La Rioja - taramul dinozaurilor!!! :)

TIPĂREȘTE

Dinozaurii de acum milioane si milioane de ani… prezenti in Enciso, un mic municipiu al comunitatii autonome La Rioja, aproape de hotarul cu Castilla si Leon, pe care l-am vizitat in primavera datorita… ati ghicit!! pasiunii baietelului nostru, inebunit dupa aceste “vietati”. Tipicul premiu pentru note bune ne-a facut sa planuim aceasta excursie. Drumul a durat cam 3 ore, 3 ore si jumatate. Imi place sa merg spre est, peisajul se schimba pe nesimtite, si pamantul devine rosiatic. De altfel, La Rioja isi trage numele de la pamantul rosiatic, “tierra roja”, si abia asteptam, taica-su si cu mine, ora pranzului, rezervat intr-un restaurant “con encanto”, ca sa degustam faimoasa gastronomie si vinul atat de laudat…

Urma sa petrecem o singura zi acolo (daca ne-am fi gandit mai bine, am fi ramas un weekend, pentru ca zona este deosebit de pitoreasca), caci, de fapt, obiectivul principal era parcul tematic de dinozauri “El barranco perdido” (un fel de “Prapastia pierduta”, ceva in genul asta), dat in folosinta in primavara anului trecut. Este un parc de “paleoaventura”, situat in El Enciso, localitate pe teritoriul careia se afla cele mai multe vestigii ale prezentei dinozaurilor acum milioane de ani. De fapt, intreaga zona este plina de vestigii de acest tip, drept pentru care exista “Ruta dinozaurilor”, care incepe intr-unul din sate si care se intinde pe cativa kilometri buni. Bineinteles ca timpul scurt si, mai ales, atitudinea destul de… lenesa :), nu ne-a permis sa facem aceasta ruta intreaga. Mai bine zis, ne-am intors dupa cateva sute de metri, pentru ca era de urcat… Dar sa incepem cu inceputul.

Am fost in duminica Floriilor, pentru ca, fiind prima zi din sezon, intrarea era gratis. Dupa ceva mailuri de corespondenta cu una din fetele de la receptie, “ba ca e sambata, ba ca nu mai poate veni nu’s ce presedinte, deci e duminica”, ne-am prezentat acolo in duminica pe care de obicei o petrecem in Valladolid, pentru a vedea “Procesiunea Magarusului”, despre care va voi povesti altadata. Am intalnit-o si in vreo doua sate pana sa ajungem la parc, insa mult mai mica fata de ceea ce suntem obisnuiti sa vedem acasa. Va spuneam ca am urmarit sa mergem in ziua cand intrarea era gratis si… bine am facut!! Intrarea normala costa 18€ pentru adulti si 12€ pentru copii intre 4 si 11 ani. Cei 48€ economisiti voiam sa-i dam pe mancare, de exemplu, insa va ziceam ca bine am facut, pentru ca… din pacate nu merita toti banii! Sa va explic: asezarea e grozava, ideea e minunata, insa parcul nu e terminat inca, piscina nu o puteam folosi, pentru ca nu era inca vreme de piscina, asa ca intrarea gratuita a fost la fix!!

Jos este “receptia” si magazinul de suveniruri, cu preturi destul de piparate (lucru obisnuit in astfel de locuri). Se urca niste scari si dai de Expozitia Paleontologica, cu resturi de dinozauri expuse in vitrine, ecrane digitale unde puteai afla fel si fel de lucruri despre vietatile care populau pamatul in trecutul cel mai indepartat…, puzzle-uri, si chiar si un aparat de proiectie, care, la anumite ore, arata “filmulete” despre cum erau aceste animale.

Urmeaza alta cladire, cu un enorm schelet de dinozaur la intrare, si altul in interior, unde copiii se pot inscrie pentru a merge, insotiti de personal calificat al parcului, in cautare de urme de dinozauri. Aceasta activitate dureaza 2 ore si jumatate si ti se da acolo tot echipamentul necesar. In ziua respectiva din pacate, in ciuda zilei de “Puertas abiertas” (usi deschise), cum numesc ei zilele cand nu se plateste intrare, nu era foarte multa lume, asa ca aceasta activitate nu s-a tinut. Partea buna insa a fost ca in zona de “multiaventura”, pe “colina cea vrajita”, nu era deloc aglomeratie, asa ca cel mic a putut face de doua ori ruta din imagini (tirolina, poduri, obstacole…).

Piscina din locul numit “plaja cretacica”, dupa cum am spus, era inchisa; ne-am gandit ca, oricum, la piscina probabil merg cei din zona sau care petrec mai multe zile de vacanta acolo.

In fine, nu am stat mai mult de 3 ore in parc. Daca s-ar fi putut face activitatea mentionata mai sus, sau daca am fi prins vreuna dintre proiectii, cu siguranta am fi stat mai mult. Asa ne-am bucurat sa putem face ceva din faimoasa ruta a dinozaurilor.

A, am uitat sa va zic: erau doua restaurante, unde se putea manca cu 10-12€/ persoana. Iar parcarea este gratuita, la intrare in parc, langa un parau.

De acolo am dat cateva ture pentru a gasi Posada de Santa Rita, restaurantul unde facusem rezervare pentru pranz, o casa din secolul XIX renovata, in stil rural, si foarte primitoare. Mancarea a fost pe masura asteptarilor: meniul cu destule feluri unu si doi intre care puteai alege, plus apa, paine, desert si o carafa de vin de casa din zona, ne-a costat 45€ (2 adulti si un copil). Codul “a la riojana” (“bacalao a la riojana”) este vestit in toata Spania si foarte bun. Ardeii umpluti cu branza si legume la cuptor ti se topeau in gura. Bineinteles ca nu am riscat cu cel mic, macaroanele cu sos tomat te scot mereu din impas, mai ales cand… respectivul nu-i deloc bun gurmand. Iar vinul aromat incepuse sa-mi coboare in picioare de la primele inghituri. Acolo am mancat si cea mai buna tarta de branza din viata mea. Grozava!!

Am plecat usurel pe jos spre piatoleta unde lasasem masina parcata, adica exact in fata Primariei, o cladire pitoresca, unde se ajungea pe o straduta ingusta si pietruita, plina de farmec, ca multe stradute de acest fel din satele spaniole.

Si in imediata apropiere a parcului… incepea faimoasa ruta. Am fost entuziasmati cu totii vazand dinozaurii in marime naturala (nu stiu din ce erau facuti…), insirati pe niste dealuri… Bineinteles ca cel mic ne-a furnizat date pretioase: nume, inaltime, greutate, carnivor/ierbivor, particularitati… In fine, o adevarata lectie de cunostinte ale naturii! Ruta este marcata de un gardulet din lemn si, din loc in loc, sunt tablite cu informatii, chiar si banci unde sa te poti odihni un pic sau pus si simple sa admiri peisajul, si se pot vedea si urme adevarate de dinozauri, bine pastrate in piatra de-a lungul anilor. Dupa cateva sute de metri ne-am intors si, cum era in jur de ora 18h, ne-am urcat in masina cu gandul sa mai vizitam vreun sat sau sa mai cautam si alte vestigii. Cel mic a adormit instantaneu, asa ca ne-am hotarat sa ne intoarcem, de data asta pe alt drum, prin Soria. Foarte frumos, dar extraordinar de prost, de m-au facut sa-mi aduc aminte de drumurile de stim noi unde. Da, exista si la ei asa ceva!! Era un drum regional si am facut 40-50km intr-o ora si ceva.

Excursia tematica a fost una diferita si, daca aveti un copilas pasionat de dinozauri, sau chiar voi insiva sunteti interesati, si aveti ocazia, nu veti regreta! Poate parcul va fi si terminat intre timp…

---

VIZUALIZĂRI: 2069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI