Vacanță într-un loc exotic al Europei

TIPĂREȘTE

Madeira este o insulă vulcanică și are o lungime de 57 de km si o lațime de 22km. Este situată în Oceanul Atlantic, pe coasta Africii, la doar 500 km de aceasta și la 1000 de km de coasta portugheză. A fost colonizată în anul 1419, când pe țarmul ei a coborât Joao Goncalves Zarco, socotit părintele insulei. Tot el a botezat-o Madeira, ceea ce înseamnă Insula Pădurilor. La vremea respectivă toată suprafața era acoperită de păduri. Pentru a face loc agriculturii, o mare parte din aceasta a fost defrișată.

Madeira este o insulă vulcanică și mai este denumită insula primăverii veșnice sau chiar insula florilor. Asta pentru că pe tot timpul anului florile râmân înflorite. Insula este acoperită de plantații de banane, de podgorii, de plantații de trestie de zahăr, dar și de multe flori și copaci exotici. Este ca un mare parc natural. Este ceva de neimaginat. De altfel două treimi din suprafața insulei, chiar are statut de parc natural național protejat.

Madeira este o insulă muntoasă. Acolo totul este la deal sau la vale sau mai pe românește ești și la mare și la munte în același timp! De altfel absolut toate localurile și hotelurile au așa numite miradores, zone de unde poți admira în voie priveliștea. Evident că și ai ce admira!

Cu toate că se spune că au o climă subtropicală există mari diferențe între sudul insulei însorit și uscat și nordul insulei, umed si ploios. Ei bine nu au stat cu mâna în sân si au construit o întreagă rețea de canale de irigație numite levadas, care aduc in mod natural apa de ploaie din nordul insulei până în sudul acestuia, unde sunt plantațiile de trestie de zahăr și de banane, dar și celelalte terenuri agricole. Ei bine nu s-au oprit aici: paralel cu fiecare canal care are o lățime de maxim 50 de cm, s-au construit și poteci denumite esplanada. Orice incursiune pe munte se face pe lângă canalele de irigații, pe aceste poteci. Evident că n-am ratat si noi așa ceva.

Munții sunt înalți de doar 1800 de metri, dar destul de abrupți. Ei bine din acest motiv în nordul insulei nu se putea ajunge decât cu barca! Erau oarecum izolați. Asta până în secolul trecut. Au accesat fonduri europene, o dată cu intrarea în UE și au străpuns muntele printr-o rețea de tuneluri absolut impresionante. Am și eu la activ câteva sute de mii de kilometri cu mașina, dar în toată această perioadă nu am mers prin tuneluri, cât am mers în astea 11 zile prin Madeira. Și n-am făcut mai mult de 400-500 de km pe acolo.

Mergi un pic dai de tunel, ieși din tunel și intri în altul. Toate sunt iluminate, toate au parcare și telefon de urgență, toate au nume asta în caz de accident să anunți în care din ele ești. Cel mai mic avea vreo 30 de metri, iar cel mai lung depașea 3 km. Majoritatea sunt pe o bandă pe sens, dar prin sud sunt și pe două benzi pe sens. Am fost pe bună dreptate impresionat, de ce au putut face pe această insulă neprietenoasă, ca să-i spun așa. Nu cred că mai trebuie să precizez că majoritaea mașinilor sunt mici, dar și că e o mare plăcere să conduci pe-acolo.

Plaje cu nisip negru sunt extrem de rare și din acest motiv destul de aglomerate. Noi am identificat doar una și am făcut câteva ore plajă, când ne întorceam dintr-o excursie. Pentru că da Madeira este insula ideală iubitorilor de drumeții. Are malurile foarte abrupte și din acest motiv extrem de spectaculoase. E un loc ideal să hoinăresti pe munte și să faci fotografii.

Tocmai pentru a vedea cât mai mult din această insulă, am luat trei cazări și ne-am închiriat și mașină. Există si transport public, dar este destul de anevoios de folosit. Majoritatea turiștilor mergeau ori ca noi, cu auto închiriată ori cu autocarul în grupuri organizate. Strict pentru libertatea de miscare am ales să mergem de capul nostru.

Am urcat și pe munte spre pădurea de laur, pe așa numitele esplanade, am fost și în cel mai estic punct al insulei la Ponta de Sao Lourenco, unde am dat de niste peisaje uimitoare, am făcut plajă și băi în așa numitele piscine naturale, formate în urma erupțiilor vulcanice. Absolut de vis. De altfel cea mai lungă cazare de 7 zile am avut chiar la aceste piscine naturale care sunt o reală încântare și desfătare pentru ochi, dar și pentru inimă.

Am explorat și o grotă formată în urma erupției vulcanice, dar am vizitat și un muzeu de vulcanologie atașat acestei grote. Totul a fost foarte interesant.

Evident că am urcat pe unul din cel mai mare promotoriu din lume, Cabo Girao! Am admirat priveliștea de sus, dar am coborât și la baza lui, cu telefericul firește, că altfel e cam greu!

Ultima parte a incursiunii noastre în Madeira am petrecut-o în superbul oraș Funchal! Aici am și colindat pe străzi, dar am și vizitat câte ceva! Evident prioritară a fost o superbă grădină botanică, dar și o grădină tropicală.

Cireașa de pe tort a fost coborârea cu sania de răchită cu tălpici de lemn, conduse de doi bărbați îmbrăcați în costume tradiționale, cu ajutorul unor funii. Această distracție veche de 100 de ani este una din atracțiile principale ale orașului.

Mare, munte, plajă, drumeție pe munte și multă frumusețe, cam asta este în esență Madeira. Ne-am bucurat de toate acestea atât cât am putut! Am alternat o zi de plajă, o zi de excursii. Atât cât ne-a lăsat și vremea. Când am aterizat ploua mărunt! Apoi aveam zile însorite sau zile cu nori. Când era soare ardea ca-n Egipt, când intra soarele în nori erai cam ca la noi la munte, trebuia să pui repede ceva pe tine.

Evident am degustat din preparatele lor tradiționale, unde la loc de cinste stau fructele de mare, peștele, dar si ciupercile. Nu era masă făra să avem garnitură și ciuperci. Evident că si bananele erau nelipsite, doar au mari plantații!

Dintre băuturile tradiționale am degustat celebrul vin de Madeira, asemănator cumva cu Lacrima lui Ovidiu de la noi, dar și Poncha un fel de lichior de lămâie, Brisa o băutură răcoritoare în genul răposatului Brifcor de la noi, dar și berea locala Coral. Evident că am consumat mult și băutura tradițională a vecinilor spanioli, preferata mea Sangria.

Pe la alimentară prețurile erau cam ca la noi, poate cu vreo 10% mai scumpe la unele produse. Dar în schimb la restaurant era foarte scump. Pentru o masă de trei persoane cu doar câte un fel de mâncare plus trei băuturi plăteam invariabil 40 de euro. Recompensarea serviciilor era deja inclusă în preț (12%) așa că nu le mai lăsam nimic, asta cu toate ca unii poate așteptau. Ăsta-i marele beneficiu al plății cu cardul, nu mai trebuie să aștepți după rest și eventual să-ți umple buzunarele cu mărunt.

După cum spuneam un mare neajuns al acestei superbe insule este absența aproape în totalitate, a plajelor cu nisip. Marea majoritate a plajelor de pe insulă, atâtea cât sunt ele sunt pline de bolovani că pietre nu pot sa le spun, vulcanici. Există foarte mare riscul să pățești ceva dacă doar mergi pe plajă, nu mai spun dacă vrei să înoti. Așa că am preferat bălăceala la piscinele naturale sau la cele amenajate de om. Aveam în plan și o vizită la o insulă învecinată, Porto Santos unde este o lungă plajă de nisip, dar timpul bate-l vina nu ne-a permis acest lucru. De altfel pentru a putea descoperi tot ce este interesant pe această insulă cred că ar trebui un sejur mai lung, cam de o lună. Dar cine are atâta timp?

Una peste alta ne-am întors din această superbă epuizați fizic, dar extrem de relaxați psihic. Și cred că ăsta este și rostul unui concediu!

---

VIZUALIZĂRI: 3268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI