Londra este pe placul... altora (II)

TIPĂREȘTE

Metropola britanică este un alt oraş cucerit de români astfel încât, dacă în anii 1990, Italia era Mecca românilor, în prezent toate drumurile conaţionalilor duc la Londra. Am dorit să aflăm şi noi de ce se înghesuie românii aici, aşa că am căutat două bilete de avion ieftine, cumpărându-le, încă din luna ianuarie, cu 921 lei de la wizair, în această sumă fiind inclus şi un bagaj de cală de 23 kg. Plecarea a fost după-amiaza, din Timişoara, iar zborul a durat circa 2 ore şi 20 de minute. Din avion am cumpărat bilet la National Expres, autocarul ce transportă turiştii dinspre aeroportul Luton spre oraşul londonez, noi coborând la Victoria. Totodată, nu trebuie să vă faceţi griji că nu veţi avea de unde lua bilet, aşa cum am făcut noi la întoarcere, întrucât biletele pot fi achiziţionate şi de la şofer, costul fiind de 11 lire pentru o persoană.

În zona Victoria, după ce am găsit staţia de metrou, am cumpărat tichete de călătorie, alegând varianta „oyster”. Din fericire, am avut ceva bani pe card şi l-am achiziţionat în acest mod, în schimbul a 15 lire, din care 10 lire pentru transportul efectiv, restul de 5 lire fiind returnaţi la final. Impresiile citite pe „amfostacolo”, ne-au fost utile în acest moment, „oyster”-ul părând varianta cea mai avantajoasă. Înainte de a vă reîntoarce în România, căutaţi automatul aflat în staţia de metrou, de obicei un aparat de dimensiuni mai mari decât toate celelalte, atingeţi cardul şi bifaţi opţiunea de returnare a banilor.

Metrou îmbârligat pentru un necunoscător

În privinţa reţelei de metrou, poate unora li se pare floare la ureche, dar în ceea ce ne priveşte, transportul metropolitan ne-a dat bătăi de cap, încurcând adeseori rutele. De altfel, n-am fost singurii „berbeci” în situaţia asta, descoperind şi alţi turişti, de alte naţii, care-şi prindeau urechile în modalitatea de transport londoneză. Cu chiu şi vai, am reuşit să ajungem la destinaţie, după care am evitat pe cât posibil metroul, preferând să vedem oraşul la pas, pentru a ne bucura cât mai mult de aspectul său, drept pentru care costurile cu transportul au fost undeva pe la 12 lire de persoană, evitând totuşi orele de vârf. În acest context trebuie precizat că la Paris, Barcelona sau Italia, transportul metropolitan este parfum pe lângă cel londonez, acesta din urmă părându-ne ciudat şi mai dificil de înţeles.

Cât priveşte obiectivele turistice, am încercat să abordăm îndeosebi simbolurile ce au făcut celebră Anglia. Astfel, am mers cu două ore şi jumătate, înainte de ora stabilită, la Palatul Buckingham pentru a vedea schimbarea gărzii. La început pare fascinant, dar ulterior te cam plictiseşti, văzând cum se plimbă soldaţii dintr-un loc în altul, fără noimă, pentru un necunoscător. De aici am mers în parcuri, căutând celebrele veveriţe pe care le-am hrănit şi noi. Ulterior am ajuns şi la Big Ben unde am fost dezamăgiţi de grupurile de români care, la fel ca la Turnul Eifel, jucau alba-neagra, înşelând turiştii străini. În această zonă poţi lua însă vaporaşul pentru o plimbare pe Tamisa sau poţi să te plimbi cu roata – noi am sărit peste.

În ziua următoare, am vizitat „pe repede înainte” Natural History Museum, displăcându-ne plasticul omniprezent şi lipsa vieţii. Am găsit însă frumuseţea vie în grădina cu fluturi, unde pentru 6.50 lire de persoană, te desfătai privind minunăţii de fluturi care se aşezau pe tine mai ca pe o floare. În incinta muzeului există tradiţionalele magazine de suveniruri unde poţi să cumperi diverse obiecte în funcţie de propriile preferinţe şi de cât te ţine buzunarul.

De aici am plecat prin parcuri, iar în final am ajuns la celebrul pod al Londrei unde ne-am plimbat de-a lungul Tamisei. Legat de mâncare, revin prin a da câteva exemple de preţuri, fiind o certitudine că cel puţin la capitolul mâncare, Londra e în top, devansând Parisul şi Barcelona împreună. La Tesco express un sandvici costă 2.30 lire, o salată de pui 2.00 lire, un mix de nuci 2.60, un avocado 1.84 lire, o sticlă mare de apă evian 0.95 lire iar trei mere granny smith costă 1.20 lire. Cât despre localuri, găsiţi peste tot „Pret a manger” unde există supe calde şi salate de toate felurile, cât şi fresh-uri naturale. Un exemplu de local acceptabil „Enough to feed an elephant” se găseşte la două străzi distanţă de roata de pe malul Tamisei, aici o pizza vegetariană costând 11.99 lire iar un cartof mare cu bacon şi caşcaval 8.99 lire.

Spre final trebuie să mai adaug, deoarece am fost oripilat, faptul că, seara, londonezii umblă beţi [...], iar strazile şi metrourile sunt pline de astfel de turmentaţi. Atâţia beţivani pe metru pătrat n-am văzut deocamdată aşa că, momentan, Londra e pe prima poziţie în topul beţivanilor.

Conchizând, între Londra şi Paris, aş alege, fără să stau pe gânduri, Parisul pentru aerul său misterios şi toate celelalte aspecte ce-l fac fascinant şi mirobolant.

---

VIZUALIZĂRI: 3918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI