Kefalonia de la nord la sud

TIPĂREȘTE

Partea I

Kefalonia face parte din grupul insulelor ionice, alaturi de Corfu, Lefkada, Ithaca, Zakynthos si alte cateva mai mici (Scorpios, Meganisi). Suprafata este de 781 kmp si este cea mai mare dintre ele. Capitala este orasul Argostoli.

Acestea erau datele care-mi erau clare atunci cand am inceput sa caut informatii despre Kefalonia cu cativa ani in urma. Si de atunci si pana acum am tot aflat despre minunatiile ce le ascunde aceasta insula si asa ne-am hotarat s-o alegem ca destinatie principala pentru vacanta de anul acesta.

Am ajuns pe insula pe data de 25 iunie, pe la ora 10 si ne-am indreptat repejor spre cazare, intrucat din Fiskardo si pana in Trapezaki sunt vreo 60 de km pe care i-am strabatut in vreo 2 ore cu oprirea aferenta plajei Myrthos, pentru o vedere de sus care ne-a taiat rasuflarea. Ne-am continuat apoi drumul convinsi ca am facut alegerea perfecta.

Ajunsi la Marina Anna Studios, ne-am ales camera, am vazut cam ce are hotelul de oferit si am plecat spre Argostoli sa ne facem ceva cumparaturi. La capitolul supermarketuri capitala sta foarte bine, are Carrefour (care se numeste Marinopoulos), Lidl, Spar, AB Market dar si doua piete unde gasesti fructe si legume proaspete si la preturi mai mici decat in magazine. Pietele sunt pe strada principala, in apropiere de podul Drapano.

Intorsi la hotel am stat de vorba cu Tonia (proprietara) pentru a ne face un plan de bataie pentru zilele urmatoare. Si cum in Kefalonia ai ce vedea am avut suficiente activitati ca sa nu ne plictisim.

Dupa amiaza am fugit la marea cea mare, pe plaja Trapezaki. Drumul care duce la plaja este asfaltat, noi am coborat pe jos cei 600 m pana la plaja.

Plaja Trapezaki nu este foarte mare si nici amenajata. Are nisip, intrarea in mare este lina. Pe plaja se gasesc niste sezlonguri si umbrele, dar nu sunt intr-o stare buna, probabil sunt aduse de pe la hotelurile din zona. Apa a fost cam rece, dar baietii s-au balacit un pic.

Ziua de 25 am incheiat-o cu cina servita la Restaurantul Enastron.

26 iunie

Nu ne-am trezit foarte dimineata, insa pe la ora 9:30 eram deja in masina cu un traseu bine definit in cap. Manastirea Sfantul Gherasim, podgoria si fabrica de vinuri Robola, rezervatia de pe muntele Ainos, pestera Drogarati, Lacul Melissani, plaja Antisamos, portul Sami si retur.

Manastirea Sfantul Gherasim este inchinata ocrotitorului insulei si este cea mai mare manastire de maici din insula. Este foarte mare si arhitectura este deosebita dar noi ne-am multumit sa-i facem poze doar din exterior fara sa mai intram.

Podgoria si fabrica de vinuri Robola

Soiurile de struguri din care se face acest vin sunt cultivate doar in zonele mai inalte, in satul Omala langa Manastirea Sfantului Gherasim.

Sincer nu am foarte impresionata de fabrica in sine, care este formata din 3 camere. Prima in care se pune mustul la fermentat si se tine la decantat. Ei zic ca nu folosesc nici un fel de adaos chimic pentru a limpezi licoarea ci o tin la decantat in niste recipiente din inox foarte mari la diverse temperaturi, pana cand e gata de ambalat.

A doua camera unde are loc ambalarea vinului in sticle. Tot aici se spala sticlele, se pun dopurile care sunt facute din pluta adusa special din Spania.

A treia camera este de fapt un magazin de desfacere, unde au loc si degustarile de vinuri.

Eu ma asteptam sa gasesc o crama, ba chiar imi faceam griji ca o sa-mi fie frig prin beciurile unde tin vinurile, dar toata vizita cu tot cu degustat si cumparat nu a durat mai mult de 40 de minute.

Majoritatea soiurilor comercializate sunt seci (au 2 soiuri albe, 1 rosu si 1 roze) dar au si unul rosu foarte dulce. Preturile incep de la 5,5 euro/sticla pana la 12,80 cel rosu dulce.

Noi am avut noroc ca am prins un grup organizat si am putut asculta povestea vinului de la ghid, intrucat la fata locului nu am vazut nici un reprezentant dornic sa ne spuna ceva.

Rezervatia naturala de pe Muntele Ainos

Muntele Ainos este cel mai inalt de pe insula, atinge 1628 de metri si aici gasiti cea mai mare padure de pin kefalonian.

Drumul catre rezervatie este foarte bun, nou facut si trece pe langa o statie radar si niste antene TV. Pentru a ajunge pe varf trebuie sa mergeti insa pe jos cam 30 de minute pe un drum forestier. La un moment dat dupa o curba la dreapta este un indicator catre varf. De cand gasiti treptele si indicatorul si pana in varf mai trebuie putin curaj pentru urcus prin padure pe la racoare si apoi sus pe varf se deschide o priveliste care te face sa uiti tot efortul depus.

Nu zic ca este usor dar nu este nici imposibil, pentru persoane cu o conditie fizica medie e chiar placut. Atentie doar sa aveti incaltari adecvate, este totusi un munte.

Sus pe varf este un stalp de beton de care este lipita o cutie ce are in ea un caiet si ceva instrumente de scris pentru ca fiecare turist sa-si scrie acolo impresiile. Am fost uimiti cat de multi au trecut pe acolo, din toate colturile lumii. Cine nu vrea sa urce pana acolo poate admira marea Ionica din alte puncte de belvedere aflate mai jos, insa vederea de acolo de sus e mult mai ampla.

Pentru cei antrenati sunt si cateva trasee de facut si se pot vizita si 2 pesteri insa noi nu ne-am aventurat.

Trebuie avut in vedere ca in rezervatie nu aveti de unde cumpara apa sau ceva de-ale gurii asa ca veniti pregatiti daca aveti in plan sa stati mai mult.

Dupa plimbarea noastra prin padure am luat o mica pauza, ca tot era ora pranzului si am gustat din pachetelul pus de dimineata in lada frigorifica si apoi am pornit catre urmatorul obiectiv.

Pestera Drogarati

Se afla la 3 km de Sami, la 120 de m peste nivelul marii si adancimea maxima este de 95 de metri. Accesul in pestera se face pe niste trepte, temperatura interioara este de 18 grade C.

Din pliantul primit la intrare am aflat ca aici se tin diverse concerte, ca este deschisa tot timpul anului de dimineata pana seara. Tot aici scrie ca este una din cele mai frumoase din Grecia din cauza camerei principale care este mai mare (65m lungime, 45 latime si 20m inaltime). Noi am vizitat 3 pesteri din Romania, asa ca Drogarati nu ne-a impresionat, dar pentru cine nu a vazut nici una este un obiectiv interesant.

Tarife: 5 euro adult, 3 euro copil.

Lacul Melissani sau Pestera nimfelor

Aflat la 2 km de Sami, acest lac este o atractie pentru turistii care ajung in Kefalonia. Este de fapt o pestera a carui tavan a cazut la cutremur lasand astfel lumina soarelui sa intre si sa lumineze feeric apa lacului. Pestera are 160 m lungime si este lata de 40 de metri, maxima adancime a lacului este de 39 de metri. Stalactitele si stalagmitele din pestera au intre 16.000 si 20.000 de ani. Lacul are si o portiune acoperita si acolo se gaseste o mica insula. Pentru a ajunge in cealalta parte a pesterii trebuie sa se treaca un canal foarte ingust, ramas intre insula si peretele pesterii si este loc doar de o barca.

Accesul catre lac se face printr-un tunel, la capatul caruia se afla un debarcader de unde turistii sunt preluati de catre barcute. Noi am ajuns pe la ora 2 si erau la datorie 4 "gondolieri". Al nostru a fost darnic la vorbe, ne-a povestit cate ceva despre lac, a vorbit atat in engleza cat si in italiana. Nu a vrut sa cante prea mult, desi acustica in partea acoperita a pesterii este super.

Culorile apei sunt intr-o continua schimbare din cauza luminii soarelui. Teoretic cel mai bun moment pentru vizita este la pranz, atunci cand soarele se reflecta direct in apa, dar pestera este deschisa de la 9 dimineata pana seara.

Apa din acest lac este o combinatie din apa sarata a marii care vine tocmai din Argostoli, unde se infiltreaza sub pamant intr-un loc numit Katavothres si apa dulce (izvoare) si apoi iese la suprafata din nou in lacul Karavomylos langa Sami.

Preturi 7 euro/adult, 4 euro/copil.

Plaja Antisamos

Accesul se face foarte usor, sunt indicatoare din Sami pe care daca le urmezi ajungi cu siguranta pe plaja. Drumul este bun, dar in unele parti mai ingust. La fata locului se gaseste o parcare mare, gratuita dar din pacate aflata in plin soare. Putinele locuri aflate la umbra copacilor sunt luate de cei mai harnici sau mai norocosi dupa caz.

Prima intalnire cu aceasta plaja a fost din pacate marcata de un vant foarte puternic ce batea dinspre uscat si care nu ne-a prea lasat sa o exploram in voie, dar am stat totusi 2 ore acolo, pana cand au inceput sa zboare umbrelele de prin vecini.

Dar sa lasam deoparte momentul neprielnic ales de noi si sa va spun ca plaja are pietricele fine, iar azuriul marii te face sa uiti de toate. Apa se adanceste destul de repede, asa ca atentie sporita celor neinitiati in tainele inotului.

Acest loc este paradisul celor pasionati de snorkeling, printre care se numara si baietii mei (sotul si copilul), apa este atat de limpede incat vezi o multime de pestisori. Eu i-am vazut si fara sa ma scufund, atat este de cristalina apa marii.

Plaja este amenajata, are sezlonguri si umbrele care in luna iunie erau gratuite. Ele apartin tavernelor de pe plaja si este oarecum firesc sa cumperi ceva de la ei daca tot le folosesti. Dar chiar daca nu cumperi nu i-am vazut suparati. Preturile sunt accesibile, noi am luat o salata greceasca, un sandwich si o apa mare si am platit 10 euro.

Dupa cele 2 ore de plaja si vant am plecat spre Sami, unde ne-am plimbat putin prin port, am facut cateva poze si am facut cale-ntoarsa spre Trapezaki, nu inainte insa de a mai face o ultima oprire la Castelul Agios Giorgios, langa satul Peratata. Din pacate era inchis si din cate am inteles il deschideau pentru turisti incepind cu 4 iulie.

Satul Peratata este foarte cochet, are case foarte frumoase si ingrijite, drumul desi este in panta este foarte bun. Am vazut si cateva taverne si o cafenea.

O asemena zi plina, in care am descoperit o bucatica din Kefalonia nu se putea incheia decat cu o cina la restaurantul nostru preferat din Lourdata, Spiros.

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 6520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI