Moldova vazuta de pe malul Prutului

TIPĂREȘTE

In desele mele calatorii prin tara, am parcurs de mai multe ori traseul de la Galati pe malul Prutului, pana sus la barajul de la Stanca-Costesti.

Prutul, ultimul afluent al Dunarii de pe teritoriul Romaniei, formeaza granita naturala dintre Romania si Republica Moldova.

Detalii despre raul Prut: click aici

Plecand de la Galati, unde cu greu am gasit o pensiune convenabila, mergi pe DN 26 spre Oancea pe drumul paralel cu Prutul.

Apropo de pensiune la Galati, in urma cu cativa ani, cand a trebuit sa merg in Galati si sa ma cazez acolo facandu-mi singur rezervare, am tot cautat un hotel sau pensiune cu un pret convenabil si cu masa inclusa. EXCLUS. Am dat telefoane, am cautat, nimic. Adevarat este ca nu am apelat la agentii de turism. La un moment dat gasisem o pensiune cu vedere la Dunare, dar nu oferea nici macar mic dejun. Atunci mi-am zis ca asta-i orasul tuturor posibilitatilor, asa ca am plecat dupa amiaza din Bucuresti fara a avea nici un fel de rezervare, ceea ce de regula nu fac.

Odata ajuns la intrarea in Galati, am inceput sa cautam cazare. La un moment dat am fost indrumati catre un fel de sat de vacanta pe malul Dunarii, cu ceva casute. Cum era seara si inceput de primavara, am gasit inchis. De acolo am fost indrumati catre o alta locatie pe care am gasit-o destul de usor din explicatiile verbale primite.

Locatia, ca nu pot sa-i zic nici pensiune, daramite hotel, am gasit-o facand stanga din bulevardul aflat de-a lungul Dunarii, apoi dreapta si iar dreapta, intr-o zona de case cel putin dubioasa. Nu prea-ti venea sa deschizi nici geamul sa intrebi ceva.

Cu toate astea, am zarit ceva ca o bodega pe stanga strazii si un barbat in fata, un fel de om bun la de toate.

Am aflat ca acolo se pot face cazari si se poate manca. Acolo era destinatia recomandata si urma sa ne cazam.

Cazarea era langa asa zisul restaurant sub forma unor casute. Dar, cazarea „deluxe” era pe partea dreapta a strazii, intr-o ditamai constructia ce vroia sa fie o vila. Camerele erau destul de mici, dar curate.

In schimb, impresia artistica negativa a „restaurantului”, in care erau cateva mese ca acelea de bodega de sat, cu scaune asisderea, fum cat cuprinde si muncitori din constructii care lucrau in zona, a fost din plin imbunatatita de un crap de Dunare, prajit, cu mamaliga si mujdei, udat bineinteles cu vin alb, demisec.

Cele 3 bucati de crap, gata taiate si mari cat 2 palme (fiecare), va dati seama cat de mare era crapul intreg, au avut aproape 2 kilograme, pentru 3 persoane.

Culmea a fost ca la interval de vreo 2 ani dupa prima intamplare, plecand in pripa din Bucuresti, am stat la acelasi „hotel”, unde am mancat din nou ca pe malul Dunarii, adica foarte bine.

Revenind la traseu, cu toate ca drumurile din Moldova sunt printre cele mai bune de la noi din tara, drumul a fost si este destul de rau, cu gropi mai mari sau mai mici, mai multe sau mai putine.

Pe partea stanga, traseul nu are frumusetea si diversitatea din zone precum Ardeal, trecand printr-o zona destul de arida si saraca. As asemana, oarecum, aceasta zona cu sudul Munteniei si Olteniei, aproape de malul Dunarii sau cu sudul Dobrogei, aproape de granita cu Bulgaria.

Pamantul este putin cultivat, satele foarte sarace, iar copiii ii vezi destul de mult muncind alaturi de parinti.

Pe partea dreapta a drumului este Prutul care ne desparte de Republica Moldova, de fapt tot romani de-ai nostri carora soarta le-a harazit un alt drum. Parca nu-ti vine sa crezi ca atat de aproape de tine, parca la o aruncatura de bat, este o alta tara, dar acelasi sange.

Verdeata si lunca Prutului mai schimba si mai coloreaza peisajul anost al regiunii, aici gasind o multime de balti si mlastini alimentate de apele raului.

Dupa ce treci de Oancea, drumul se desprinde de malul Prutului, revenind in zona Ranzesti. Aici deja suntem pe DN 24A.

Satele in aceasta zona a tarii sunt destul de rare, daca facem comparatia cu „siragul de margele” din Muntenia sau Oltenia.

Mergand in sus catre Falciu, peisajul incepe sa se schimbe in dealuri din ce in ce mai lucrate si sate mai rasarite, iar pana la Gura Vaii (nu cea de la Portile de Fier I) peisajul se schimba destul de mult, intrucat ne apropiem de faimoasele dealuri de la Husi, unde vinul limpede curge putin dar bun.

Husi, un oras pe care-l parcurgi la pas in 20 de minute, incepe sa se revigoreze prin microindustria locala (cereale, preparate din carne etc. ), dar si prin vinurile sale de pe dealurile Husilor.

Asa ca, nu uitati sa opriti la Casa de Vinuri Husi si mai ales nu uitati sa luati renumita Zghihara, redescoperita in ultimul timp ca unul din cele mai bune vinuri.

Detalii despre Casa de Vinuri Husi: click aici

Plecand de la Husi pe DN 24B ajungem la Albita, punct de trecere a frontierei cu R. Moldova, unde ne apropiem din nou cu Prutul, care ne este alaturi pana in zona Bohotin, aflat pe DN 28, atat de renumita prin soiul de vita numit Busuioaca de Bohotin.

Se spune ca busuioaca a existat numai aici, de unde se trage si numele zonei si ca mai tarziu, nu se stie cand, s-a incercat cultivarea si in alte zone, dar numai la Pietroasa si Tohani a „prins”, dar de nicaieri busuioaca nu este mai buna ca de la Bohotin.

Sunt sigur ca femeile cunosc gustul dulceag si delicat al vinului Busuioaca de Bohotin, care uneori poate avea o aroma usor diferita de la an la an, in functie de numarul si durata ploilor, dar si de perioadele in care ploua.

De aici parasim din nou Prutul, iar pana la Iasi trecem peste numeroase dealuri, in care unele curbe ne amintesc chiar de zona montana, trecand prin zone cu teren cultivat si ingrijit, cu sate din ce in ce mai avute, comparativ cu ceea ce am lasat in urma la inceputul traseului.

Traversand destul de greu Iasul care nici el nu are un drum de centura, ne indreptam pe DN 24 catre Vanatori, dupa care ne apropiem din nou de Prut.

Ceea ce am vazut pana aici, adica sate si regiuni care aratau saracia locuitorilor pana la sate si regiuni avute si ingrijite, incepem acum sa vedem in sens invers.

Dupa ce treci de Vanatori intrand pe DN 24C, inca mai vezi sate frumoase cu locuitori gospodari, apropiindu-ne din nou de Prut, fapt fiind vizibil prin baltile numeroase aflate de-a lungul raului.

Mergand spre judetul Botosani, se vede din nou saracia locurilor prin care treci, vizibila atat la case cat si la locuitori.

Cu toate acestea, nu putem sa nu remarcam curatenia si gardurile proaspat vopsite sau varuite, dar si terenurile aproape necultivate.

Drumul este si aici destul de greu din cauza gropilor care nu se repara si care, in asteptarea de a se uni una cu alta, vor face drumul mai practicabil, fara a mai fi necesara repararea si astuparea.

Nu dupa mult timp ajungi la Stanca, unde se afla alt punct de frontiera cu R. Moldova, dar si faimosul baraj cu lacul de acumulare de la Stanca-Costesti.

In urma cu mai bine de 30 de ani, intre Romania si fosta URSS s-a construit barajul de la Stanca-Costesti, o constructie impunatoare, care aduna in amonte apa pe o lungime de peste 70 de kilometri, formand cel mai mare lac de acumulare din Romania.

Aici gasiti cateva detalii privind ariile protejate, din judetul Botosani, prin programul Natura 2000: click aici

Locuitorii spun ca lacul are peste 30 de metri adancime si ca acolo traiesc adevarati monstri, iar oameni care s-au scufundat acolo nu au mai iesit la suprafata.

Pe de alta parte, pentru ca orice legenda trebuie sa aiba si un sambure de adevar, se spune ca datorita suprafetei mari si a adancimii lacului, precum si a unei perioade destul de mari in care a fost interzis pescuitul, in lac exista pesti care au crescut atat de mari, incat atunci cand ies la suprafata provoaca adevarate valuri.

Pentru cine este pasionat de pescuit, lacul este o locatie deosebita.

Pacatul romanesc este ca in zona, care este atat de frumoasa, nu exista nimic amenajat pentru cazare sau masa, nici camping, ci doar o zona in care este posibila montarea cortului, zona in care vin localnicii in zile de sarbatoare, inclusiv duminica, pentru un picnic pe malul lacului.

Totodata, mai exista posibilitatea de cazare la localnici, dar sincer va spun ca nu stiu daca m-as incumeta.

Mergand in continuare, drumul tine destul de aproape lacul de la Stanca-Costesti si continua prin dealurile aride ale judetului Botosani pana la Radauti Prut, acolo unde agati harta in cui, dupa care o vireaza la stanga, pastrand linia de frontiera.

Zona este vizibil saraca si terenul arid iar drumul se intoarce practic prin Dorohoi la Suceava.

Asa ca, dupa ce ati mers mai mult de jumatate din lungimea lacului de acumulare si daca ati ajuns la Manoleasa, nu ezitati si faceti stanga catre Botosani si apoi spre Suceava, inapoi in lumea civilizata.

Odata ajunsi la Botosani, o sa va para rau ca este ora tarzie si nu veti putea vizita cateva obiective de interes, cum ar fi Casa Memoriala „Mihai Eminescu” de la Ipotesti, Galeriile de artă „Stefan Luchian” si multe altele, dar puteti o cazare in zona, am auzit ca exista destul de bune.

Chiar daca drumul nu este foarte lung, se parcurge in multe ore, asa ca recomandarea mea este sa porniti dimineata din Iasi si sa popositi seara in Botosani sau Suceava.

Drum bun si sa vedeti cat mai multe ca sa ne povestiti si noua.

---

VIZUALIZĂRI: 3783 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI