Cheile Kundler – o splendoare a naturii

TIPĂREȘTE

Ca zi intermediara si de variatie in programul nostru, am ales pentru ziua de miercuri o iesire in natura, astfel incat alegerea mea a fost Kundler Klam. De ce am ales acest loc? Deoarece asa cum v-am povestit aici vezi impresii vazusem zona pe noapte si mi s-a parut interesanta, am hotarat sa fac ziua un traseu pe aici. Acum ramanea de stabilit cum, deoarece e monoton sa faci un traseu dus-intors, asa incat a trebuit sa verific exact ce pot face iar in final am decis: vom lua trenul pana in Wörgl, apoi o masina pana in Muhltal de unde urma sa luam Bummel Zug (desi e numit trenulet e mai degraba un fel de titicar) pana la intrarea in defileu.

De fapt toata zona este una splendida si nu degeaba se numeste Wilschonau. Din Muhltal se poate ajunge si pe jos pana la intrarea in defileu, insa traseul nu este la fel de spectaculos asa incat am zis sa ne pastram energia pentru zona frumoasa. Defileul nu este lung, undeva la vreo 3 km, dar este frumos.

Asadar am luat Bummel Zug (biletele direct la sofer care iti da si biletele nu-ti ia doar banii), poti lua bilet dus-intors, bilete de familie, sau cu diferite reduceri. Ziua era minunata asa incat stiam ca vom avea parte de un traseu reusit. Asadar odata ajunsi la capatul liniei (de fapt nu exista statii intermediare) am pornit pe traseu. Aici aveti parte de un traseu super usor insa spectaculos. Traseul este accesibil tuturor categoriilor de persoane si varste, am vazut si parinti cu copiii in carucioare sau in carca, dar si persoane in varsta cu bastoane sau alte ajutatoare.

Ce pot spune despre traseu, acesta are cand pe stanga cand pe dreapta un raulet si poti la un moment dat chiar sa cobori foarte usor pe malul apei, sa te relaxezi, ai ce admira.

Despre cum arata natura aici ce pot spune, doar ca uitandu-ma mai tarziu la poze aveam senzatia ca am ajuns la un perete si asta deoarece chiar asa era, peretii drepti si drumul alunecand printre pereti, iti dadeau senzatia ca ai ajuns cumva la un capat de drum. Nu puteam insa sa nu ne oprim si noi pe malul apei si sa nu ne relaxam putin pentru ca mai apoi sa pornim din nou la drum. Din pacate... sau din fericire, frumusetea este foarte greu de descris asa ca de data aceasta pozele vor fi cele ce vor spune povestea acestor minunate chei.

Normal ca la un moment dat am ajuns si la pensiunea-restaurant cu acelasi nume, binenteles ca acum erau mese si afara si lumea se racorea cu o bere sau un suc si spre amuzamentul copiilor era montata o caseta muzicala cu ceva papusi care interpretau un cantecel tirolez dar doar daca “plateai” cantaretii, adica mecanismul pornea daca introduceai o fisa de un euro.

Am plecat mai departe, deja de aici nu mai aveam mult pana la iesirea din defileu marcata de un pod acoperit si despre care citisem in urma cu cateva luni ca era in pericol sa ia foc dar a fost salvat. Am ajuns si in parcare si de aici pana la gara nu sunt mai mult de 15-20 de minute. De acolo insa nu am luat trenul spre Kufstein ci spre cel mai mic sat din Austria, dar despre asta in articolul urmator, pana atunci insa va invit sa vedeti pozele iar pe web il rog sa ataseze si acest filmulez pentru a vedea splendoarea peisajelor youtube

Dar asta a fost acum 2 luni, acum peisajul este chiar de poveste. Aseara am fost din nou acolo (de fapt doar pana la restaurant) si asta deoarece in perioada 26 septembrie – 21 octombrie se serbeaza “Wildwochen” (cred ca in tot Tirolul deoarece si in Kufstein am vazut asta) asadar una dintre colege a lansat invitatia la care am raspuns vreo 10 colegi, pentru joi, ora 18.00.

Acum, imi era sa spunem simplu sa ajung pe lumina (problema era la plecare), asa ca pe la 17.15 le-am spus pa si ne vedem acolo, asta deoarece imi doream sa ajung acolo pe jos, sa admir aceste chei pe toamna intr-o zi superba.

Oricat de frumoasa ar fi vara, nu se compara cu o superba zi de toamna, cand cerul este de un albastru de necrezut, cu cativa norisori albi si pufosi si care acopera covorul de culori dat de natura. Un amestec de verde, galben, roscat sau rosu, o combinatie de nuante si culori. Cat despre poze, cam greu sa imi iasa asa cum imi doream si asta deoarece soarele iti scotea ochii. Cum verificasem cu maps. me cam cat fac pana acolo (si mi-a dat 50 de minute ceea ce mi s-a parut cam mult) am plecat din timp, insa de la firma nu am facut mai mult de 35 de minute cu tot cu poze, asa ca am avut putin timp si sa ma bucur de liniste si aer curat.

Dupa ce au venit si colegii mei am intrat in local (care deja imi este drag pentru atmosfera placuta), si am petrecut vreo 4 ore cu colegii, meniul pentru aceasta perioada il vedeti aici kundlerklamm.at dar am sa pun si niste poze cu meniul in engleza, eu am luat piept de fazan, dar s-a luat si mistret, iepure, caprioara, cu niste ciudatetii de garnituri, dar nu era sa iau snitel cu cartofi prajiti. A fost frumos, a fost ca o avanpremiera pentru petrecerea de Craciun, apoi la 10 am plecat spre gara, de la iesirea din defileu ne-a dus o colega la gara (eu mergeam spre Kufstein, un coleg spre Innsbruck) astfel incat la 11 seara intram si eu in casa.

Daca ajungeti in zona nu ocoliti aceste chei, drumul este usor iar peisajul spectaculos. Si acum va invit sa vedeti pozele si filmuletul (care prezinta drumul parcurs din Kundl).

---

VIZUALIZĂRI: 654 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI