Orasul in care locuiesc

TIPĂREȘTE

Prolog...

Ajung obosita acasa de la servici pe la ora 6 seara si nu-mi doresc nimic mai mult decat sa ma fac comoda pe recamierul din camera de zi si sa privesc pana seara tarziu un film sau un reportaj la tv.

Chiar de aceea! vreau sa fiu astazi o turista plimbandu-ma prin orasul in care locuiesc de aproape 20 de ani.

Ati colindat vreodata ca “turist” prin orasul in care locuiti, ati privit vreodata cu alti ochi cladirile si strazile pe care le strabateti in fiecare zi de nenumarate ori fara sa le bagati in seama?

Ei, bine nici eu nu am facut-o... pana acum.

Cobor scarile in graba si o i-au pe Augusta Anlage strada pe care se intra oficial in oras. Este un bulevard lat cu o zona verde in mijlocul strazii pe care sunt plantatii zeci de mestecani si in primavara sute de lalele de toate culorile. Din departare se vede turnul de apa “Wasserturm” care este si simbolul orasului. In fata acestui turm o fantana arteziana intr-un mic parc construit in stilul “Jugendstil (Art nouveau) ” al anilor 20-30. La sfarsit de saptamana este o placere sa te asezi pe una dintre bancile parcului si sa privesti jocul fantanilor arteziene. Langa acest parc se afla si muzeul de arta moderna unde exponatul principal este “perstele” de aur al lui Brancusi.

Direct vis-à-vis de Wasserturm o replica a primului automobil construit de Carl Benz in anul 1885. Se pare ca in Mannheim au trait mai multi interesati de techica deoarece aici a fost construita si prima bicicleta din lume in anul 1817 (de Karl Freiherr von Drais) si primul tractor in 1921. Muzeu technic care se afla direct la intrarea in oras venind de pe Autostrada 656 este unul dintre cele mai mari ale regiunii (click aici) cu exponate ce reprezinta peste 200 de ani de technica (pentru cei interesati de technica un “must see”). In spatele turnului de apa incepe centrul orasului. Mannheim este singurul oras in Europa care este construit in patrate. Imaginativa o tabla de sah constituita din 144 patrate. Interesant este ca aceasta zona centrala nu are nume de strazi, ci sectoarele patrate sunt denmite conform coordinatelor din cifre şi litere de ex. N 1 / 12 ce inseamna patratul N 1, numarul de casa 12. Deci cine cunoaste alfabetul si stie numara pana la 7 nu se poate pierde prin Mannheim. (Eu cat am locuit in centrul orasului am avut insa mari probleme de a explica cuiva care imi cerea adresa ca nu exista nume de strada)

Mannheim a fost bombardat in timpul razboiului mondial aproape in totalitate. Cele cateva cladiri in stil baroc pe care le vad parcurgand centrul oraului au fost reconstruite la inceputul anilor 50. Intre strada “O” si “P” este zona pietonala numita Planken si mandria Mannheimului. Cladiri noi, moderne, diverse pasaje – un paradis pentru iubitorii (mai bine zis iubitoarele) de shopping. Ajungand in piata centrala Paradeplatz poti privi in cele 4 directii – est – Wasserturm, vest – podul peste Rinn care duce spre Ludwigshafen, nord – piata de legume si fructe si in sud Castelul construit in stil baroc la inceputul sec. XVIII. Doar o mica parte a castelului este folosita ca muzeu si poate fi vizitata. Cea mai mare parte este astazi sediul Universităţii din Mannheim. Din pacate gradina castelului care fusese construita in stilul parcului Versaille este distrusa aproape in totalitate (aici s-a construit o strada pricipala si lini de tren – gara centrala aflandu-se la doar cativa pasi departare). Este pentru prima oara cand vizitez biserica castelului (in alte orase intru intotdeauna in biserici) si sunt incantata de frescele de pe pereti. Zona intre strazile G si K este zona internationala. Trecand printe strazi poti ghici cu usurinta unde te afli: mica turcie (in apropiere se afla si cea mai mare moschee din Germania). Aici te plimbi printre femei imbracate in rochii traditionale turcesti aproape toate cu batic pe cap, tragand dupa ele 2 sau 3 copii, galagie si scuze dar si mizerie pe jos, doar ca aici gasesti si cele mai ieftine magazine de legume si fructe, mica italie - cea mai buna pizza si cele mai frumoase restaurante, mica grecie - aici vezi batrani stand pe bancile din strada la vorbe si chair si mica africa cu buticuri si cabine telefonice internationale. Circa 22, 5% din populatia orasului (una din cele mai ridicate proportii din Germania) este constituită din straini (info. Wikipedia). Poate si de aceea ma simt bine in acest oras!

Ne intoarcem inapoi pe malul raului Neckar care in unele locuri imi aduce aminte de Mures cu o faleza de castani in floare, ca pe urma sa intram in Parcul Luisei (Luisenpark) pe la turnul de televisiune. Turnul de televiziune cu 212 m inaltime este cea mai inalta cladire din oras. Imi amintesc ca prima oara cand urcasem sus in turm (cu liftul) la 124 m. inaltime, unde se afla un restaurant, privelistea panoramamica deasupra orasului ma fascinase enorm. Ne-am asezat la una din mese ca pe urma sa schimbam locurile de cateva ori pentru a avea si alte perspective, pana cand chelnerul ne-a atras atentia ca oriunde ne asezam vom vedea toata panorama orasului deoarece restaurantul este rotativ – dar se invarte atat de incet incat abia ii simti miscarea. In decursul unei ore se invarte o singura data in jurul axei. Parcul Luisei este dupa parerea mea cel mai frumos parc al Germaniei fiind insa oficial cel mai mare (41 hectare) parc urban. Nu am sa descriu acest parc – voi lasa pozele sa o faca!

Ne-am intors acasa dupa vreo doua ore obositi dar fericiti – cu confirmarea (de data aceasta pe fotografiile facute) ca locuim intr-un oras care merita sa fie vizitat.

Pentru cei carora aceste obiective turistice pezentate sunt inca prea putine, aici inca cateva din zona: Heidelberg (15 km), Schwetzingen (7 km) Holidaypark (click aici parc de distractii la 30 km), Zona Pfalz (palatina) denumita si Toscana Germaniei (zona viticola incepe la doar 10 km departare).

---

VIZUALIZĂRI: 7430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI