GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Maribor - una dintre frumoasele surprize ale vacanței
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Maribor nu a fost genul de loc în care să fi visat ani la rând să ajung; s-a nimerit să pice bine, geografic, între Arad și Lacul Bled. Așa că de ce nu?! Cred că atât știam înainte, că e al doilea cel mai mare oraș din Slovenia, după capitala Ljubliana și că e un important centru universitar. Sau astea le-oi fi aflat tot la fața locului și acum mă dau mare?! 😊 În fine, nu contează.
Am fost inspirată să iau cazare în centrul vechi (după cum v-am povestit deja). De fapt, cam așa fac mereu în astfel de situații; dacă tot n-avem prea mult timp la dispoziție, măcar să-l folosim eficient. În cazul de față, am dispus de o după-amiază de vară destul de lungă și nu cred că ne-ar fi trebuit mai mult. Desigur, n-am avut nevoie de niciun mijloc de transport motorizat, doar de propriile picioare.
N-am făcut cine știe ce cercetare în avans, habar n-aveam dacă e ceva demn de vizitat, văzusem doar câteva imagini din oraș care m-au liniștit: clădiri vechi colorate, frumos conservate, cu acoperișuri cărămizii, străduțe pietruite și o apă curgătoare. N-are cum să nu fie frumos! Gazdele noastre de la cazare ne-au oferit o hartă pe care erau marcate principalele obiective turistice, majoritatea aglutinate în perimetrul centrului vechi (deci am intuit eu bine). N-a fost greu să le bifăm, cel puțin pe dinafară; catedrala am nimerit-o închisă, iar muzeele n-ar fi fost oricum pe lista noastră.
Apa curgătoare este râul Drava (pentru mai multă geografie consultați-o, vă rog, pe Wiki cea atotștiutoare), iar orașul se întinde pe ambele sale țărmuri, mai mult la sud (partea nouă) și mai puțin la nord (zona istorică), acestea fiind, desigur, conectate prin mai multe poduri peste râu.
După ce ne-am tras un pic sufletul pe terasa pensiunii, la o prăjiturică și un pahar de vin (de bun venit, oferit de gazde), am pornit să explorăm. „Centrul centrului” părea să fie pe hartă în dreapta-sus, așa că am luat-o într-acolo; doar am „urcat” pe strada noastră, apoi am cotit-o și gata. De menționat că, precum orice zonă istorică respectabilă, locul este eminamente rezervat pietonilor, singurele mașinuțe pe care le-am văzut fiind cele (puține și oricum staționând) inscripționate cu sigla oficiului de vizitare. Altfel – da, clădiri frumoase, care mai de care, din veacuri trecute, foarte bine întreținute (noi înșine eram cazați într-una datând de pe la 1700 și ceva), piațete romantice centrate de fântâni sau coloane sau grupuri statuare, părculețe răcoroase, ici-colo câte o turlă semeață. Un decor fotogenic, plăcut pentru vedere și plimbare!
Am dat în calea noastră de vechiul castel – un pic cam mult spus „castel” , mai degrabă un conac mai măricel, foarte prezentabil dealtfel. Am citit pe panoul informativ din apropiere că datează de pe la sfârșitul sec. 15 și că a fost reconfigurat în mai multe rânduri (normal), adăugându-i-se ba o capelă, ba niște ziduri de apărare, ba niște scări monumentale. În prezent adăpostește ceva muzeu de istorie. Un pic mai în față am văzut pe hartă vechile pivnițe ale orașului; din afară, clădirea nu zice mare lucru.
În plus, atenția trecătorului este în mod obligatoriu captată de frumoasa siluetă a Bisericii Franciscane, care se află și ea în apropiere și care joacă rol de catedrală pentru Maribor. Am găsit și aici un panou informativ și am aflat că a fost construită, așa cum se prezintă azi (în stil neoromanesc, cu 3 nave și 2 turle, din cărămidă roșie) între 1892-1900 pe locul fostei biserici a Maicii Domnului ce făcea parte, de pe la 1600, din complexul Mănăstirii Capucinilor. Înăuntru ar adăposti o statuetă de procesiune ce o reprezintă pe Fecioară, datând din sec 18; lucru pe care n-am avut cum să-l verificăm, deoarece biserica era închisă. Tot închis am prins și Oficiul Turistic de vis a vis (din motiv de duminică, probabil).
În fine, ne-am continuat plimbarea, de fapt ne-am întors parțial, am depășit strada cu pensiunea noastră și am virat spre sud ceva mai încolo. Piața Rotovški mi s-a părut locul cel mai frumos din oraș (deocamdată; încă nu ajunsesem pe țărmul Dravei) – largă, pietruită, mărginită de construcții frumoase. Am admirat un spectaculos grup statuar ce veghează Coloana Ciumei, aceasta fiind încununată la rându-i cu o biruitoare Fecioară aurită, pe urmă ne-am „răcorit” lângă fântâna țâșnitoare din vecinătate. Pe o străduță în trepte am coborât spre râu.
Am fost surprinsă să constat că e destul de lată Drava la Maribor; dar liniștită, deloc vijelioasă, în ciuda apropierii munților. Și curățică, se pare, din moment ce lebede și rațe și-au făcut cuiburi prin lăstăriș. Ne-am distrat urmărindu-le plutirea, alți oameni (în special cei însoțiți de copii) încercau să le ademenească pe țărm cu felii de pâine sau cu semințe. Ne-am continuat plimbarea pe cocheta faleză, am depășit Turnul Alb, cu secțiune rotundă (harta îl numește Lent și zice că ar fi ceva centru cultural pentru minorități, în trecut aparținând sistemului de fortificații al orașului).
În continuare ne-a atras atenția o frumoasă construcție având pe fațadă un ceas astronomic și, nu departe, iat-o! (gazdele noastre o menționaseră drept mândria Mariborului): cea mai veche viță-de-vie din lume! Etalându-se pe zidul alb al clădirii mansardate, pe un spalier montat chiar sub șirul de ferestre de la primul nivel, pe o distanță – apreciez eu – de vreo 15-20 de metri! Superbă! Bogată în frunze și, apropiindu-ne, constatăm că nici ciorchinii nu mai au mult până dau în pârg. Se crede că „bătrâna doamnă” are peste 400 de ani, e de... viță nobilă (soiul Vitis vinifera var. Sativa) și chiar este înscrisă în Cartea Recordurilor. În imediata vecinătate se află un muzeu ce îi este dedicat, cred că pe ăsta mi-ar fi plăcut să-l văd...
Și tot în imediata vecinătate sunt vreo 2 mâncătorii, fiecare cu terasa aferentă. Niciuna încercuită pe hartă de către gazdele noastre, dar am zis că e prea frumos decorul ca să-l părăsim! Vecinătatea viței celebre, podul frumos arcuit peste râul molcom, cu lebede... În plus, ne cam înghesuia foamea, prânzul fusese ceva frugal înghițit din mers, în mașină. Ce să zic, aveam chef de o pleșcaviță adevărată, de la mama ei! :)
Am ochit o masă liberă chiar în buza falezei și am așteptat, plini de speranță. Și am așteptat, și am așteptat... Ospătari tineri (și mulți) zburau în stânga și în dreapta, însă pesemne o mână magică ne dăduse cu ceva praf de stele, căci eram pur și simplu invizibili pentru ei! (Am citit recent o postare chiar aici, pe site, referitor la o întâmplare similară; imediat mi-am amintit de pățania noastră de la Maribor.) În fine, nu ni se întâmplă des asta, dar uite că se mai întâmplă... Am considerat un semn rău și am zis: hai, că nu-i de noi aici. Cu o ultimă zvâcnire de baterie, telefonul consimți să-mi arate drumul spre cea mai apropiată mâncătorie recomandată de gazdele noastre!...
N-o să fac o postare separată despre ea, că nu-s prea multe de zis. O cheamă Baščaršija și chiar merită! Pe Google are nota 4,6 din peste 4500 de recenzii, are o terasă micuță și drăguță cu fețe de masă cadrilate alb-roșu și oferă mâncare simplă, tradițională, la prețuri absolut decente. E genul de loc unde câteodată se stă la coadă pentru a prinde o masă liberă; noi am avut noroc că tocmai se elibera una. Servirea a fost rapidă, mâncarea delicioasă și sățioasă. O porție de pleșcaviță, una de mici de-ai lor (mă rog, cam aceeași Mărie cu altă pălărie, că gustul nu diferă prea mult) și 2 beri ne-au costat în jur de 25 de euro. Recomand.
... Ne rămăseseră vreo 2 restanțe și, după o scurtă trecere pe „acasă” să pescuim bateria externă pentru telefon, am continuat explorarea. Numărul 1 – podul arcuit peste Drava, cel pe care n-am avut prea multă stare să-l admirăm mai devreme, din motive de foame și draci. Ei, acum, hrăniți și hidratați corespunzător – altă poveste! Eram dispuși chiar să circulăm pe el! 😊 De fapt, îs 2 poduri unul lângă altul – unul pietonal, mai scund și altul pentru mașini, mai înalt. Ăsta pentru mașini are și trotuare pe ambele părți. Pe el l-am ales, pentru priveliști mai faine, mai „de la înălțime” . Ne-am dus pe dreapta și ne-am întors pe stânga. Și da, priveliștile au meritat! Ba, într-o direcție, poleind orașul vechi, am prins și ultimele raze ale apusului...
Numărul 2: cartierul evreiesc. Am coborât de pe pod și am cotit dreapta, apoi am mai mers un pic. Am identificat vechea sinagogă (o clădire micuță, văruită în alb, aduce mai mult cu o biserică; pentru că, după izgonirea evreilor din oraș, în 1501, chiar a fost transformată în biserică), vechiul turn evreiesc (cu scop de apărare) și vechiul turn de apă. Interesant e că sunt atât de vechi și atât de bine conservate!...
... Maribor ne-a lăsat o impresie frumoasă și puternică. Cele câteva ore pe care le-am avut la dispoziție au fost suficiente să ne facă să ne îndrăgostim de acest loc al tradițiilor bine păstrate, al păcii și poeziei... Maribor a fost una dintre numeroasele surprize ale vacanței noastre și printre cele mai frumoase. Se pare că în unele locuri nu trebuie să plănuiești îndelung să ajungi; trebuie doar să-ți asculți intuiția.
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de crismis in 06.12.25 15:54:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLOVENIA.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
@webmaster13: Mulțumesc mult, se potrivește mănușă! 
Eu am fost în Maribor doi ani consecutiv: 2007 și 2008, venind dinspre Croația. Pe atunci habar n-aveam de AFA. Am rămas cu amintiri frumoase despre orașul în sine, trezite acum când ți-am citit review-ul. Bine, al tău e documentat, cum sunt toate cele scrise de tine, dealtfel.
In 2007 am fost grup numeros, vreo 40 de oameni, am mers cu autocarul, ajunși în Maribor am bântuit ceva timp pe străzi și-am revenit la căruță.
În schimb, în 2008, am fost în Croația mai puțini, vreo 12 înși, în trei mașini, proprietate extrem de personală. Era al doilea an când treceam prin orașul ăsta, mi se părea că-l știu foarte bine. Plus că aveam și GPS, din ăla, de-l lipeai pe geam, cu hărțile Europei upgradate la zi.
Am parcat, aveam o Skoda Octavia, nouă, și-am coborât, eu și ceilalți trei de eram în mașină, să ne plimbăm prin oraș. Ni s-a părut că e simplu, nimeni nu s-a obosit să-și ia un reper despre locul unde ne aflam. GPS-ul l-am dat jos din parbriz, să nu mi-l fure, dar nu l-am luat cu noi, era ditamai cărămida.
După vreo 3-4 ore am decis să revenim la mașină, să plecăm spre Austria, în zona Graz, parcă la Jarritz, unde urma să ne cazăm.De fapt, așa se chema pensiunea de urma să dormim acolo, era în Semriach, Austria spui.
Știi cât am căutat strada unde parcasem, da? Noroc că am ținut minte că parcasem pe lângă o catedrală, ceva. Nici măcar nu știam ce să-ntrebăm ca să fim îndrumați, ne uitam după turle de biserici.
Atunci, Dumnezeul polițiștilor care eram, a avut timp liber și a făcut să nu se mai scrie un nou banc cu temă dată despre breasla de o guverna și, după o ușoară orbecăială, de vreo oră și ceva, am găsit strada și mașina.
@Yersinia Pestis: 🤣😂🤣
Cred că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat ceva asemănător măcar o dată în viață! Nu chiar la fel, dar din aceeași gamă: plecam în vacanță cu avionul, în Suedia, acum ceva ani; eu, Tati și Milena. Nu mai fuseserăm de mult cu avionul și aveam niște gioarse de bagaje, ne cam era rușine cu ele... Deci am decis să investim și să ne luăm 3 trolere noi. Doar că am uitat să ținem minte cum arată! Să ne fi văzut lângă banda aia care se rotea cum ne contraziceam: ’Era albastru! ’ ’Ba nu, era negru! ’ Și cum dădeam jos toate bagajele și cercetam numele de pe etichete... Până la urmă le-am luat pe ultimele 3 rămase și s-a nimerit să fie bine.
Prima atestare documentara a orasului este undeva la jumatatea secolului 13 sub denumirea Markpurg apoi orasul s-a numit Marburg, dar incepand cu anul 1836, poetul croat Stanko Vraz in scrierile sale a denumit orasul Maribor cu rezonante slave, denumire care va fi adoptata treptat. Intamplarea face sa citesc de curand un articol despre acest oras, in aprilie 1941 dupa anexarea Styriei Inferioare, a fost vizitat de catre Hitler, care in discursul sau a declarat ca orasul va fi de atunci inainte 100% german, prin urmare au avut loc deportari in masa, populatia evreiasca in lagarele de concentrare, iar slovenii in Sarbia sau alte state slave din est, in timpul razboiului orasul a fost bombardat intens de catre fortele aliate fiind puternic industrializat si distrus in mare parte, din pacate doar o parte a fost reconstruit, restul poarta amprenta noului stil arhitectonic socialist.
Maribor a fost mereu un puternic centru viticol, detine recordul Guinness la cea mai veche vita de vie inca pe rod (in jur de 400 ani)
@Yersinia Pestis: inca consider ca nu a fost inspirata alegerea numelui de user, dar recunosc ca ai umor! M-ai facut sa rad! 😜
Esti sigur ca nu esti oltean de-al lui Nea Marin?
@Cristian_h: Completări binevenite. N-am știut. Mulțumesc!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Cristian_h: Inițial am fost “căpcă1” , p-ormă avui o criză de personalitate și-mi schimbai numele în ăla de acuma, e drept, @cornel s-a opus, cumva, doar că io am idei puține, dar fixe. Adevărul este că, indiferent de pseudonim, scriu la fel de prost și fără sare, deci, vorba cântecului , ușor modificat, nu, secretul nu-i aici! Să mă ierte Pittiș!
Altfel, n-am cum să am ADN oltenesc, io-s născut la nord de Milcov, în aceeași zonă cu Moș Ion Roată. Bine, el, săracul, n-are nicio vină! Iar, de când m-am născut, Milcovul curge și-acuma, după orice cataclism natura încearcă să recupereze!
Sărbători cu bine, ție și tuturor celor de pe AFA!
@crismis: Uite, de-aia pun etichete pe mânerul trolerului, de culoare roz am stickerele, culoare frumoasă, aduce spre simțire în curcubeu, dacă- nțelegi ce glumă vreau să fac. Dar, când am venit din Egipt, la Otopeni, la bandă, s-a dovedit că mai era cineva cu aceleași plăceri cromatice și același loc de pus etichete. Deja mă uitam încruntat la ăla, mi-era frică să m-aplec după valiză! 🤗😂😳 Măcar , nici el nu era mai prietenos în priviri, cred c-avea același stres ! 😂😂😂
@Yersinia Pestis: Fix așa a pățit tatăl meu în Craiova. Eu dadeam examen la facultate, el dăduse niște examene la București.
A venit la facultate direct de la examenul lui, obosit, cu gândul că eu sunt singură. Plus că în perioada aia erau inundații, se mergea pe drumuri ocolitoare.
Când am ieșit eu, habar nu avea unde e mașina! Cu greu am găsit-o!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2012 Maribor - un oras cu aer medieval — scris în 30.05.12 de amero din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2011 Cu bicicleta prin Maribor — scris în 22.07.11 de adeluna din SATU MARE - RECOMANDĂ
- Oct.2010 Modele pentru români: Slovenia și Maribor — scris în 22.03.11 de mariana.olaru din PITEşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată