Luxemburg, doar un scurt popas

TIPĂREȘTE

Veneam dinspre Germania unde fuseserăm cazați o noapte la München (la Hotel Imperial) și ne îndreptam spre Franța, la Calais, în intenția de a traversa Canalul Mânecii prin Eurotunel pentru a ajunge în Anglia. Cea de-a 3-a zi a circuitului nostru - 11.08.2016 - era una lungă. Aveam de parcurs 951 km, cu toate astea opririle care se făceau la fiecare 2-3 ore de parcurs, peisajele, poveștile ghidului și din când în când câte un moment de moțăială, au făcut din acest drum unul agreabil.

La Luxemburg, capitala Marelui Ducat de Luxemburg, am făcut cel mai important popas al zilei. Nu am rămas mult, doar atât cât să vizităm centrul istoric al orașului și Catedrala Notre Dame.

S-a vorbit mult despre avantajele și dezavantajele unui circuit organizat de o agenție turistică, într-un grup numeros. Pe lângă faptul că nu te ocupi de rezervarea cazărilor, uneori foarte multe, un mare avantaj este acela că șoferul și ghidul te duc fix la obiectivul de vizitat, fără a trebui să-l cauți tu. Exact așa s-au petrecut lucrurile și la Luxemburg.

Autocarul ne-a lăsat aproape de centrul istoric, iar noi, pietonal, mai pe lângă ghid, mai pe cont propriu, am vizitat cea mai frumoasă parte a orașului.

Fără a intra prea mult în istorie, amintesc faptul că Luxemburg a fost fondat prin anul 963 când Siegfried, Contele de Ardennes, a achiziționat așezarea Lucilinburhuc (astăzi castelul Luxemburg), situată pe stânca Bock. În jurul acesteia s-a dezvoltat o cetate care s-a extins continuu, ajungând în cele din urmă să fie înconjurată cu patru rânduri de ziduri, fiecare adăugat pe măsură ce așezarea se extindea. În 1400, Wenzel a dispus închiderea cetății înconjurând-o cu un zid de apărare și transformând-o într-o puternică fortificație. Stânca Bock, platoul Rham de lângă defileul Alzette și orașul de jos, Grund, erau cuprinse în acest areal. În sec. XIX fortăreața a fost demolată, totuși, o parte a zidului Wenzel încă poate fi văzută. Cazematele Pétrusse și Bock, mărturii ale trecutului îndepărtat al cetății fortificate, alături de cornișă și de centrul istoric al orașului sunt astăzi importante atracții pentru turiști.

Formele de relief pe care este așezat, au determinat împărțirea orașului în două zone distincte, cea de sus și cea de jos, legătura dintre ele făcându-se cu un lift.

Place Guillaume II - Piața centrală purtând numele regelui Guillaume II al Țărilor de Jos, este primul loc în care am poposit. Pe una dintre laturi remarcăm, admirăm și fotografiem Primăria, apoi statuia lui Guillaume II și Oficiul de Turism. De acolo mi-am procurat o hartă, dar - sincer - nu am avut nevoie de ea. Toate principalele obiective (cel puțin cele pe care le puteam noi cuprinde în scurtul răstimp cât am rămas în Luxemburg), fiind apropiate. Atunci când am ajuns acolo, o bună parte din zonă era un șantier de renovare, dar partea bună a lucrurilor era că edilii orașului au avut strălucita idee de a capitona gardurile împrejmuitoare ale zonei de șantier cu panouri mari pe care erau înscrise - în franceză, engleză și germană - informații turistice.

Hôtel de Ville - Primăria - a fost găzduită de-a lungul timpului de trei clădiri. Prima se afla cel mai probabil în apropierea Marché-aux-Herbes. Cea de-a doua, amplasată pe locul pe care în prezent se află Palatul Ducal, a fost distrusă în 1554 în urma unei explozii, apoi reconstruită în 1573. Clădirea actuală a Primăriei, din Place Guillaume II, a fost construită în 1827, pe locul unei vechi mănăstiri franciscane pe care Napoleon o dăruise orașului în 1804. Primăria nu este o clădire somptuoasă. Este împodobită doar de flori și de cei doi lei poziționați de o parte și de alta a scării largi din fața intrării.

Alături de Primărie remarcăm Monumentul Michel Rodange (1827-1876), de fapt o fântână cu apă potabilă (așa scrie pe monument). Fântâna-monument, dedicată celui mai cunoscut poet luxemburhez (autorul personajului „vulpoiul Rénert” ), este decorată în partea superioară cu o vulpe din piatră, care privește înspre piață.

Statuia ecvestră a Regelui și Mare Duce Guilaume II de Nassau-Orange, cel care a condus Luxemburgul în 1840-1849 și totodată cel căruia i se datorează prima Constituție a Marelui Ducat, domină piața.

Nu departe de Place Guillaume II, în centrul orașului vechi, se află Palais Grand-Ducal, reședința oficială a Marelui Duce de Luxemburg și locul în care acesta își exercită funcția de șef al statului. Construită în stil renascentist, clădirea are trei aripi, prima - datând din 1572-1574 - a găzduit o vreme Primaria, Prefectura, Guvernul, iar din 1890 a devenit Palat al Marelui Duce. Se știe că atunci cȃnd steagul este arborat, Ducele se află în palat. În perioada de vară, o parte din saloanele palatului se pot vizita, bineînțeles, cu ghid abilitat. Chiar dacă noi am ajuns acolo la mijlocul lunii august, și nici un steag nu era arborat, nu am vizitat palatul în interior. Nu era timp pentru asta, dar - cu siguranță - o vizită în interior ar fi meritat.

Alături de Marele Palat Ducal se află Camera Deputaților. Mai trebuie să spun că întreaga zonă este pietonală, că străzile din orașul vechi sunt pietruite și mărginite pe ambele laturi de clădiri vechi, frumoase, cu magazine, cu restaurante și cafenele la parter?

Catedrala Notre-Dame din Luxemburg este - fără îndoială - un simbol al orașului. Construcția în stil gotic, începută în 1613 și finalizată în 1621, a fost inițial o biserică iezuită.

Interiorul cu coloane ornamentate cu sculpturi, cu boltă parțial pictată, cu vitralii viu colorate, este impresionant. Statuia Sfintei Fecioare - patroana spirituală a orașului, atrage mulți pelerini. Am aflat că în prima duminică după Paști, la catedrală are loc o ceremonie specială la care participă numeroși credincioși. Statuia Sfintei Fecioare este plimbată prin oraș, de la catedrală până la un altar acoperit cu flori, aflat la nord de Piața Armelor.

De asemenea, la Catedrala Notre Dame din Luxemburg atrag atenția orga, vechile tapițerii etalate pe pereți și nu în ultimul rând cripta familiei regale cu sarcofagul în care își doarme somnul de veci regele Boemiei, Johann cel Orb, conte de Luxemburg.

Alături de Catedrală se află Biblioteca Națională.

În Place de la Constitution privirile sunt atrase de un obelisc din granit roșu în vârful căruia se află o statuie aurită a zeiței Victoria ce înalță cu ambele mâini o cunună de lauri, de asemenea aurită. Este Monument du Souvenir “Gëlle Fra” inaugurat în 1923, ridicat în memoria eroilor din Luxemburg căzuți în primul război mondial.

La 20 octombrie 1940, monumentul a fost distrus de naziști, dar în urma restaurării din 1984 și-a recăpătat aspectul inițial. În partea inferioară, pe lateralele obeliscului, precum și pe o placă imensă plasată la bază, sunt înscrise cu litere aurii texte comemorative. Două personaje reprezentând luptători- unul mort, întins pe catafalc, celălalt plângându-l așezat alături - accentuează simbolistica monumentului.

Din apropierea monumentului se poate admira în jos, dincolo de balustrada de protecție, valea Pétrusse și clădirile din partea nouă a orașului. Pont Adolphe pozat de oricine ajunge aici, este un simbol național. Proiectat de Paul Sejourne - francez, și de Rodange Paul - luxemburghez, Pont Adolphe numit și Pont Neuf - Podul Nou, a fost construit în perioada 1900-1903. În vremea aceea, cu 153 m lungime și cu o înălțime de 45 m, era cel mai mare pod cu arcadă din piatră.

Mai sunt și alte poduri impresionante în oraș. Pentru a le vedea pe toate, pentru o plimbare în voie pe Cornische - un drum pietonal care oferă peisaje de o frumusețe greu de imaginat, numit de scriitorul luxemburghez Batty Weber „cel mai frumos balcon al Europei” - ai nevoie de mai mult timp.

Încheiere

Că Luxemburg este unul dintre cele mai mici state suverane în Europa știam, dar am fost surprinsă să aflu că are o suprafață aproximativ egală cu jumătate din județul Călărași din România.

Să nu uităm că Luxemburg, este - împreună cu Bruxelles și Strasbourg - una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. În Luxemburg - membru fondator al Uniunii Europene - se află și sediile altor instituții și organisme ale UE.

---

VIZUALIZĂRI: 832 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI