Şotronul între Monaco şi Monte Carlo, cu seniorii

TIPĂREȘTE

ŞOTRONUL ÎNTRE MONACO ŞI MONTE CARLO, CU SENIORII

Astăzi dragi prieteni de călătorie, ţineţi aproape, voi scoate din bărlogul turistic, un jilţ mult răvnit de pe Riviera franceză, Monaco, căci bobii au ales să merg cu seniorii, sub soarele francez în primăvara trecută. Nu intraţi în panică, e pe buget low cost, nici eu nu am geantă Louis Vuitton, nu am şofer să merg cu Lamborghini, nu am rochie de seara să merg la opera din Monte Carlo, oricum biletele s-au epuizat demult, am luat cu mine doar o mască relaxată, în caz că dau nas în nas cu vreo vedetă, ca la Cannes şi părăsitam oraşul San Remo de dimineaţă cu autocarul, într-o atmosferă cam indigo. Doar nu credeţi că am luat helicopterul de la Nisa să ajung în paradisul megabogaţilor... nu ploua cu portofele grase, nici cu carduri Gold în autocar, dar bietul bogat, Monaco striga din toţi rărunchii ,,Seigneurs roumains, marchez, marchez, venez sous mon soleil’’, cam aşa îmi fredona prin cap o melodie, îmi făcusem mental şi o listă personalizată cu nebuniile ce voiam să le comit. Mai precis căteva tălpi de picior pe traseul cursei de formula 1, ceva vănzoleală pe la Cafe de Paris la Monte Carlo, puţină fudulie prin faţă la Cazinou, să mă închin şi eu odată în viată, dar nu banilor şi regelui automobil, puţină muzică gratuită prin urechi cu, foşnetul mării Mediterane, fără să plătesc nimic... şi poate un papuc lipit pe nisip, la plaja publica Livorno, să-mi aplic poate şi o tuşă de bronz... apoi o vizită pe la colecţia de maşini vechi a prinţului, iar în final o dără de ceva parfum floral prin Jardin Exotique sau în Jardin Japonais.

Anticipănd puţin, a fost o zi încărcată în plimbăreli, cărcoteli şi relache... eu ca proaspăt senior turist am aplicat deviza: ,,Trăieşte clipa, nu te enerva’’, înghite calm secvenţele zilei, după cum dictează ghiduşa, joacă şotronul pe unde se poate şi sări coarda cu busul între diferitele zone ale micului principat... full –day trip, 50 euro, dar măcar am plătit fără să mişc un deget pentru transport, ghid, parcare, atmosferă de grup, cărcoteli nerostite, picanterii, etc.

Allez, allez scoateţi furnicile din picioare seniori, şi mulţumiti zeilor că sunt 24 de grade în aprilie la prănz... o vreme superbisimă, să curgă soarele prin oscioarele vlăguite, şi pentru bogaţi si pentru săraci.

Rulăm cu busul sus pe Cornisa medie pe N7, suspendaţi între două lumi, muntele şi marea, serpentine, tuneluri, senzaţii, văj, văj... Monaco venim, şi în bus cu noi e şi tanti Mărioara de undeva de prin provincie, vine să vă dea gata cu două straturi de haine, printre care şi un pulover subţire gri de lănă de a noastră, asortat cu un basc rosu împodobit şmecher cu un trandafir textil croşetat, aplicat pe o ureche ca un pampon... să vezi concurenţă la haute-couture... vom face furori defilănd prin faţa la cazinou... cochetărie feminină neaoş romănească ,,tule-o doamne la Monaco’’ să -l vedem pe prinţ, că-l ştim doar din tabloide.

Şi aplicănd deviza orasului Monaco ,,Deo juvante ’’, adică cu ajutorul lui Dumnezeu, ajungem după ora 10, deasupra oraşului Monaco ,,survolănd’’de pe şosea, un golf superb ce colcăia de ,,batouri ‘’ sau mega iahturi dolofane, intrăm în şoc de fericire şi tanti Mărioara îşi face auzită prezenţa haioasă:

,,Gicule, tată, dar sus dă tot ne cocoţarăm, fă bre o poză cu panarama, e de belea …să ne fudulim şi noi un pic pă la nepoti, că ne deteră banii dă bilete ‘’…Încerc să nu erup într-o rafală de răs la ghiontul colegei de scaun, chicotesc înăbusit … şi atmosfera în spatele busului se mai destinde.

,,Ia taci oleacă fată, că nu ştiu zău, pe un’ s- apăs…... îmi făcuşi capul calendar…e timp berechet’’... savurez şi dialogul şi hăul ce se deschide sub picioare.

Recunosc cu măna pe inimă că în faţa ,,panaramei ‘’, am fost scoasă din papuci de admiraţie, priveliştea e de basm şi e inclusă în preţ: Monaco privit de sus e ca un tablou natural, trag cu ochii prin geam să prind unghiuri, rămăn gură căscată, ca si seniora Mărioara, oraşul dialoghează cu marea, văd pănă jos un plonjon de linii verticale, admir clădirile cocoţate pe stănci si zgăraie norii moderni, îmi vine să fur ceva stropi din mare. Încerc să ghicesc numele vaselor, unde o fi cel al lui Abramovici, enigmă, era la Antibes, plutim, plutim, dar visul e real, clădirile sunt zidite pe coasta muntelui, suspendate deasupra mării albastre.

Cuibărit între Alpii Francezi şi Marea Mediterană, statul Monaco e cam liliputan cu cei aproape 2 km pătrati, dar ştie să îsi arate muşchii monetari, fiind numit ,,terenul de joacă ‘’al celor bogati şi faimosi…da, el are în buzunarul lui mic, dar adănc, bani, glamour şi renume mondial, e mic dar e tare pitoresc, iar în fata marinei, jos pălăria, coane Gigel.

Si după ce făcurăm roata mare deasupra oraşului, coborăm în paşi de vals de pe şosea, trecănd pe lăngă JARDIN EXOTIQUE, şi după o nebunie de senzaţii estetice, pe diferite game, trăite diferit de fiecare senior, în funcţie de radiografia sa sentimentală, am ajuns în măruntaiele bogataşului, în subteran, unde umflu ochii, e lux mare în parcare, iar busul se opreşte să ne arunce în braţele ghiduşei tinere cu umbrelă.

Fără ghid nu cred că mă descurcam rapid cu lifturile prin oras …accesul la nivelul străzii se face pe scări sau cu elevatoarele, căci totul e construit pe vertical, din lipsă de spatiu.

Mi s-a părut bizar, căci eu ştiam că înclinaţia locuitorilor şi a turiştilor e spre jocurile de noroc …. dar bine că am noroc, căci se ştie, eu nu sunt pescar de altitudine…şi uite ca am scos capul cu grupul, chiar la Muzeul de Oceanografie, o clădire imensă albă, grandioasă, dar ce credeţi ca am avut timp sa măngai vreun delfin? vise, vise, am intrat doar la plecare în magazinul de suveniruri… în căutarea unei toalete, am economisit 14 euro intrarea ca să nu dau faliment. Perla asta de constructie, un edificiu cu arcuri romane, e cam la 300 de metri deasupra mării si e înfiptă în faleza stăncoasă a peninsulei, marea căntă zbuciumată la picioare, ridicănd osanale lui Cousteau, au fost nevoie de 11 ani si de 10 000 de tone de piatră, etc.

MONACO-VILLE …GRATUIT

Principatul de Monaco e alcătuit din căteva componente distincte: Monaco, oraşul vechi sau Le Rocher de Monaco, Monte Carlo ce se întinde în jurul Cazinoului, La Condamine ce include portul Hercules, pe care l-am admirat de sus, Fontvieille, un cartier mai nou industrial, high-tech şi Moneghetti.

In faţa Muzeului de Oceanografie, poţi lua trenul turistic ,,Azur Express ‘’din Avenue St Martin, decorat în culorile naţionale pentru a descoperi Portul, Monte Carlo, Cazinoul, Palatul Prinţului şi catedrala, pentru 30 de minute şi 6 euro …unii seniori au făcut proba şi au regretat la sfărsit, căci punctul terminus al excursiei, a fost Place du Casino.

Ne aflăm, dragi prieteni pe promontoriul Rocher, şi ne întindem ca şi seniora Mărioara şi senior Gigi, braţele spre grădinile Martins, create de Printul Honore V între 1830-1840, e un peisaj floralo- debordant cu flori, cactuşi, făntănele, sculpturi, unde ciucuraş trandafir se simte ca în sănul lui Avram, consoarta face poze non stop şi rămăne mereu de cărută în spate, încep sa-mi cam ies din pepenaşi, că stăm de 25 de minute... les jeux sont faits …. e momentul să mă rup cu căţiva seniori mai temperamentali de grup pănă la ora 13 …. cănd ne vom revedea în fata la muzeu…mai avem cam două ore la dispoziţie, merdes …de ce aşa puţin? ghici, ghicitoarea mea şi nu întreba, că esti cu turma ,,pour la premiere et la derniere fois’’, fără supărare.

Situate în vărful unei stănci deasupra mării, LES JARDINS SAINT-MARTIN, sunt primele grădini publice create în principat, aici flora mediteraneană şi cactuşii sunt la ei acasă, dar am admirat şi cele trei statui ale Alteţei sale Prinţul Albert şi un monument dedicat memoriei naturalistului francez, Lamarck, intrarea e gratuită. Această grădină era locul iubit de poetul Guillaume Apollinaire, care se plimba pe aici pentru a-şi găsi sursa de inspiraţie…Traversăm strada, urcăm o pantă şi ajungem imediat în VIEILLE-VILLE, cu un păianjen de strădute drăguţe, de unde se vede pentru iubitorii de cele sfinte, Catedrala, pe Rue Col. Cellando de Castro, cu intrare liberă.

CATEDRALE NOTRE DAME IMMACULE de la Conception, sau catedrala din Monaco îmi îndeplineşte visul, o văzusem doar la televizor, cu ocazia nunţii prinţului Albert II cu sportiva Charlene Wittscock în 2011. Ea ascunde o poveste de dragoste nemuritoare, arhicunoscută …Regina de la Holliwood ce a devenit prinţesa Grace Kelly, a poleit cu aur imaginea oraşului Monaco. Spiritul ei îl găsiti în biblioteca irlandeză, din apropierea palatului princiar, pe o strădută, într-o clădire cu două etaje, unde bineînteles că zăna rea, a decis că nu am timp să-i văd cărţile şi partiturile ei muzicale.

Catedrala din piatra albă adusă din La Turbie, construită în 1875, pe fundatiile unei biserici din sec. 13 nu e foarte veche, ca suratele ei europene şi e dedicată Sf Nicolae, fiind de stil romanic –bizantin, avănd ca punct forte un altar din 1500, atribuit pictorului Louis Brea şi un tron episcopal, făcut din marmură albă de Carrara.

Nu erau mulţi turişti în lăcaş si mi-a plăcut că la mormintele Prinţului Rainier şi ale soţiei sale, erau doar căteva flori …. probabil intenţionat.

Dar biserica are si alte altare, eu l-am pozat doar pe cel al Sfintei-Devote, o figură dragă localnicilor, ea este o legendă vie şi are şi o biserică situată în La Condamine, numită Sainte-Devote, unde printesa şi-a aruncat buchetul de mireasă, şi unde ghiciti, nu am ajuns.

Ea a fost o fată pioasă care a venit din Corsica în secolul 16 şi a fost martirizată. Corpul ei a fost pus într-o barcă de creştini, dar pe mare, o porumbită a zburat din gura ei, ghidănd barca spre portul Hercules, din Monaco. Barca s-a sfărămat, echipajul s-a înecat, corpul sfintei a fost recuperat de pescari şi dus într-o capelă crestină… gata cu povestea, că ghiduşa ne asteaptă afară.

Dupa 15 minute ieşim din catedrală, trecem pe lăngă PALAIS DE JUSTICE, o clădire ornată în stil neo-florentin, construită în 1924 la iniţiativa prinţului Louis II şi inaugurată în 1930. Ajungem în PLACE SAINT-NICOLAS, unde este o făntănă şi o statuie a Sfantului Nicolae si apoi o luăm pe nişte strădute vechi, unde vocea orasului medieval e chiar autentică …trecem şi prin Rue Basse, pe lăngă MUSEE de CIRES (Muzeul figurilor de ceară) care prezintă istoria familiei Grimaldi, şi apoi rămăn brusc solo într-un torent de turişti, umăr la umăr, pe străduţe înguste, cu ochii la un sobor de prăvălii cu suveniruri, ce te trag de mănecă, uite-o si pe Trandafiraş –seniora, achiziţionănd un T-Shirt …I –Monaco, …hai Monaco, banii jos pe magneţi, genţi, vederi, sepci, săpunuri, brelocuri cu maşinuţe, mă aplec şi miros nişte săculeţi cu lavandă, agăţaţi pe o sfoară, şi mă amuz, văzănd niste tineri ce cumpărau, un pliculeţ haios ,,Love me Monaco! ‘’. Centrul oraşului vechi este trasat de trei străzi înguste, Rue Basse, Rue Compte Felix Gastaldi si Emile de Loth, rătăcesc prin ele, încercănd să prind pulsul orasului, într-un suvoi international de turisti ce curge efectiv în valuri şi e deja cald.

La 11.45 vreau să ajung şi eu la Palatul Princiar, să văd schimbarea gărzii, care e o bucăţică de spectacol gratuit. Nu fac jogging pe străduţe, merg în ritm de melc, atentă la borsetă, desi Big –Brother este peste tot, descoperisem întămplător o cameră video …ia să văd ce alte locuri îşi scot moţul prin oraşul vechi.

PLACE DU PALAIS, e garnisită cu baterii de tunuri puse acolo de Louis 14 şi eşti salutat de statuia unui călugăr pe dreapta, este Francois Grimaldi deghizat. Turiştii invadatori pornesc la atac cu bliţul, poze, poze, de pe terasă văd portul Fontvieille, într-o panoramă de carte poştală. Ca să ajung aici, fiind ora 11.30, trec sub ochii unor poliţisti, pe un coridor marcat de nişte lanţuri de fier, atentă la picioare, nu ca turista din faţa mea, neatentă, ce s-a lovit groaznic la gleznă, fiindcă un segment de gard, nu fusese ridicat.

PALAIS DU PRINCE, ridicat in 1215, stă pe locul unei vechi fortăreţe genoveze, şi în palat pot fi vizitate contra cost: Galeria lui Hercule, Marile Apartamente, Salon Louis XV, Salonul Mazarin, Sala Tronului, o Capela Palatină, şi Curtea de Onoare. Insă Alteta sa regală nu a vrut sa ne primească, deşi era acasă, judecănd după stindardul princiar ce flutura pe Turnul Orologiului.

Sunt două coloane de turişti aliniate, ce aşteaptă să vină carabinierii francezi ai prinţului…cu greu încerc şi eu să-mi găsesc un unghi pentru poze, în spatele unui cărucior cu o persoană cu handicap. Se aude fanfara, bum bum, începe defilarea de vreo 10 minute, nimic spectaculos, costume albastre, cadenţa perfectă, baionete, iertare, dar nu am căzut în extaz, căci nu eram la Londra.

În aripa sudică a Palatului Princiar se află MUSEE NAPOLEONIEN, unde sunt expuse obiecte, tablouri si documente legate desigur de viaţa lui Napoleon.

Ce credeţi ca am intrat să vizităm Palatul Princiar, că doar, doar om da nas în nas cu prinţul…poveşti, eram în cursă contra cronometru, şi decăt să trec prin palat ca găsca prin apă, am renunţat; ghidul scris zice că turul palatului e sinonim cu o călătorie prin patru secole, de la Renaştere pănă la epoca lui Napoleon, şi vreţi ca eu sa mă oftic că nu am timp să savurez atăta istorie … Monaco ăsta e prea mediatizat, nu seamănă cu nimic din ce am întălnit pe Coastă, la 1 fix sună goarna pentru clanul seniorial, în faţă la muzeul de Oceanografie, la lift.

Rampe Majeur, pavată cu cărămizi roşii şi fortificată cu două porţi leagă Place du Palais cu Condamine, unde găsim portul Hecule şi arterele de legătură între Monaco-Ville şi Monte –Carlo.

MONTE CARLO, RĂSFĂT LA SUPERLATIV CU BUZUNARE GOALE PRIN TRIUNGHIUL MAGIC

Am făcut salt spre Monte Carlo cu busul, am calcăt şi o porţiune din traseul de formula 1, am trecut de hotel FAIRMONT, am pozat o maşină într-un parc, un Buggati parcă, şi iată-ne pe scările ce urcă, aristocratic, spre cazinoul legendar.

Ia să vedem ce grozăvii putem face la Monte Carlo …Intrăm cu stil în zona Cazinoului, cu o poşetă de marcă ,,celebră ‘’ pe braţ, ne punem fetelor puţin sclipici pe pleoape, pantofi cu toc, ne scoatem la înaintare artileria grea: ochelari de soare închisi la culoare, o eşarfă acolo, puţin ruj, căci Monte Carlo e letal.

Are în poala lui de lux, bani, opulentă, eleganţă, dar ce credeţi ca am simţit vreun discomfort? ... pas du tout…, coborăm din bus relaxati, traversăm şi urcăm nişte scări elegante cu flori superbe, si clanul nostru seniorial, începe agale şi romantic, să defileze galeş cu ochii prin vitrinele de lux, ni se îneacă cristalinele de atăta bogătie, şi draga noastră seniora Mărioara, îşi scoate chiar în fata gardianului de la boutique Chanel, puloverul de lănă, potrivindu-şi cochet basca cu trandafir roşu, în vitrina magazinului, făcănd furori, arată trăznet…parole d’honneur.

Sorbim apoi tabloul cu Templul norocului ,,recunosc imediat celebra uşă, pe care am văzut-o într-un film cu James Bond, ghiduşa mereu în faţă, pare scufundată în reverie.

LE CASINO se află într-o clădire în stil Belle –Epoque, a fost inaugurat în 1863, lărgit apoi în 1878 de celebrul Charles Garnier, cu o sală de concerte. Din 1892, sala Garnier este gazda Operei din Monte Carlo. Cine vrea poate intra la parter gratuit, dar fără poze şi bagaje…ghidusa ne propune aproape trei ore liber pănă la 4... Desigur, m-am luat cu vorba, o fi vrut să zică respiraţi singuri aerul marin - se oferă însă să depoziteze şi să păzească afară, pe trotuar, tot cadabalăcul, genţi sport, posete, sticle cu apă, etc …acţiunea de ,,pick-up’’bagaje se întinde tărăneşte pe lănga zidul onorabilei clădiri, părăsesc ringul cu amica mea, fără sa mai intru în cazinou, că nu mă pasionau decăt maşinile luxoase ce se opreau în faţa lui.

Cu ce să umplu ,,rucsacul sufletului ‘’, că am ramas cu mai aproape doua ore libere în faţa mea …nu am nici o hartă …să scotocim, caut cu ochii un Ferrari rosu, nu e nici unul, dar recunosc un Lamborghini ce o ia în trombă, si vine un tip cu un Aston Martin, lăsănd cheile de contact în maşină, restul mărcilor nu le ştiu, că nu e cumnatul lăngă mine, vă ofer căteva poze.

Ochii mei fac roată spre parcul viu colorat din faţa Cazinoului, de unde pornesc mai multe strădute, cu bănci, magazine de lux. Insă atenţia îmi e atrasă evident de o oglindă, ce reflectă cazinoul şi Café de Paris. Este SKY MIRROR, o sculptură albastră, realizată de artista britanică Amish Kapoor, are o formă concavă, cu 2,5 m diametru …sunt intrigată şi mă lamuresc ,,ea face lumea să se răstoarne cu fundul în sus, dănd iluzia că aduce cerul jos la nivelul străzii ‘’…noroc cu google…

Această splendidă oglindă, e pusă taman în faţa cazinoului, dupa dorinţa prinşului Albert, ea a fost dăruită orasului Monaco, ca noi turiştii să rămănem în extaz.

Sorb peisajul citadin, las iubirea Mamei Natură să se reverse asupra persoanei mele, în micuta ,,JARDIN AFRICAIN ‘’dincolo de cazinou şi mă răsucesc brusc pe ,,fotoliu ‘’, ca să merg glonţ la CAFÉ DE PARIS, un alt simbol celebru în Monte Carlo.

Ador cafenelele, oriunde ar fi ele, la Amsterdam, Paris, Viena …. şi celebra Café de Paris, intră desigur în vizorul meu turistic, simt esenţa unui loc de poveste, văzut doar în filme.

Ea a fost construită în 1868 şi e considerată, fereastra oraşului, ce priveste orgolios, direct spre Cazinou şi Hotel de Paris.

Vă reţin cu o scurtă istorioară, ştiaţi că aici la Café de Paris, a fost inventată întămplător celebra clătită franţuzească ,,Suzette? .

La sfărsitul secolului al 19-lea, un băţ de chibrit, o tigaie cu o clătită şi un pic de lichior, ce ia foc intămplător, în faţa printului de Wales, viitorul rege Eduard al VII-lea, al Angliei, vor da naştere acelei ,,crepe Suzette’’…In faţa spectacolului la care prinţul asistă încîntat, bucătarul prins cu garda jos, recunoaşte că a inventat pe loc reţeta şi prinţul galant, dă clatitei numele femeii care îl însotea …simpatică poveste culinară.

Café de Paris are săli de joc care acoperă 1300 m pătrati, şi o terasă enormă ce se deschide spre Cazinou. Dar, aici la terasă, grăbiti-vă să prindeţi locuri în faţă oameni buni, spectacolul străzii e gratuit, aici se află cel mai scump parc cu maşini din lume, este locul de unde vezi şi poţi fi văzut, ca la teatru, ei clienţii bogati, sunt actorii ce vor să fie aplaudaţi…căci fac parte din show.

Ca turist zgărcit, mă uit si eu printre mese şi mă distrez urmărind mersul studiat al chelnerilor stilaţi, ce se făţăie cu aplomb francez printre mese, e uşor să-ţi faci o idee despre preţurile ce se învărt pe acolo.

Traversez strada şi merg tintă spre HOTEL DE PARIS, inaugurat în 1864, un hotel de cinci stele construit tot în stilul Belle –Epoque, aşezat într-o locaţie de vis, între mare şi cazinou.

Au trecut pe aici Winston Churchill, Ducele de Westminster, Jules Vernes, Alexandre Dumas, Michael Jackson, Nelson Mandela, etc. Printul Rainier si Printesa Grace şi-au serbat aici, în pivniţa privată, una din cele mai vechi si mai mari din lume, a 20 a aniversare de la nuntă. Şi celebrul chef Alain Ducasse mai adaugă desigur o notă de celebritate în restaurantul cu trei stele Michelin, Louis XV.

Dar să mă învărt puţin în fotoliu şi să merg spre mare, după ce pozez clădirea şi faţada Operei, o adevarată capodoperă arhitectonică, cu sculpturi minunate, la a cărei inaugurare în secolul 19, a participat şi Sarah Bernhardt, cunoscută şi ca o mare perdantă la jocurile de noroc. Baletul rus, condus de celebrul Serghei Diaghilev, a avut în aceasă sala o sută de spectacole.

Admir decoratiile in stil Belle -époque, faţada cu grupuri sculpturale ce amintesc de muzică şi aud un ghid englez, care atrage atentia asupra grupului alegoric ,,Le Danse’’, realizat de Jean Baptiste Carpeaux, aflat pe flancul stăng al portalului din dreapta.

În spatele cazinoului se află un parc ce se odihneşte pe mai multe nivele cu spaţii de parcare. Spre mare, terasele cazinoului domină recentul CENTRE DE CONGRES dedicat artei şi culturii, unde am dat de o operă de artă gigant cu forme geometrice, era mozaicul multicolor de pe acoperişul Auditoriumul lui Rainier III, realizat de artistul Victor Vasarely, HEXA GRACE, recunosc că am întrebat un turist, că habar nu aveam ce reprezenta.

Plimbarea prin parcul Cazinoului îmi oferă căteva surprize simpatice: mă maimuţăresc în fata unor statui uriaşe cu ADAM si EVA, realizate de artistul Botero, erau nuzi şi se dăruiau fără jenă şi oprelişti, aparatului foto…nu era coadă la poze, căci erau puţini turisti…admir şi o sculptură de sticlă, Balerina, a lui Marco Lodola, foarte modernă şi parcă am văzut şi nişte fire electrice prin ea, semn că e luminată noaptea. Mi-ar fi plăcut mai mult să mă plimb prin ,,Le Chemin des sculptures’’, din Fontvieille, dar pune-ţi madame pofta în cui.

Mă reîntorc în piaţa cazinoului şi mă îndrept spre LE CERCLE D’OR, adică cercul de Aur, să-mi fac ,,plinul de cumpărături ’, şi un up-date cu ultimele tendinte în modă.

Cercul de Aur cuprinde Avenue Monte Carlo, Avenue des Beaux Arts şi Les Allees Lumieres…. mă răsfăţ cu putin window-shopping, cu ceva colectii de la Hermes, Gucci, Celine, Saint –Laurent, Christian Dior, etc. Nu departe de grădinile cazinoului se află pe Avenue des Speluges, Galeriile Metropole, un mall cu 80 de magazine, pe care le-am admirat din exterior.

Ma reîntorc în final, pentru ultima jumătate de ora pe o bancă lăngă cazinou, să mă bronzez cu prietena mea, fixănd obraznic pe gardianul pus la patru ace , de la magazinul Chanel, ce asteaptă zadarnic să vină clientele şi înfuleca pe ascuns un sandviş; stau cu spatele la Café de Paris …uite că vine trandafirul roşu cu al ei ,,chapeau a la mode’’ şi încet, încet se adună clanul … ,,şezi Mărioara pe bancă să ne hodinim oleacă ‘’. Apoi rămăi sănătoasă seniora, ca tare simpatică ai fost.

Les jeux sont finis, aţi văzut Monaco, chiar dacă mai lipsesc jocuri din puzzle, n-aţi văzut Fontvieille decăt de sus, nu aţi ajuns pănă în Jardin Japonais, pe bulevardul Princesse Grasse, aţi sorbit în nări Mediterana, v-aţi pozat pe lăngă bijuteriile cu patru roţi, ati spart buticurile de fiţe, ati umblat hai hui de capul vostru gratuit şi eu am plecat nemultumită, că nu am văzut ,,jucariile ‘’, maşinile vechi din colectia vintage a prinţului…

Sper că v-am convins să daţi o tură pe la Monaco, nu e imposibil…dar sfatul meu e să mergeti pe cont propriu, costă mai puţin şi poti fi propriul tău ghid, cu o scurtă documentare şi o cazare în Nisa.

---

VIZUALIZĂRI: 6455 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI