Ce au în comun Lituania, Rusia și ... Sahara?

TIPĂREȘTE

Ultima zi din inedita excursie în Lituania a fost rezervată litoralului lituanian. Uau, mergem la Marea Baltică... îmi tot făcusem planuri să merg la Gdansk, special să mă răcoresc în Marea Baltică (chiar răcorire...), dar am tot amânat din cauza altor priorități financiare.

Uite că dacă îți dorești ceva foarte mult, se îndeplinește (eu cam așa pățesc). Așa că în dimineața tare devreme am pornit la drum. O zi frumoasă de 30 mai se întrevedea, mai ales că pe drum m-am delectat cu un uriaș latte machiato, eu nemaibând ceva cu cofeină de 10 ani. Dar, era un nou început...

Pe șosele modernizate, autocarul ne-a dus în siguranță la Klaipeda, de unde am luat bacul (ferryboat) spre Smiltyne (a trebuit să-l caut pe maps, că nu-l mai țineam minte)... Poți să iei chiar spre Juodkrantė și apoi spre Nida, dar, socotind că e mai ieftină motorina, am ales să mergem cât mai puțin pe apă.

Trecerea a fost rapidă, m-a distrat GPS-ul autocarului, care ne-a spus: acum coborâți de pe bac... , iar peisajul ce ni se desfășura înaintea ochilor, foarte interesant.

Un drum printr-o pădure ciudată, cu trunchiuri strâmbe și nu foarte groase parcă, printre care se vedeau mici pajiști și ochiuri de apă. Gândul m-a dus la Pădurea Letea. Câteva indicatoare succesive arătau Kaliningrad și noi într-acolo ne îndreptam... Știam clar că provincia K... era rusească, dar nu înțelegeam ce căutăm noi spre estul europei, când Baltica e în vestul Ucrainei. Așa că, uite ce înseamnă să nu înveți la timp, nu se știe când îți trebuie... Repede am pus mâna pe hartă și am descoperit Kaliningradul (nu-l mutase nimeni, totdeauna a fost vecin cu Lituania și Polonia, doar în mintea mea trebuia să fie în altă parte...)

Discuțiile noastre au generat o întreagă lecție de istorie (având și specialiști cu noi..., dar și pe colega lituaniană care a început să ne povestească despre zona respectivă. Am aflat că suntem în peninsulă, Curoniană sau Curlanda sau Istmul Neringa, că este patrimoniu Unesco, unde totul este protejat - clar și pădurea, că adevărata pădure strâmbă este pe teritoriul Kaliningradului, unde pe 1-2 km sunt pini cu trunchiuri îndoite sau chiar răsucite și despre care circulă legende ba că ar fi loc de întâlnire a vrăjitoarelor, ba că sunt locuri energetice în care îți poți recăpăta sănătatea. Dar... noi ne-am oprit înainte să ajungem pe teritoriul rusesc: localitatea Juodkrantė.

Cu bucuria unor copii, am coborât din autocar și ne-am îndreptat spre mare... Dar, nu e mare!!! E laguna Curlandei, marea fiind pe partea cealaltă a peninsulei. Fiind o zi superbă, am făcut o plimbare pe faleză, nu prea mi-a plăcut culoarea apei, dar am ascultat "vorbele" pescărușilor și m-am simțit altfel...

Colegii noștri lituanieni nu ne-au făcut program de stat, așa că am pornit pe dealul de dincolo de șosea, unde am hoinărit pe cărări și am întâlnit tot felul de personaje de basm - sculpturi în lemn.

După plimbarea prin aerul curat al pădurii, am pornit cu autocarul spre Nida (la câțiva km de vamă), unde am admirat portul și am luat masa la o tavernă. La întoarcere, autocarul a oprit într-o parcare și, într-o plimbare printr-o pădure de pini, am ajuns la o terasă și un parc de rulote. Aici se termina dealul și în zare se întindea (și acum se întinde :)) ) Marea Baltică.

Am rămas câteva minute acolo sus, în capătul scărilor (sunt scări de lemn care te conduc pe plajă...) să admir, să inspir, să mă încarc. Eu sunt persoana care mă "încânt" de la atât de puțin, de aceea poate reviewurile despre hoteluri intră în contradictoriu cu cele ale persoanelor care își doresc o calitate superioară...

Să revin, pentru puțin, la mare... O senzație nouă, ciudată... mare și nisip și sălbăticie (eu nu am fost în zone neamenajate ale litoralului nostru)... Nisip mult, mult... adunat în delușoare, e greu să te plimbi..., dar frumos! Am priceput că de aia i se zice Sahara Lituaniei, din cauza dunelor, dar am aflat că dunele de nisip sunt mișcătoare (drept îi că bătea vântul cam tărișor) și pot ajunge până la 60 de metri. Am stat cam o oră la malul mării, toată lumea a fost încântată, lucru dovedit de faptul că nimeni nu a fost atras de terasa de pe deal, de sucuri sau te miri ce. În afară de grupul nostru (40 de persoane - au venit și colegii spanioli cu autocarul nostru), la un moment dat mai erau doar trei persoane pe plajă. Sunt curioasă cum arată plajele în sezonul cald...

Apropiindu-se seara, ne-am întors la autocar și, după trecerea cu ferryboatul, am pornit spre "casa" noastră pentru încă o seară, Siauliai.

---

VIZUALIZĂRI: 2917 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI