Bijuterii China - partea a II-a: Templul lui Confucius - Qufu

TIPĂREȘTE

Fiind inca sub impresiile Orasului interzis iata-ne si in Linyi, sambata seara, dupa un audit si un drum de 200 km, la un hotel minunat, vezi impresii – si acum ma gandesc cu placere la acel hotel, urmand sa avem o zi de duminica libera, traind cu speranta ca vom fi scoase la o plimbare in zona. Luni urma sa mergem in audit iar marti sa plecam mai departe deci orice idee era binevenita. Citisem pe net despre posibilitatile turistice in zona si apareau multe temple insa nu foarte apropape. Cel mai “apropiat” obiectiv turistic era o ceromonie a ceaiului si surpriza nu a intarziat sa apara, am fost invitate de gazdele noastre pentru a doua zi dimineata dupa micul dejun la o traditionala ceremonie de servire a ceaiului urmata de o vizitare daca nu avem nimic impotriva a unui obiectiv turistic consacrat. Parerea mea ca pe langa politete a fost si o tatonare a noastra in vederea vizitei. Am acceptat si iata-ne duminica dimineata la o ceremonie, lungita dupa parerea noastra care de abia asteptam sa plecam in exploatare. A fost foarte interesanta si asa cum citisem pe net. Am finalizat, marimile au plecat in legea lor iar noi cu Lizuca, Patrocle si soferul am plecat spre templul lui Confucius din Qufu (localitate aflata la aproximativ 170 km de Linyi). De ce zic Lizuca si Patrocle? , deoarece pe ea o chema Lizzy si automat pe el l-am botezat Patrocle. Daca este sa o luam pe ruta de cale ferata se afla la 550 km de Beijing respectiv 750 km de Shanghai. Par distante de neparcurs insa distanta de 1300 km intre cele 2 localitati se parcurge cu treburile de mare viteza in 5 ore, si in general dupa trenurile din China poti sa-ti programezi ceasul, foarte rar se intampla sa intarzie. La ei mai degraba intarzie sau este anulat avionul – pe rutele interne ce-i drept.

Pe sosea insa soferii respecta regulile de circulatie asta inseamna ca am ajuns in Qufu la ora pranzului asa ca ne-am proptit intai intr-un KFC sa luam ceva in fuga si apoi am vizitat. La KFC am mancat cel mai bun hamburger cu creveti posibil, iar meniurile sunt de fapt adaptate la specificul tarii. Linyi ca si Qufu se afla in provincia Shandong (capitala este la Jinan, oras vizitat in 2014) si cu o populatie de aproximativ 60000 locuitori.

Qufu este cunoscut ca fiind orasul de origine al lui Confucius si aici pot fi vizitate nenumarate palate istorice, temple si cimitire. La cimitir nu am ajuns… sa-l vizitam

Confucius (sau Kong Fu Zi, nascut anul 551 iHr decedat in anul 479 iHr) a fost un filozof, invatator, politician chinez, care a influențat decisiv gandirea asiatica. Aici daca veti cauta pe net o sa gasiti ale date inregistrate, eu am cules informatia de la fata locului, la intrarea in templu (poza atasata)

Printre operele lui cea mai citata ca fiind cea mai importanta care a influentat filozaofia din Asia rasariteana este Lunyu si care contine cele patru elemente de baza ale filozofiei lui Confucius: umanitate, dreptate, pietate, cavalerism.

Lasandu-ne ghidati de principiile lui Confucius “Studiază trecutul pentru a inţelege viitorul” am pasit in istorie. Ca o recunoastere a importantei istorice Templul lui Confucius a fost inclus in 1994 in patrimoniul Unesco. Aceasta locatie poate fi considerata ca un “complex” avand in vedere intanderea lui (o arie de 16000 m2) si un total de 460 camere. Aduce mult cu Orasul interzis, asemanarea fiind data de faptul ca in urma incendiului din 1499 a fost refacut dupa modelul Orasului Interzis. Exista insa si parti pe care se vad urmele incendiului si sunt pastrate cu sfintenie (am si fotografiat aceste barne arse pastrate ca istorie).

Aici spre norocul nostru am avut o ghida vorbitoare de limba engleza si dat fiind faptul ca locul nu este la fel de aglomerat precum Orasul Interzis am putut (pentru a retine mai bine) sa inregistrez de cate ori facea comentarii. In poze am sa exemplific de asemenea alte aspecte, deoarece daca doar le povestesc aici s-ar putea sa nu poata fi intelese corect.

Tot timpul se trece dintr-o curte in alta, avand in vedere ca si la Orasul interzis succesiunea imparatilor. Un aspect interesant este reprezentat de pavilioanele ale caror case contin pietre gigant asezate peste alte pietre sculptate sub forma unor broaste testoase, personalizate insa in functie de cel fiecare imparat, desi in prima etapa ti se par ca seamana.

Tot aici este impresionant Dacheng Hall intr-o traducere aproximativa Sala marii perfectiuni sau Sala marilor realizari. Sala este sustinuta de un numar de 28 stalpi bogat decorati cu dragoni. Aici se aduc ofrande in memoria lui Confucius. Acesti stalpi erau intr-adevar minunati si i-am fi fotografiat din orice coltisor posibil.

In fata acestei sali se afla pavilionul Xing Tan (traducerea este interesanta Platforma Piersica) si unde anual in data de 28 Septembrie este comemorata nasterea lui Confucius (invataturile oferite de Confucius elevilor sai sub un piersic). Cred ca data nasterii a fost asumata ca fiind aceasta din moment ce data mortii este indicata doar ca si an. Aici se gaseste acum de fapt o fantana care simbolizeaza cu fiecare parte a ei, nasterea, viata, moartea. Tot aici exista la un moment dat o trecere ingusta printre 2 pereti si era ca un fel de test pentru imparatese, trebuiau sa fie suficient de suple incat sa incapa pe acolo. Am trecut si noi insa daca as fi fost imbracata precum ele nu stiu daca as fi reusit. Am lasat partea de gradini pentru final, si aici totul te purta intr-o visare continua, alei, pomi, flori, bonsai pe marginea aleilor, nu mai era nevoie de nici o explicatie. Ar mai fi fost ceva ce ar fi meritat sa regasesc in poze, se pare insa ca acele poze le-am pierdut, pe un perete al gardului era pictata o plaja si niste pomi si cu fiecare schimbare a locului peisajul parea altfel, dupa cum spunea ghida, primele incercari de imagini in 3D. Am petrecut aici cateva ore bune, si ca un alt lucru interesant, data fiind locatia, nu la fel de “turistica” ca si Orasul interzis, nu imi aduc aminte daca am vazut si europeni aici, sau daca am vazut erau mult mai putini (cativa) prin comparatie cu turistii asiatici. Poate ca vroiau sa pastreze aceasta bucata de istorie pentru ei.

Ca sa revenim si la civilizatie, intr-unul dintre pavilioane puteau fi achizitionate amintiri despre Confucius si zona (de unde am facut si eu achizitii pentru prieteni)

Sper sa nu mi-o ia nimeni in nume de rau, este parerea mea. Daca ar fi sa aleg intre orasul interzis si Templul lui Confucius as alege templul, mi-a fost mai aproape de suflet si un loc in care as mai merge. La intoarcere drumul a fost mai lung deoarece au fost problem pe sosea insa nu a contat, fusese o zi minunata. Maine (sper) am sa continui cu Mormintele dinastiei Ming.

Ca sa inchei tot cu citatele lui Confucius:

Aud si uit. Vad si imi aduc aminte. Fac si inteleg.

Totul este frumos, dar nu oricine poate vedea asta.

---

VIZUALIZĂRI: 2577 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI