul de Artă Contemporană. Noi am vrut să ajungem rapid în portul luxos să admirăm ambarcațiunile de toate felurile, de la bărci normale la ditamai yachturile. De acolo din zona portuară am luat-o la stânga pe faleză așa cum ne-a sugerat recepționerul. Aici am avut parte de o excursie tare faină. Faleza era pur și simplu sculptată în stâncă, iar uneori era udată de valurile furioase ale mării Mediterană! Din loc în loc era câte un loc de odihnă, unde era amplasată câte o bancă din piatră. Nu știu cât am mers pe acea faleză faină, efectiv am pierdut noțiunea timpului. Ca să nu ne întoarcem pe același drum a trebuit să urcăm câteva mii de trepte, fără exagerare, că mă lăsaseră genuchii. Într-un final am ieșit la șoseaua de coastă care merge spre Monaco și de acolo ne-am reîntors în oraș. Deși era doar ora prânzului făcusem deja aproape 30000 de pași așa că eram cam rupți. Ne-am dus la hotel, ne-am cazat și am ieșit iar în oraș, că așa e când ești mai mult pe fugă. Te întorci acasă super oboist după o asemenea excursie, dar cu bagajul plin de amintiri.

De data asta am coborât până în port și am luat-o pe faleză în dreapta pe vestita Promenaide d Anglais. Aici era lume de tot felul ieșită la plimbare. Plaja era plină de pietre, cu foarte puțin nisip. E poate doar senzația să stai într-un oraș cu acces direct la mare…. Nu era cine știe după umila mea părere. Nouă ne-a plăcut mai mult faleza sălbatică recomandată de recepționer!!!

Pe dreapta erau o mulțime de hoteluri luxoase. Eu aveam un țel să ajung la hotelul Le Negresco fondat de conaționalul nostru cu același nume. Fondatorul acestui hotel a fost românul Henri Negresco, care a lucrat mulți ani ca maître d’hôtel la cele mai cunoscute hoteluri de lux din Europa, fiind gazda unei clientele bogate precum familia Rockefeller. La începutul anilor 1910, el avea ambiția de a construi propriul său hotel de lux, pe o parcelă de teren de 6.500 m² aflată în apropiere de vila Masséna. Visul său a devenit realitate cu ajutorul unor magnați din industria automobilelor printre care De Dion-Buton și Alexandre Darracq; el a încredințat proiectarea clădirii arhitectului Édouard-Jean Niermans, care mai proiectase Hôtel du Palais din Biarritz, Hôtel de Paris Monte-Carlo, Moulin Rouge, Casino de Paris sau braseria Mollard din Paris. Planul hotelului adoptat și corectat de Negresco amintește de cel al Grand Hôtel din Madrid construit de Niermans, ca și de cel al Hotelului Ritz din Paris. Legenda spune că Henri Negrescu a construit o cupolă roz ce avea forma sânului amantei sale!!! Am intrat cu gândul de a-l vizita, dar paznicii ne-au luat rapid la ochi și ne-au transmis că zonele comune sunt doar pentru clienții hotelului și noi putem eventual doar savura o cafea. Am zis pas.

În schimb ne-am oprit la una din multele terase cu vedere la mare, să savurăm o băutură rece. Nu știu cum am nimerit chiar la un restaurant chinezesc!!! De acolo am admirat apusul!

Cam așa a decurs prima noastră zi prin Nisa. Am mai avut timp de colindat prin oraș a doua zi după amiază, după întoarcerea de la Monaco. De data asta am lăsat la o parte faleza și ne-am pierdut pe străzile înguste ale centrului vechi. Am gustat căte ceva traditional din bunătățile locale, am admirat clădirile vechi și am vizitat și o catedrală.

Una peste alta ne-a plăcut în acest mic orășel din Franța, atât de celebru... Este foarte clar că celebritatea costă și nu este de noi, dar pentru o scurtă vizită relaxantă este binevenit. 

---

VIZUALIZĂRI: 396 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI