AICI. ACUM. AȘA — sau Insula Șimian

TIPĂREȘTE

Întânirea de Paște, Kladovo. Sejurul conținea și o croazieră pe Dunăre (spre insula Șimian, 2 ore), cu prânz inclus.

În Sâmbăta Mare erau programate două călătorii cu vaporașul, la 11.00 și la 14.00. Pentru cea de la ora 14.00 figurau 4 agenții de turism, 3 din România și una din Bulgaria.

După micul dejun și o cafea turcească la ibric la terasa hotelului, ne-am grăbit să ajungem la Vaporașul Djerdap, vaporaș tras la faleza din dreptul hotelului. AICI.

Suim pe punte și încercăm să găsim o masa liberă pe care să fie trecută agenția de turism cu care ajunsesem în Serbia. Într-o parte a punții erau mesele pentru români și în cealaltă pentru bulgari, separate la mijloc de masa pe care se găseau produsele de degustat. Spre deosebire de alte grupuri noi aveam și băuturile gratuite, incluse în prețul excursiei. Spre ghinionul nostru toate mesele erau ocupate.

Așa că mă învârt pe punte și îl văd pe căpitan. Lângă cabina de comandă o masa liberă. Spun liberă pentru că nu avea niciun bilețel de rezervare pe el. Îl întreb pe căpitan, în românește, limba lui Shakespeare, dacă e liberă și îmi răspunde că suntem invitații lui. 4 adulți și un copil. Odată găsit loc, tragem aer în piept, ne așezăm fericiți, se fumează o Carpați locală și după ce trece iureșul ne îndreptăm spre bufetul suedez. Trebuie menționat faptul că deja vaporașul se pusese în mișcare. Oricum noi eram cu ochii pe căpitan și pe secund.

Ciorbiță de pește (extraordinară) și supă de tăiței, pui, mici și pește, salate de castraveți și de varză (sau cum scria pe etichetă vitaminska salata), piure de cartofi, porumb, fasolică păstăi pe post de garnituri, chifle, sosuri, muștar, multe fructe – banana, kiwi, portocale – și prăjiturele – nemaipomenite. Ospătarii (de la hotel) ne-au servit și pe vaporaș. Primisem la cazare un tichet special pentru această croazieră.

Să înceapă călătoria. Ne îndreptăm spre Porțile de Fier I, lăsăm în urma noastră Podul lui Traian de la Drobeta Turnu-Severin și la o distanță de nici 10 minute de mers apare Șimian, insula pe care ar trebui să renască Ada-Kaleh. Șimian nu se bucură nici de poziția privilegiată, de "mic Gibraltar", pe care o avea "Insula cetate", și nici de un climat mediteranean. ACUM

Legenda insulei în forma de stea începe undeva în vremurile zeilor și se termină brusc în 1971. Sfârşitul ei a devenit previzibil în momentul semnării acordului româno-iugoslav din 1956 privind construcţia Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier. Această construcţie s-a amănat până la 7 septembrie 1964, lungind astfel agonia existenţei insulei. Iminenţa dispariţiei a fost pentru locuitori o tragedie. Deşi lucrările avansau, în insulă mai erau oameni care încă mai credeau că inevitabilul nu se va produce. Totuşi, în 1971 insula a fost dinamitată și a dispărut sub apele lacului de acumulare, odată cu închiderea barajului. Înainte însă de distrugere o echipă de oameni de ştiinţă conduşi de savantul Const. S. Nicolaescu Plopşor a întreprins o acţiune de cercetare ştiinţifică şi de salvare a tuturor vestigiilor.

Din insula Ada Kaleh se preconiza strămutarea cetăţii, a moscheei, a cimitirului vechi, a casei lui Regep Aga, unul dintre guvernatorii insulei, şi mormântul lui Miskin Baba, un sfânt de cucernică amintire, un Budha mahomedan. Pe fondul unei flore apropiate celei din fosta insulă, se sconta creearea unei noi Ada Kaleh, în egală măsură complex muzeal şi rezervaţie naturală. Proiectul a căzut datorită morţii lui Nicolaescu Plopşor, dar mai ales a dezinteresului care s-a instalat după teminarea hidrocentralei.

Printre clădirile care au fost lăsate pe Ada-Kaleh s-a numărat și geamia, cunoscută pentru covorul ei roșu de 144 mp, ţesut în cea mai desăvârşită tradiţie orientală, avănd 480 kg greutate şi care a fost dăruit de sultanul Abdul Hamid al II-lea, care pe atunci trecea drept cel mai mare covor din Europa. Covorul a luat drumul unei moschei din Turcia, geamia de la Ada-Kaleh a fost dinamitată.

Imediat după dispariţia insulei Ada Kaleh, insula Şimian a cunoscut o perioadă de glorie. Aici s-au mutat doar fortificaţia austriacă şi mormântul lui Miskin Baba. Nici foarte puţinul ce s-a strămutat pe această insulă, din păcate nu este pus absolut deloc în valoare. Când au văzut că locuitorii de pe Ada-Kaleh nu au de gând să se mute pe Șimian, au lăsat insula în grija grănicerilor. Frumoasele cazemate au ajuns grajduri pentru cai.

Şi toate acestea în timp ce şi insula Şimian are o istorie destul de bogată. Descoperirile de la Ostrivul Şimian ne arată că în această zonă existau aşezări omeneşti foarte vechi, iar în 1970 aici s-a descoperit un tezaur compus din 68 de monede de argint.

Astăzi aproape că nu se mai poate intra pe insulă. Totul este năpădit de vegetaţie şi ruine. Nu se mai cunoaşte aproape nimic din zidurile cetăţii, iar mormintele ce au fost strămutate din Ada Kaleh nu se mai cunosc. Din când în când, locuitorii Şimianului ce deţin terenuri aici, se refugiază pe insulă unde se îndeletnicesc cu braconajul în special la fazani, insula fiind plină de aceste păsări.

În acest moment, Consiliul Județean Mehedinti, de care aparține insula Șimian ar avea în derulare un "Studiu de fezabilitate și proiect tehnic pentru îmbunătățirea infrastructurii turistice din zona insulei Șimian". Vor fi ridicate replici fidele ale clădirilor de pe Ada-Kaleh, urmând să apară și un minihotel, restaurante, magazine. AȘA

Dincolo de tristeţea privirilor aruncate spre mal, am coborât scările și m-am dus către proră. Mi s-a părut că simt în aer miros de iasomie, măslini și fructe coapte, aroma de smirnă și tutun și o boare de ceai tare și cafea la nisip.

Dunărea curge liniștită, vazându-și în continuare de drumul ei.

Živeti Srbija! / Живети Србија! / Trăiască România!

---

VIZUALIZĂRI: 5515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI