ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.08.2012
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 06.11.08
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
AUG-2012
DURATA: 5 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CAZARE [camere etc]:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
60.00%
Către satisfăcător

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
85.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Valea Buzaului si nordul Moldovei - Un circuit cu bune si rele

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Am avut intotdeauna o retinere fata de acest gen de excursie. Nu avem cum altfel sa vedem atatea locuri intr-un timp atat de scurt, asa ca am hotarat sa incercam, dornici sa vedem tot ceeea ce se specifica in program, traseul fiind foarte frumos, impresionant, si care cuprindea cele mai importante puncte turistice, educative si spirituale ale tarii noastre in acea zona.

Mi-a fost greu sa gasesc un titlu, mi-a fost greu sa ma apuc de scris, date fiind sentimentele contradictorii care ne-au insotit in tot acest circuit. Vreau sa fiu cat mai obiectiva, de aceea nu stiam daca sa scriu sau nu, sau cand sa fac asta si cum. De la momente pline de bucurie, saream la momente de nemultumire. Uneori imi venea sa denumesc circuitul, ''de la agonie, la extaz'', dar nu voiam sa fiu dramatica si sa exagerez. Si totusi... n-am sa mai repet experinta decat daca voi merge cu un ghid recomandat, unul mai tanar, calm, politicos, atent cu turistii si care sa-si faca meseria cu daruire si rabdare fata de oameni.

Am platit 5 nopti cu demipensiune si cazare la patru hoteluri despre care am scris deja. Un pret decent pentru ceea ce avea sa urmeze.

Am ajuns in parcarea de la Cina, erau deja acolo cateva persoane, majoritatea in varsta. Apare un domn de peste 60 de ani, micut, grasut, cu o sapca rosie cu P. S. D. Aflam ca dansul este ghidul nostru, cel care ne va insoti cinci nopti si sase zile, prin tara asta despre care spunea, ,,pacat ca este locuita''. Nu suport expresia asta si nici pe oamenii care-o folosesc.

Inainte sa urcam in autocar, ni s-a spus sa asteptam ca sa puna pe scaune biletele cu numele nostru. Am avut o surpriza placuta cu soferul. Lua fiecare geanta, de la fiecare turist si o aseza dansul, nu mai trebuia sa facem noi asta. Asa a procedat la fiecare urcare si coborare din autocar. La sfarsitul vacantei, o doamna din fata, cunostinta care mergea des cu dansii in excursii, a venit cu o sapca in mana, sa cotizam. Am tras cu coada ochiului si am vazut ca unii au dat 10,20 lei de persoana, altii 5 lei. In fata noastra cineva nu avea marunt decat 3 lei , iar doamna a comentat ca nu se poate asa o suma.

Am purces la drum asadar.

Prima zi: Ploiesti, Manastirea Ghigiu cu vizitare, Mizil, Buzau, Valea Buzaului unde s-a vizitat Manastirea Ciolanu, Berca cu vizita la Vulcanii Noroiosi (Paclele Mari). Traseul a continuat spre localitaea Colti cu vizitarea Muzeului Chihlimbarului, unicat in Europa, Nehoiu. Drumul a continuat spre Siriu la barajul si lacul de acumulare. Trebuia sa fim cazati in Tusnad, dar pentru ca nu erau camere pentru tot autocarul si voiau sa ne imprastie pe la vilele din jur, cazarea s-a facut in Miercurea Ciuc la Fenyo.

Cand ne-am urcat in autocar, asteptam sa se prezinte si sa ne inmaneze foile cu traseul. Noroc ca am avut o foaie de la agentie. Nici gand. Stiam de la agentie ca se numeste prof. Blidaru Paul, iar traseul cine nu avea o foaie trebuia sa-si aduca aminte sau sa astepte urmatoarea destinatie. In schimb, ne-a anuntat ca la sfarsitul excursiei ne va inmana oferta de Revelion, poate santem interesati cumva. Am plecat intr-o liniste totala, nimeni nu vorbea nimic. Pe durata celor 6 zile ne-am saturat de aceeasi muzica.

Cand a oprit la Ghigiu, a spus ca spera sa fie deschisa. Am zis in gand, ''am inceput bine''. A fost deschisa, nu ni s-a comunicat cat sa stam acolo, a lasat la alegerea noastra, sperand probabil, ca ne vom grabi sa ne intoarcem la autocar.

Problema a fost la Manastirea Ciolanu, mult mai mare. Un calugar ne-a insotit sa vedem si osuarul, si muzeul. Nu exagerez si nu mint cu nimic. Decat am trecut prin ele, le-am pozat si filmat din mers si auzeam claxoane disperate. Fugeam cu totii cum puteam, alti erau la toaleta. Cand am urcat in autocar, am fost atentionati ca nu santem in pelerinaj pe un ton nu tocmai prietenos. Daca nu era acel calugar , nu a apucat nimeni sa doneze ceva sau sa cumpere ceva de acolo, noi nu stiam nimic. Doar am fi intrat, am fi cascat gura putin si-am fi spus ''am fost acolo'', Multumim calugarului pentru ca ne-a insotit.

Deja ziua devenise destul de trista pentru mine, imi facusem o parere si banuiam cam cum va fi restul circuitului.

Pe un drum de tara, plin de gropi, am ajuns si la Muzeul Chihlimbarului. A fost interesant, dar un efort prea mare, comparativ cu ce-am vazut acolo. Mai bogat era magazinul cu vanzare decat muzeul in sine. Mi-a placut mult cladirea. Unele doamne au cumparat, erau preturi pentru toate buzunarele. De la cativa zeci de lei, la cateva sute. Nu aveai timp sa analizezi ce cumperi, puneai ochii pe ceva si gata, plateai. Cumparaturi la minut, n-am luat nimic, desi erau cercei ieftini si frumosi. Parca nu pot procesa totul la viteza aceea, abia pe drum ma gandeam ce frumos ar fi fost aia sau aia, dar eram deja in cautarea unui loc de luat masa. Dar unde sa ia masa un autocar intreg, cand ghidul nu stia unde sa ne duca? Cand a oprit de doua ori la doua pensiuni imi venea sa rad precum nebunii. Cum sa aiba mancare la o pensiune, pentru un autocar intreg, cand aia aveau cateva camere? Am continuat drumul, am vazut si barajul Siriu cu motorul pornit la autocar, asta insemnand ca am coborat doar sa facem cateva poze. Multi nici nu au mai coborat, au privit din autocar, autocar in care era sauna. La plecare, ghidul ne-a spus ca nu s-a inteles cu seria trecuta (acum inteleg de ce) si spera sa fim ca o familie si sa ne intelegem. Numai ca le era frig unora, adica vreo cateva persoane, asa ca a oprit aerul conditionat. Afara fiind foarte cald, opriri relativ dese, in autocar nu s-a mai racit nici dupa ce a pornit aerul. M-am suparat si-am spus ca nu este normal ca un autocar intreg sa sufere de caldura pentru cateva persoane, iar cei carora le este frig, sa se imbrace. Nu s-a mai oprit aerul, dar pe parcursul intregului circuit am suferit de caldura crunta ce pusese stapanire pe tara, pe autocar, pe toata lumea. Opririle fiind dese, uneori autocarul lasat in soare, iar soferul probabil din economie pornea motorul in momentul plecarii, cand urcam, simteam ca nu aveam aer acolo.

Sa revin la prima zi, la faza cu masa de pranz. Pe la ora 17 gaseste un loc frumos de luat masa. Erau oameni in autocar care nu fusesera pregatiti ca noi cu geanta frigorifica in care sa aiba apa multa, congelata, si snitele, plus alte gustari. Erau rupti de foame si sete. Pe la 18.30 toata lumea era satula si ne indreptam spre Miercurea Ciuc, unde ne astepta alta masa. Ca lumea, sa stai nemancat toata ziua, apoi sa mananci de doua ori in interval de doar cateva ore.

Am incheiat ziua trista si vesela in acelasi timp. Hotelul Fenyo (vezi impresii) ne-a placut, supa de gulas a fost buna, friptura delicioasa, iar plimbarea de seara prin parcul de peste drum de hotel mi-au mai alungat supararile de peste zi. Dar, fiind grup, la masa, la orice hotel am mancat, trebuia sa stam grupati. Asa ca, poti manca linistit langa cineva pe care nu l-ai vazut in viata ta, poti conversa, poti face noi cunostinte. Asta daca vrei. Daca vrei sa mananci linistit doar tu si consoarta, nici o sansa. Doar diminetile ne''destrabalam'', mancam unde voiam cu exceptia hotelului din Campulung, cand trebuia sa stam grupati si la micul dejun.

A doua zi: dupa un mic dejun care includea si gulas, am plecat spre Lacul Rosu. Nu ne-a umplut de informatii, dar parca atmosfera era mai placuta in autocar, sau ghidul nu mai era asa stresat. As, de unde! La Lacul Rosu nu ne-a mai zorit asa parca, unde era dimineata si nu intrase in criza de timp poate.

A urmat un drum superb spre Cheile Bicazului. Sotul a mers in fata, pe jos, sa filmeze cateva minute. A renuntat destul de repede datorita unor doamne care vorbeau si radeau in gura mare. N-am mai incercat experienta, nu doream sa le am pe filmari, nu aveau nici macar bunul simt sa se opreasca cand vedeau ca cineva filmeaza. De fapt comentariile dumnealor si rasetele stridente ne-au insotit pe tot parcursul excursiei, desi stateam pe randul noua, le auzeam. Mi se pare urat sa auda tot autocarul ce vorbesti, iar rasul acela... urat pentru niste doamne trecute de a doua tinerete chiar. Dar cum eram deja o ''familie'', ne-am adaptat, caci ''neamurile nu ti le alegi''.

Este drept ca nu s-a intarziat seara niciodata, am ajuns la hotel la ora 20, iar la 20.45 era masa de seara. Ca la armata. In 45 de minute urcai, faceai dus (am vazut ca multi mergeau la masa cu hainele transpirate pe ei, dupa o zi pe autocar si-n alergatura la 40 de grade, o placere sa-i ai la masa). Spre sfarsitul zilei soferul o cam calca, adica ne cam inclinam la curbe, ceea ce n-am mai patit din 2008 in Grecia cand am mers la Meteore cu un grec maniac dupa viteza. Graba, cuvantul de ordine, care a facut legea si ne-a dominat in cele 6 zile. Poate de-asta era stresat si nervos ghidul. Am facut aceasta paranteza stricand putin povestea celei de a doua zi, pentru a explica oarecum conditiile excursiei. Cheile Bicazului... Pentru cei ca noi, care nu am fost niciodata, am vazut doar la tv. sau pe net, locul parea o minunatie. Dar l-am vazut cam asa. Autocarul a oprit, ghidul coboara primul si o ia la pas (ca de obicei). Pana coboara tot autocarul, dansul e deja departe. Urma ca autocarul sa mearga mai departe aprox. un km si sa ne astepte acolo. Normal ca ghidul care coborase si plecase repede, repede, era deja hat departe, nici nu-l mai vedeam. Nu exagerez cand spun ca toata filmarea am facut-o pe fuga, am pozat din mers, iar cand am ajuns la autocar ghidul era la scara lui si tipa de mama focului, autocarul cu motorul pornit, gata de plecare. Vedem din poze Cheile Bicazului, acolo nu am apucat sa simtim, sa mirosim, sa traim un moment poate unic. Nu am fugit atat in viata mea. Parca si seara cand ma puneam in pat, aveam senzatia ca trebuie sa mai fac ceva, greu ma relaxam.

Mesele nu au mai fost o problema pe tot parcursul excursiei. S-au luat in jurul orei 14 de obicei. Calatoria a continuat cu Poiana Teiului, Valea Bistritei, Brosteni, Vatra Dornei, Mestecanis, Campung Moldovenesc, cu cazare la Hotel Zimbru (vezi impresii) . Am avut la dispozitie o ora in Vatra Dornei unde am vizitat biserica cu doua niveluri, o splendoare frumos pictata, ne-am plimbat prin parc, placut...

A treia zi: dupa micul dejun, am plecat la drum. Obcina Feredeului, Manastirea Moldovita, Obcina Mare, Manastirea Sucevita, Marginea, Ceramica Neagra-atelier mestesugaresc, Manastirea Putna, Chilia lui Daniil Sihastru, Radauti. Manastirea Arbore, Solca, Gura Humorului, din nou la hotel Zimbru in Campulung Moldovenesc, unde am avut doua nopti de cazare.

Peisajul... un vis. Manastirile, adevarate comori istorice, crestine, spirituale. Extazul, emotiile de tot felul, fericirea de-a fi acolo, nu pot descrie in cuvinte ce simti cand intr-o singura zi, te incarci cu atatea valori. Simti ca nu mai poti. Nu-mi mai pasa de ghid, de caldura innabusitoare, in inima mea totul avea o alta dimensiune, totul parea atat de neimportant, comparativ cu locurile acelea. Imi venea sa plang si sa rad in acelasi timp. Sa strig in gura mare ca inca nu e totul pierdut, ca istoria este inca vie, ca oamenii inca au credinta, ca ma bucuram ca tara asta este frumoasa si populata, populata de acei oameni care se gaseau acolo, in zona aceea, si erau frumosi, gospodari, credinciosi.

Frumusetea locurilor si istoria lor... alta poveste. Aici, doar insir niste simtiri dintr-un circuit care mi-a intarit tot ce simteam si credeam despre tara asta. Este recomandat tuturor, este chiar indicat ca macar o data-n viata sa vezi aceste locuri, valorile vor fi altele.

Marginea... duminica fiind, in atelier nu lucra nimeni. Magazinul era deschis, in schimb, vase superbe si foarte ieftine. Am cumparat cateva si le-a infasurat in hartie, n-am avut probleme. Au stat in autocar si-am ajuns cu bine cu ele acasa. Langa atelier se afla o casuta taraneasca, incarcata cu tot ce-i mai frumos, paturi, haine traditionale, o frumusete. Era un fel de expozitie cu vanzare. N-am observat preturile, caci eram pe fuga. In interior, o batranica imbracata in costum traditional, cu un bun simt si-o delicatete extraordinare, ne-a rugat sa-i dam doi lei pentru ca am pozat si filmat, sa-si ia un ceai. Ma cautam in geanta si tot spunea ca nu e suparare daca nu am. Am gasit trei lei, si ce mi-a spus? Ca i-am dat mai mult decat am cerut, mi-a multumit de parca primise o suma imensa.

Radauti, ce oras frumos! Am luat masa la restaurantul in care doamna Cornelia a inventat renumita ciorba radauteana. Normal ca am servit acolo bunatatea de ciorba si-un pastrav la gratar, apoi ne-am bucurat de putina liniste in parcul de peste drum. Am omis sa spun (iar ajung la ghid): in autocar, ne-a spus la microfon ca el anunta ca vine cu un numar de... turisti. Sa mancam, ca el spune un numar, iar noi nu mancam toti, si se pregateste mancare aiurea. Mi se parea mai firesc sa intrebe cati doresc sa manance, apoi sa anunte la restaurant prin telefon. Alta data ne spunea ca nu este nimeni obligat sa manance, fiecare face ce doreste. Normal.

Ziua a patra: Manastirea Voronet, Manastirea Humorului, Casa Memoriala Ciprian Porumbescu de la Stupca. Iliesti, Suceava, Manastirea Dragomirna, Cetatea de Scaun a Sucevei. Ipotesti, Mihai Eminescu si lacul, apoi cazare in Suceava la hotel Arcasul (vezi impresii), care ne-a placut. Din nou o zi plina de sentimente frumoase, deja ignoram unele bancuri facute de ghid, sau glume de care radeau cu foc doamnele din fata. Alteori povestea frumos, totusi. Am omis sa spun ca intrarile le plateam la pret de jumatate fiind grup si venea cate o calugarita sa ne povesteasca. Am remarcat la una dintre manastiri o calugarita mistocara, ca sa zic pe romaneste. Ghidul a intrebat ceva de genul, intram pe usa? (dansul stia ce dorea sa spuna), iar calugarita i-a raspuns ca pe unde? Pe fereastra? Credeam ca sant mai umile, politicoase, eu stiu, altfel. De unde... In unele manastiri se plateste taxa foto sau video, nu stiu cati plateau, iar in altele este interzis sa faci poze si sa filmezi in interior. La Dragomirna striga de la intrare sa inchizi aparatul si o calugarita tipa pur si simplu dupa o doamna care a intrat cu umerii descoperiti, in maieu.

Cetatea de Scaun era in renovare, nu am avut timp sa vizitam, sotul a dat o tura repede pe acolo. Ce-a pozat, nu m-a impresinat prea tare, mai mult mi-a placut oul urias de langa.

La Complexul Muzeistic Mihai Eminescu, ghidul a sunat ca vine cu grup, abia cand am ajuns acolo cand nu mai era nimeni si nimeni nu mai raspundea la telefon. Buna treaba, nu putea suna cu cel putin o ora-doua inainte. Lacul lui Eminescu... Pentru mine drumul in sine prin padure pana acolo, a fost frumos, mergeam spre locul in care Eminescu suspina si barca tremura, mergeam acolo unde calcase poetul nostru national. Nu conta ca la intrarea in padure era in paragina o fosta terasa restaurant si arata oribil, nu conta ca lacul era plin de vegetatie, asa trebuie sa arate un lac neamenajat, salbatic. Un podet vechi si el, ne arata privelistea si linistea lacului. Erau persoane in autocar care spuneau ca daca stiau nu se deplasau pana acolo. Oameni si locuri... Dar am avut in autocar si o familie cu probleme de sanatate. Sotul mergea foarte, foarte greu, de multe ori ramanea in autocar, iar cand am avut cazare doua nopti la Zimbru, a ramas acolo o zi pentru odihna. Admir nespus astfel de oameni.

Ciprian Porumbescu, superb muzeul, doamna care ne-a povestit, profesionista, domnul ghid ne-a cantat putin la pianul dezacordat... (dansul a facut Conservatorul de la Iasi, are si o formatie cu care mai canta si incanta.) Am vazut si casa memoriala si cimitirul in care-si doarme somnul vesnic cu tricolorul la mormant, alaturi de familie.

Ziua a cincea: dupa micul dejun am fost lasati sa ne plimbam prin Suceava pana la 9.30 parca. Nu am fost prea impresionati... sau zona era mai asa si asa. Targu Neamt, Manastirea Neamt, Manastirile Sihastria si Secu,Casa Memoriala Ion Creanga si Parcul Tematic, Manastirea Agapia, Manastirea Varatec, si cazare in Piatra Neamt la hotel Ceahlau (vezi impresii), care ne-a placut mult, mai ales orasul si priveliste de la etajul noua.

Era zi de sarbatoare, Sihastria era foarte aglomerata, era mare slujba de Sf. Teodora. Un turist de pe autocar a intarziat mult, autocarul a tras mai departe de manastire caci nu erau locuri de parcare, era foarte aglomerat. Ghidul din nou, s-a enervat, a anuntat ca anul viitor nu va mai face acesta excursie in august din cauza sarbatorilor, turistul acela era de de negasit, semnal la telefon nu era in zona, asa ca... a aparut intr-un tarziu. Oricum, ca ghid intalnesti tot felul de oameni. Trebuie sa ai rabdare, tact si sa fii politicos. Mai tot timpul am avut impresia ca se poarta de parca ne face un serviciu. La despartirea de noi, in ultima zi, si-a cerut scuze si a spus ca dansul nu are voie sa se supere pe noi, dar noi, da. Cred ca a citit parerile turistilor in foile pe care ni le-a impartit.

Ziua sase, fiind si ultima... am plecat pe traseul, Bacau, Onesti, Poiana Sarata, Pasul Oituz, Targu Secuiesc, Brasov, Bucuresti, unde am ajuns in jurul orei 19.30-20.

Mi-a placut tot ce-am vazut si simtit legat de tara noastra si de tot ce reprezinta ea.

Am avut in autocar un italian casatorit cu o romanca. Plecata de peste 20 de ani din tara, si-a adus sotul in circuit. Auzeam glumele domnului din Italia, la un moment dat rostea cuvantul ''incompetenta''. Invatase sa spuna, ''ciorba, carne, carne, ciorba". De ce? Pentru ca asta era meniul nostru de seara. Doar intr-o seara la Ceahlau ne-a dat primul fel cascaval pane, iar in alta seara la Zimbru, mamaliga cu branza. In rest, ciorba, carne, carne, ciorba.Scuza a fost ca nu toata lumea mananca orice,iar gratarul este pe gustul tuturor,dar totusi,era prea mult. Sotul meu nu mananca porc si-a rugat ghidul sa anunte la bucatarie sa-i faca friptura din pui. Nu ne-a venit sa credem ca i s-a spus ca nu se poate. Probabil ca nu a dat nici un telefon la restaurantul hotelului sa anunte,iar portiile erau deja pregatite. Desi avea timp sa anunte la restaurant la ora la care ajungeam, pana cand luam masa. Doua seri nu a mancat felul doi, ceea ce mi se pare nepasare din partea ghidului.

Cu bune si rele, a fost o excursie obositoare, merita facuta doar daca stii din start la ce sa te astepti. Sa fii pregatit sa stai la masa cu oameni pe care nu i-ai vazut niciodata, sa tii hainele in geanta la hotel si sa scoti doar ce-ti trebuie in acel moment, sa ''locuiesti'' practic intr-un autocar atatea zile. Stiu, nu am fi vazut niciodata atatea locuri la un asemenea pret. Doar intrarile le-am fi platit dublu daca am fi mers pe cont propriu, nu mai vorbesc de cate sejururi ar fi fost nevoie sa vedem atatea, caci omul daca nu este alergat de nimeni, nu se grabeste, mai ales in concediu. Pentru asta exista circuitele, pentru a vedea mult in timp scurt, si rezonabil ca pret. Erau in autocar persoane care mergeau des, le placea, dar si oameni care nu cred ca vor mai merge vreodata. Totul tine de cum esti de pregatit sufleteste pentru o asemenea aventura.Manastirile au muzee care dupa mine, depasesc Muzeul de Istorie din Bucuresti,adevarate comori, dar timpul este limitat si nu apuci sa vezi cat ar trebui.

Nu stiu daca vom mai merge vreodata, nu cred, poate cu alta agentie, da. Cu alt ghid. Este esentiala atmosfera, iar pe mine nu m-a convins sa repet experienta.

Un sofer bunicel, un ghid de peste 60 de ani care era cand nervos, cand dragut, cand uita ca ne-a spus la ce ora sa coboram la autocar dimineata si ne mai spunea inca o data...

E bine de stiut, mi-as fi dorit sa fiu pregatita si sa stiu toate astea inainte sa plec, poate ca m-as fi simti altfel, stiu ca tara asta merita vazuta, ca tot ce-am simtit a fost unic. Mai sant multe de povestit,poate am omis sa spun multe,dar am incercat sa fiu cat mai obiectiva,sa nu exagerez intr-un fel sau altul,sper ca am reusit ,si ca scrierile mele sa fie de folos celor care au avut rabdare sa citeasca si sant interesati de partea frumoasa si spirituala a acestei tari,si care pot trece peste micile sau marile neplaceri ale unui astfel de circuit.

Vacante placute tuturor, si-mi cer scuze pentru micile greseli, nu cred ca voi mai avea timp sa editez.

Va rog daca se poate sa puneti filmul http://www.youtube.com/watch?v=PB8W3O-1lkA Multumesc.

Pe acelasi cont de youtube, veti gasi si alte filme din excursie.


[fb]
---
Trimis de sniga in 23.08.12 19:22:30
Validat / Publicat: 24.08.12 00:09:48
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în #CĂLĂTORII prin MOLDOVA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 4555 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (sniga); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P119 Brasov
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 18200 PMA (din 19 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

webmaster
[24.08.12 00:09:34]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.

snigaAUTOR REVIEW
[24.08.12 08:23:47]
»

Va multumesc si va rog sa stergeti dublurile. Se incarcau greu si tot insistam, din aceasta cauza sant cateva poze dublate,iar dupa ''hotel Ceauhlau'' ar trebui sa apara ''vezi impresii''.Multumesc.


Rezolvat

iulianic
[24.08.12 09:19:13]
»

@sniga: Am experienta circuitelor. Merg de cativa ani in circuite, singura, adica neinsotita de cineva din familie si asta nu pentru ca asa imi place, ci pentru ca altfel nu se poate. Ma astept la orice, pentru ca am vazut multe (ma refer la grup, ghid si climatul din autocar).

N-am facut traseul descris de tine, dar intuiesc agentia cu care ai calatorit (nu-i pronuntam numele pentru ca este interzis prin regulament).

Despre ghid spui la un moment dat ca

Mai tot timpul am avut impresia ca se poarta de parca ne face un serviciu.

Dar chiar asta face! El isi ofera serviciile de ghid unui grup care l-a platit pentru asta. Este obligat prin contract sa-si faca datoria.

Cat despre conducatorii auto, pe langa sofat si intretinerea autocarului, in atributiile lor intra si aranjatul bagajelor in cala. Asta pentru a nu lasa ordinea la latitudinea turistilor, multi in varsta, multi care n-au mai fost… In circuitele mele au existat situatii cand din cauza multor cumparaturi bagajele s-au inmultit (efectiv s-au cumparat si alte geamantane) si nu mai incapeau. Chiar si strict ordonate, unele au trebuit luate in autocar, pe interval.

Turistii ar trebui sa cunoasca sau macar sa fie instiintati la inscriere despre conditiile de calatorie. Un pensionar de 88 de ani nu prea are ce cauta intr-un circuit cu multe deplasari pietonale, cu urcusuri pe scari cu multe trepte, pe trasee lungi… Ar trebui sa stie care este diferenta dintre un circuit si un sejur. Am vazut un domn in varsta, foarte gras, care efectiv mergea cu limba scoasa pentru a putea respira (ajungea intotdeauna ultimul la reunirea grupului), care fusese trimis acasa din Nepal din cauza starii lui de sanatate, iar anul acesta voia sa urce la 4000 m altitudine in Muntii Alpi. A fost necesara multa munca de lamurire pentru a-l face sa inteleaga faptul ca - oricat si-ar dori - ascensiunea nu era si pentru el.

... n-am sa mai repet experinta decat daca voi merge cu un ghid recomandat, unul mai tanar, calm, politicos, atent cu turistii si care sa-si faca meseria cu daruire si rabdare fata de oameni.

Aici as avea de spus doar doua lucruri. In momentul contractarii programului turistic nu ai cum sa stii cine-ti va fi ghid. Poate doar daca te imprietenesti cu ghidul, mentii legatura cu el si il insotesti in circuitele lui. Dar, unde-i diversitatea?

Indiferent de varsta ghidului, daca acesta nu impune o disciplina in grup (ma refer la respectarea stricta a orelor de intalnire), daca nu constientizeaza pe toata lumea ca intarzierea unui turist inseamna intarzierea tuturor, apar decalaje orare ulterioare si programul este dat peste cap.

La sfarsitul vacantei, o doamna din fata, cunostinta care mergea des cu dansii in excursii, a venit cu o sapca in mana, sa cotizam.

Da, este o practica incetatenita la unele agentii de parca n-au fost platite din start toate serviciile si comisioanele.

P. S. Am citit cu mare interes review-ul tau. Voi scrie si eu impresii generale despre ultimul meu circuit, unic pentru mine din acest punct de vedere.

snigaAUTOR REVIEW
[24.08.12 09:36:43]
»

@iulianic: Multumesc pentru completari. Numele ghidului este stiut in acest caz. Toate circuitele facute in tara, sant organizate de dansul, sant persoane care se inscriu direct, iar partea din fata a autocarului este ocupata cam de aceleasi persoane.

Am mai intalnit ghizi, la plecarea in Lefkada am avut un ghid pe care-l voi tine minte. Cu atata drag de meserie, vesnic zambitor si amabil. Si au mai fost si alti ghizi buni. Dar acesta nu m-a facut sa-mi dorec sa mai repet experienta. Ghida cu care am mers pe Trandfagarasan, o draguta. Acesta... Poate ca sant persoane care s-au atasat de dansul tot mergand, dar sant obiectiva. Nu doresc un ghid care se poarta de parca am fi copii in tabara, nu doresc un ghid care vorbeste despre fabrici distruse si face aluzii politice. Odata ce platesc o mancare doresc sa si mananc. Faptul ca sotul nu a mancat felul doi, doua seri la rand este inadmisibil pentru mine, odata ce am platit. Nu trebuia decat sa anunte la restaurantul hotelului odata ce ajungeam ca are un turist care nu mananca porc, atat. Tot respectul pentru ceea ce face si pentru turistii multumiti, dar noi ne dorim un astfel de ghid. Aveam de gand sa luam anul viitor circuitul care cuprindea Oltenia, Banatul si Apusenii, iar peste doi ani, Delta. Organizeaza trasee bune la pret rezonabil,desi la intoarcere ne-a spus ca sa vada,crede ca vor creste preturile din cauza secetei si a altor motive, dar nu mai doresc sa merg intr-un concediu in care sa ma supar, sa mancam doar ciorba si gratar seri la rand cu acelasi ghid. Asta cu asezatul bagajelor a fost ok, desi in sejururi de 7, 12 sau 14 zile bagajele sant si mai multe si nu le aseaza nimeni. Am mers in Corfu si aveam o batranica de 84 de ani in autocar. In turul insulei, ghida o ajuta sa mearga. Asta inseamna pentru mine un ghid in slujba turistului. (desi nu era doldora de informatii,totusi ajuta cat putea). Ghida de pe Transfagarasan ne oprea sa ne intrebe daca am vazut cutare sau cutare lucru.In curte la Cozia ne-a oprit sa ne arate unde este muzeul ca nu cumva sa-l ratam. Asa trebuie sa se comporte un ghid. Am vazut destule, dar nimic nu mi-a lasat un gust amar ca acest circuit, din cauza atmosferei. Nu santem nici pe departe pretentiosi, dar sant unele lucruri, simple, banale, peste care nu putem trece. Iar cel mai firesc lucru, este sa avem un ghid care sa merite banii si efortul. Vacante frumoase, si orice completare este binevenita. Avem nevoie de informatii cat mai multe.

iulianic
[03.09.12 11:47:58]
»

@sniga: In completarea ideilor expuse de tine, am promis ca voi scrie si eu impresii generale despre ultimul circuit, unic pentru mine dintr-un punct de vedere.

Review-ul "Chisinau - Odesa, un circuit de 4 zile" vezi impresii vine cu completari la amintirile frumoase despre orasele si obiectivele vizitate, dar este axat pe amanunte de organizare, conducere a grupului, atitudine turisti, aspecte care au stricat deseori placerea vacantei, dar pe care eu nu le-am lasat sa primeze. Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
snigaAUTOR REVIEW
[03.09.12 12:12:16]
»

Multumesc.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
1 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
iulianic
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Moldova:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.08345890045166 sec
    ecranul dvs: 1 x 1