Incursiune în lumea din adâncurile Macedoniei grecești: peștera Alistrati

TIPĂREȘTE

Peste tot, pe unde ne-au dus pașii în vacanță, nu am ocolit peșterile, dimpotrivă, am vizitat cam tot ce ne-a ieșit în cale, fie că eram în excursii organizate, fie de capul nostru, pe cine știe ce coclauri. Peșterile, ca fenomen carstic de adâncime, m-au fascinat dintotdeauna datorită peisajelor subpământene, de cele mai multe ori de o bizaritate și o frumusețe deosebită care confirmă că natura creează minuni nu numai la suprafață.

Am auzit prima oară de peștera Alistrati în urmă cu câțiva ani, într-o discuție cu un bun prieten din urbea noastră, îndrăgostit până peste cap de Grecia, ce ne povestea despre una dintre multele sale vacanțe, petrecută în nord, în Macedonia grecească. Întrebându-ne dacă am vizitat-o, la răspunsul nostru că nu, ne-a recomandat-o cu căldură ca pe un obiectiv must see atunci când vom fi ajuns în zona vecină a orașului Serres. Iată că de data acesta, mergând spre Kavala, ne-au ieșit în cale indicatoarele maro ce ne-o semnalizau destul de aproape, însă noi cu gândul la mare și la bălăceală, am lăsat-o pentru finele vacanței, în drum spre casă.

Localizare

Peștera Alistrati se află la 6 km de satul omonim ce aparține de comuna Nea Zichni, la poalele munților Pangaion, la 50 km sud-est de Serres, 25 km sud-vest de Drama și 65 km nord-vest de Kavala. Nu este dificil de găsit, odată ce am fixat destinația pe aplicația maps. me, am fost ghidați excelent până acolo, iar drumurile sunt bune și foarte bune. Peștera se bucură de o organizare foarte bună, pusă la punct recent printr-un amplu proiect în care s-au folosit fonduri europene.

Reguli stricte pentru protejarea peșterii: interzis fotografiatul și filmatul, de asemenea fumatul, aruncatul gunoiului de orice cel. Telefoanele mobile trebuie închise la intrare, în niciun caz nu trebuie părăsit grupul din care faceți parte, obligatoriu trebuie respectate spusele ghidului. Sub nicio formă nu se ating stalactitele și stalagmitele deoarece acestea se pot usca și înceta să crească.

Câteva cuvinte despre peștera Alistrati

Deși veche de milioane de ani, peștera este relativ nou adusă în atenția autorităților din Grecia, fiind descoperită chipurile abia în 1912, când câțiva localnici care obișnuiau să vâneze porumbei sălbatici în zona de deasupra, au dat de intrare din întâmplare. Mulți ani de-a rândul nu a fost explorată din punct de vedere științific, din cauză că nu a existat un asemenea interes. Abia în 1975 a fost demarată prima explorare oficială de către specialiști greci și austrieci, însoțiți de localnici din Alistrati, pentru cercetările privind geologia zonei mai largi, a parcului Petroto, vecinul peșterii. Aceștia au mai descoperit încă patru peșteri în proximitate care, însă, nu sunt accesibile pentru public. În ceea ce privește peștera în cauză, oamenii de știință au estimat că este una dintre cele mai mari și mai bogat decorate din Europa.

Ca dimensiune, peștera acoperă peste 25.000 mp, are o lungime de peste 3 km, din care aria vizitabilă este de 1,5 km pe pasarele și podețe moderne, foarte bine amenajate, inclusiv pentru persoanele cu handicap, iar adâncimea la care se află este de maximum 50 m.

Ceea ce este important, este că intrarea naturală în peșteră nu mai este folosită astăzi, fiind „construită” o altă intrare, una artificială, la distanță de aproximativ 100 m sud-vest de cea naturală, accesul făcându-se acum printr-un tunel imens, de mai mult de o sută de metri în care se pătrunde prin porți acționate electric. Acolo totul este automatizat, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării, s-a investit foarte mult de aceea prețul biletelor nu este unul neglijabil. Peștera este supravegheată prin camere de luat vederi montate peste tot, fiind electrificată complet în aria vizitabilă, iar lămpile electrice funcționează pe bază de senzori, așa încât pe măsură ce înaintezi, calea îți este luminată, iar în spatele grupului, după ce acesta se distanțează, se face întuneric complet.

Conform mitologiei grecești, peștera Alistrati a fost locul în care Hades, zeul Infernului, îndrăgostit de Persefona a adus-o mai întâi, după ce a răpit-o spre a-i deveni soție. În felul acesta, Persefona, fiica lui Zeus și a zeței Demetra, stăpânește lumea umbrelor ca zeiță a Întunericului.

Experiența noastră subpământeană la Alistrati

Am plecat din Kavala după micul-dejun și în cel mult o oră am ajuns la destinație. După ce maps. me ne-a ghidat până în parcare, ne-am luat în picioare încălțări închise și am aruncat pe umeri câte o bluză cu mânecă lungă, apoi ne-am îndreptat spre casa de bilete. Ne-au întâmpinat mai multe prăvălioare cu suvenire, produse hand-made și din cele tradiționale obținute în casă gen dulcețuri, gemuri, marmalade. Vânzătorii ne ademeneau care cu te miri ce, noi ne-am strecurat ușor printre ei, și am pătruns în arealul zonei tampon unde se găsesc un restaurant cu terasă, o cafenea, un părculeț, un foișor, toalete.

La casa de bilete, am achitat cu cardul cei 16 €, iar domnul de acolo ne-a spus că următorul tur ghidat începe la orele 11,10, scriindu-mi pe bilet ora ca nu cumva să uit. Ne-a spus că turul durează o oră, ne-a întrebat de unde suntem și dacă e ok ca ghidul să ne vorbească în engleză, noi am aprobat, ne-a înmânat o foaie cu informații în engleză despre peșteră, apoi, ne-a invitat să ne „pierdem” timpul rămas prin părculețul din față. Zis și făcut. Între timp a mai apărut o familie de greci cu doi copii de cam 12-14 ani, iar înainte cu cinci minute de ora programată a apărut și ghidul care s-a dovedit o doamnă uscățivă și foarte sobră, care nu cred să fi avut mai mult de 40 ani. Era echipată cu încălțăminte închisă și avea peste șolduri o bluză cu mânecă lungă, gen foaie de ceapă. Evident, avea mască și mănuși de plastic. Aflându-ne țara de origine, ne-a ținut un instructaj cu reguli stricte legate de virusul cel nou: să purtăm masca tot timpul peste nas și gură, să păstrăm tot timpul distanța de cel puțin 2 m față de orice persoană din grup, inclusiv de cele din propria familie, dar și cele generale de protejare a peșterii pe care le-am menționat deja. Am avut noroc fiind doar șase vizitatori deoarece am putut sta răsfirați conform cerințelor.

De cum am pătruns prin porțile acționate cu cartelă în tunelul de acces, ne-a invitat să folosim cu încredere dispenserul cu dezinfectant de mâini montat imediat lângă intrare. Ne-am conformat, apoi am intrat în prima incintă, numită anticameră (sau vestibul) , înaltă de 8 m, bogat ornamentată în stalactite și stalagmite, din care pornesc trei galerii importante: la stânga, la dreapta și drept înainte. Noi o vom străbate la pas pe cea mai importantă (drept înainte), de-a lungul pasarelei cu balustrade, construite pe distanță de 1500 m. A doua galerie (stânga) are o lungime de 800 m, iar cea de-a treia (dreapta) este mult mai mică.

Înăuntrul peșterii, temperatura este relativ constantă, variind doar între 15°C și 17°C, în timp ce umiditatea fluctuează între 75% și 100%. Citisem dinainte că vara, temperatura este chiar și cu 15°C mai joasă față de cea de afară, de aceea, ne-am luat câte o bluză cu mâneci lungi, dar n-a fost cazul să le îmbrăcăm, răcoarea dinăuntru fiind o binecuvântare față de vipia ce se instalase încă de la orele dimineții la fine de iunie.

Am urmat-o pe ghidă apoi în camera de recepție care este cea mai mare și cea mai bogată în formațiuni gen stalactite și stalagmite. Parcă eram într-o mare sală de expoziție de perdele de forme și tonuri felurite. Impresionează prin dimensiuni: 100-130 m lungime, 30-60 m lățime, 20-30 m înălțime, dar mai cu seamă prin abundența cu care natura a înzestrat peștera în structuri minunate și colorate. Ghida ne-a explicat că procesul de formare a stactitelor și stalagmitelor este extrem de lent și neregulat, putând dura și până la 200 de ani pentru a lua naștere un modest milimetru cubic (mm³) din acestea.

Dintre stalagmitele cele mai frumoase, se remarcă cea numită „coroana” care se află în preajma intrării naturale în peșteră, căci înaintaserăm și ne aflam în altă zonă plină de formațiuni. M-a mâncat limba și am încercat o glumă asociind numele acesteia cu cel al virusului vinovat în prezent de epidemia universală, dar ghida a fost rece și nu a prea gustat umorul meu.

Mai departe în deplasarea noastră, ne-a fost arătată un tip diferit de stalactite, numit „discul” , datorat formei sale din tavan. Acestea s-au format prin prelingerea picăturilor care ies dintr-o fisură de pe tavan, fiind prea ușoare pentru a cădea pe pământ, astfel încât iau o traiectorie orizontală iar carbonatul de calciu s-a cristalizat pe ambele părți ale fisurii.

Un alt fel de stalactite, destul de rar și atipic pentru peșterile din Grecia, este cel denumit „heccentrite” , căruia nu am reușit să-i găsesc un termen similar în limba noastră sau măcar un corespondent. Din ceea ce am înțeles de la ghidă, se numesc așa fiindcă s-au dezvoltat în jurul propriului lor centru și nu drept în jos, ca stalactitele obișnuite. În această peșteră există numeroase heccentrite, iar unele au o suprafață aspră, cu heccentrite mai mici, care cresc în diverse direcții pe corpul principal al heccentritului mare. Heccentritele sunt formațiuni rupestre destul de vechi.

Următoarea „încăpere” a fost cea a liliecilor, iar înainte ca omul să pună piciorul în peșteră, mii de exemplare locuiau în ea și majoritatea în această cameră. De ambele părți ale pasarelei, ne-au fost semnalați munții de excremente lăsate în timp de lilieci, numite guano. În aceștia trăiesc multe microorganisme care, alături de lilieci și de alte câteva specii de alte animale mici, în special de insecte, alcătuiesc fauna peșterii. Există chiar un microorganism unic în lume care trăiește aici, denumit Alistratiae Beroni. Cât despre lilieci, aceștia au fost deranjați de prezența umană din vremurile mai recente, așa încât s-au mutat în colțuri mai retrase și lipsite de lumină.

Nu prea departe, ajungem lângă niște formațiuni spectaculoase denumite „Flăcările” . Ne aflăm la o adâncime de 40 m, iar incinta este mult mai înaltă decât ceea ce întâlniserăm până atunci. Stalagmitele botezate „Flăcările” datorează supranumele formei și culorilor roșiatice pe care le au. Nuanțele de roșu provin de la oxizii de fier ce au fost aduși aici cu apa din pânza de suprafață, împreună cu carbonatul de calciu. Flăcările au crescut de la sol în sus și aproape au ajuns la tavan. Acest lucru s-a întâmplat din cauza fluxului lent al concentrației mari de calciu. Acest tip de flux de apă nu lasă suficient carbonat de calciu pe tavan pentru a fi cristalizat și cea mai mare parte a materialului este depusă și cristalizată pe sol.

Alte formaținui notabile ce ne-au fost indicate ca obiective ale peșterii au fost „Conopida” și „Broccoli” , ce și-au împrumutat numele de la cunoscutele legume mulțumită asemănării aspectului lor cu acestea. „Conopida” parcă este un conglomerat de perle mici albe de material, acestea crescând dintr-o membrană subțire de apă de pe suprafața rocii. „Broccoli” se găsește la capătul pasarelei din aria vizitabilă și, evident, aspectul său duce cu gândul la leguma verzulie. Reprezintă un grup compact de stalagmite, destul de înalte, aproape până în tavan, însă până să ajungă acolo mai este cale de alte câteva mii de ani. Iar atunci nu se vor mai numi stalagmite, ci coloane.

Pasarelele mai continuă, dar peștera doar până aici se poate vizita, așa că pentru întoarcere ghida ne-a invitat să o luăm noi, turiștii, înainte, astfel încât ea să încheie plutonul și să se asigure că totul este ok în urmă.

Concluzie

Aceasta a fost vizita noastră agreabilă în peștera Alistrati, o peșteră deosebită pe care grecii au modernizat-o și au amenajat-o foarte atent pentru a o proteja cât mai bine. Dacă ne-a plăcut? Da, măruntaiele pământului s-au dovedit a fi absolut încântoare iar natura un maestru desăvârșit care a creat adevărate capodopere de artă în materie de sculptură. Am avut sub ochi o adevărată simfonie de culori reci, dar strălucitoare în lumina palidă a reflectoarelor, de forme, broderii, dantelării modelate în timp îndelungat pentru a ne minuna. Uite că și lumea subterană ascunde frumuseți nebănuite!

Vă rog, atașați următorul videoclip, pe care vă invit să-l vizionaţi, deoarece fotografii am numai din zona de la suprafață:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI