Cea mai lungă zi din viaţa mea!

TIPĂREȘTE

Ora 00:40

Avionul aterizează cu un scârțâit de roți pe pista încă umedă… se pare că a plouat cu câteva minute în urmă. Acum însă norii s-au împrăștiat lăsând loc unei luni albicioase abia vizibile în umbra unui soare palid și călduț. Da, ați citit bine, e mijlocul nopții și totuși sus pe cer tronează ambele corpuri cerești, Luna, regina nopții și Soarele, regele zilei împerechiați pentru câteva zile sus pe cerul pământean în mijlocul verii islandice. Pentru că da, am aterizat pe Aeroportul Reykjavik, cea mai nordică capitală a lumii.

Ora 01:10

În sfârșit ne-am recuperat bagajele și am ieșit afară din aeroport. Aerul e plăcut, eu mă așteptam să fie mult mai rece. Îmi deschid geaca și îmi dau jos fularul. După câteva minute apare băiatul care ne înmânează cheile de la mașina închiriată. Am luat de data asta un SUV cu tracțiune pe 4 roți în cazul în care vom face ieșiri pe teren nepavat. Sunt atât de curioasă de minunățiile naturale ale insulei! vulcani, gheizere, cascade, ghețari, grote...

Ora 01:30

Hotelul rezervat se afla în imediata apropiere a aeroportului, direct în micul orășel Keflavik. L-am ales așa deoarece nu știam cât de obosiți vom fi dacă ajungem noaptea așa târziu… dar se pare că prin faptul că e încă lumină, percepția timpului s-a dereglat complet, e un suspans în aer ca în momentele acelea cu puțin înainte de a apune soarele. Dar astăzi soarele nu are de gând să se ducă la culcare… și cumva nu avem nici noi. Urcăm bagajele în cameră și ieșim din nou la o mică plimbare.

Ora 02:00

E noapte? cu siguranță însă că nu e nici ziuă! Insula este învăluită într-un amurg continuu. Lumina e difuză, mă simt de parcă aș fi într-un cort imens prin pânza căruia razele de soare abia străbat. E un sentiment ciudat, ești „afară“ dar te simți ocrotit de parcă toată lumea ar fi acoperită cu un batic protector. Apa mării are culoarea mercurului și consistența pare a fi aceeași (vă mai aduceti aminte de picăturile de mercur ce se aflau în termometrele copilăriei noastre?) uite așa arată apa mării aici, și cu siguranță dacă aș avea curajul (noroc că știu că mercurul este periculos și toxic) aș putea umbla pe apă, așa de vâscoasă pare a fi.

Ora 02:30

Ne întoarcem la hotel pentru a ne culca, nu pentru că am fi obosiți ci pentru că ceasurile noastre ne arată că suntem în toiul nopții – ceea ce însă nu putem concepe, afară, înăuntru aceeași lumină difuză. Acum observ că tavanul camerei de hotel, este unul cu totul special, din sticlă – probabil pentru a putea viziona minunata aureolă boreală direct din pat… dar acest spectacol nu-l vom putea vedea acum, din păcate aceste lumini apar abia din toamnă.

Ora 03:00

Nu pot dormi. Lumina care pătrunde prin fereastra de pe tavan nu mă lasă să intru în lumea viselor… caut disperată masca de ochi din avion - probabil că am uitat-o acolo, mă gândesc chiar să-mi pun ochelarii de soare dar mi-e teamă că în somn din greseală i-aș sparge, așa că îmi rămâne o singură metodă, să-mi aștern peste ochi un prosop mic de baie. Mă zvârcolesc pentru câteva ore în pat fără să pot adormi… nu știu dacă este lumina sau atmosfera ciudată de pe această insulă… am auzit că aici mai trăiesc și acum zâne și troli. Probabil că ei dansează acum pe pleoapele mele nelăsându-mă să adorm.

Ora 06:00

În sfârșit e dimineață, dar există într-adevăr dimineață dacă nu a fost noapte? Luăm un mic dejun ce constă dintr-un sandwich făcut din pâine crocantă - uscată rău de tot (specialitate islandeza) unsă cu brânză de oaie și o cană cu cafea de cicoare și lapte ohh, tot de oaie e… Islanda nu e o țară pentru gurmanzi… dar noi nu pentru mâncare am venit până aici.

Ora 07:00

Fata de la recepție ne întreabă dacă dorim să vizităm și laguna albastră, se află în apropiere de noi… bineînțeles că dorim, și ne recomandă să facem cât mai repede rezervare de bilete pe pagina de internet deoarece s-ar putea să nu mai găsim locuri. Vai, cum de am putut să uităm să facem rezervare de acasă… am planificat totul atât de amănunțit având în vedere că ne aflăm aici doar 3 zile și am uitat ceea ce este cel mai important pentru un concediu – relaxarea! Intru pe net să aflu că pe mâine nu mai sunt bilete, singura dată liberă este astăzi, chiar ultima din ziua de azi (se vând bilete doar pentru 1 oră) cu începere de la ora 23:00 că la ora 24:00 se închide. Nu există altă alternativă și eu nu vreau să renunț! Așa că facem rezervarea, plătim cei 50 de EUR/persoană, cumva, cumva vom reuși să rămânem treji până la ora 23:00, și dacă suntem obosiți facem o mică siestă înainte de a merge acolo. Oricum voiam să ne întoarcem la hotel să luam cu noi halatele de baie din hotel (la lagună se platește extra pentru ele și astfel reușim să economisim niște bani).

Ora 08:30

Pornim la drum pe ruta turistică The Golden Circle așa numitul Cerc de Aur: două cascade, trei gheizere, izvoare termale, o zonă de defileu adânc unde se întâlnesc cele două plăci continentale: America și Eurasia și un crater vulcanic - toate într-o singură zi! dar aceasta este ruta care cuprinde exact ceea ce ne dorim noi să vedem aici – durează conform google. maps doar circa 5 ore. Oprim pentru câteva minute la un supermarket și ne aprovizionăm cu biscuiți și apă. Magazinele sunt cam goluțe și produsele proaspete precum legumele și fructele sunt considerate LUX și sunt enorm de scumpe.

Ora 09:00

O sabie imensă ne întretaie drumul amintindu-ne că insula nu este doar o concentrare de atracții naturale unice în lume ci în primul rând este insula vikingilor, care au trăit și au dominat insula pentru câteva sute de ani buni. Un indicator ne îndrumă spre muzeul vikingilor denumit Viking World. Cea mai mare atracție a muzeului este corabia reconstruită de către islandezul constructor de nave Gunnar Marel Eggertsson în 1996 care a folosit aceleași materiale și metode ca și vikingii acum un secol. Afară câteva căsuțe construite tot în stilul secolului trecut ne transpun pentru câteva momente în trecutul istoric al insulei. Privirea aspră a unui viking de piatră cu un vultur pe umăr ne reamintește că vikingii au fost un popor foarte curajos și fără scrupule. Despre cruzimea lor în luptă se poate citi în nenumăratele sagas.

Ora 11:00

A început să picure mărunt, soarele strălucitor pe care speram eu să-l întâlnesc aici nu s-a făcut vizibil, probabil că este și el obosit după atâtea nopți nedormite. Dar e încă acceptabil, se poate umbla pe afară fără umbrelă, în câțiva kilometri ne apropiem de parcarea Parcului Național Thingvellir – (Þingvellir pe islandeză) - O luăm la pas ușor la vale, sentimentul că ne plimbăm între America și Europa este straniu, facem o poză încercând să atingem în același moment cele două continente pentru a le unifica. În unele locuri unde pământul este crăpat aș putea să mă poziționez astfel încât să stau cu un picior pe America și cu unul pe Europa – dar privind în jos mă iau amețelile, această groapă adâncă pare că duce până în miezul Pământului și am impresia că dacă aș cădea acolo nimeni niciodată nu m-ar mai putea găsi. Jos în vale se află și cascada Öxarárfoss. Ploaia a devenit mai puternică și nu mai știm dacă suntem uzi de la ea sau de la picăturile răzlețe ale cascadei. Au trecut între timp mai mult de 2 ore, e ora prânzului și mie îmi chiorăie mațele.

Ora 12:30

Căutăm disperați un restaurant, dar în jurul nostru doar coline acoperite de flori albastre și iarbă verde și mustoasă pe care pasc în liniște câteva oi și câțiva căluți tipici acestei insule, nicio clădire, darămite un restaurant. Doamne, dar ce se întâmplă, vine noaptea în mijlocul zilei?! privesc eu îngrozită spre ceața deasă care se apropie. Atât de întunecoasă că trebuie să aprindem farurile și să reducem viteza. Oricum, abia că puteam să circulăm cu circa 70 km/h pe străzile înguste ale insulei dar acum bâjbâim aproape orbi ca niște melci înainte. În felul ăsta nu vom ajunge să facem întregul tur dar mie mi-e de fapt teamă că dacă vremea nu se va îmbunătăți nici nu vom mai putea vedea nimic… momentan plutim în mijlocul unui nor lăptos.

Vai… dar nici nu vă puteți imagina cât de repede se schimbă vremea în Islanda. Când să ajungem în zona geotermală din Haukadalur cu izvoarele sale termale și gheizere se înseninează din nou. Un chioșc situat în zona de parcare oferă hotdog cu muștar … mi-e o poftă nebună dar din păcate carnea este de berbec și muștarul foarte iute. Aceasta e însă o delicatesă, alternativele ar fi cap de oaie sau carne de rechin fermentat.

Ora 14:00

Marele Geysir, omonimul tuturor gheizerelor de pe Pământ chiar a țâșnit când am ajuns în apropierea sa și ne-a speriat puțin. Aici simți cum pământul respiră, îl vezi cum își trage sufletul ca apoi să scuipe spectaculos. Jeturile sale ajung, până la o înălțime de 60 m. Și bineînțeles că doresc să fotografiez această minunăție dar din păcate, Marele Geysir erupe când dorește el și astfel stăm toți turiștii în jurul lui și așteptăm nemișcați marele spectacol. Și minutele trec… Ah, din nou nu am fost pe fază… după încă câteva erupții nefotografiate la timp renunțăm și pornim din nou la drum. Tot arealul este împânzit de pârâuri cu apă fierbinte (unele ajung până la punctul de fierbere) clipocesc și fumegă… pașim cu mare atenție!

Ora 16:40

Plouă din nou, și acum a început să bată și vântul din toate direcțiile. Așteptăm cuminți în mașină în parcarea de la cascada Gullfoss. De aici mai trebuie să coborâm circa 500 de metri până la platforma de observare. Asta ar însemna că ne-am face ciuciulete … dar mie îmi vine o idee genială. Nu-i așa ca am păstrat pelerinele de ploaie primite la Cascada Niagara – exact pentru acest moment? … da, le avem la noi undeva în portbagaj. Mă cațăr peste bancheta din spate în portbagaj și îmbrac înghesuită între volan și cutia de viteze pelerina de ploaie. Îmi trag gluga peste cap și ies curajoasă din mașină. Dar după câțiva pași o pală de vânt mi-o ridică până în vârful capului. Plouă din toate părțile. Încerc să zâmbesc când facem pozele și citesc la repezeală povestea de dragoste care a avut loc pe malul acestui râu. Nu, nu am acum timp să vi-o povestesc și vouă… că timpul trece mult prea repede…

Mă uit la ceas cu mirare… supărată pe google că ne-a indus în eroare, au trecut mai mult de 5 ore și noi suntem abia la jumătate de drum. Dar nu google e de vină ci noi, chiar am uitat să adăugăm timpul necesar vizitelor… pentru fiecare oprire cel puțin o oră uneori chiar și mai mult. Ar fi cazul să ne întoarcem dacă mai vrem să ajungem și la hotel să ne odihnim puțin. Așa că hotărâm să ne întoarcem pe același traseu pe care am venit. O deviere pe la craterul vulcanic Kerið ar fi mult prea riscantă. Și aici cunoaștem deja drumul înapoi.

Ora 17:45

Cu gândul la baia caldă și relaxantă din Laguna Albastră bag viteza maximă posibilă și nu mă mai interesează nici ceața, nici ploaia, nici vântul și cât pe ce să rulez peste doi drumeți care fac disperați cu mâna pe marginea drumului. Mi se rupe inima să trec pe lângă ei când îi văd atât de amărâți și soțul meu simte aceasta. Ce, vrei să întorci să-i iei pe bieții băieți? Da, chiar dacă ne grăbim, nu știi niciodată când vom avea nevoie și noi de ajutor. Și astfel opresc, dau înapoi și aștept... băieților parcă nu le vine să creadă și se apropie timizi.

Where do you want to go? îi întreb eu… The same direction as you... ne răspund ei în cor… ceea ce însemna că nu aveau un ţel anume ci pentru ei era important să ajungă într-o localitate unde să se poată adăposti. Și astfel aflăm că cei doi băieți provin din Franța, că sunt de mai multe zile în Islanda și că au intenția să vadă toată insula doar făcând autostopul, de aceea nu au momentan un ţel anume ci unde îi duc pașii acolo merg… interesantă metodă de a călători.

Ora 20:10

Fac o mică deviere pentru ei să-i las undeva mai în civilizație și astfel ajungem sa vedem si frumoasa catedrala din Reykjavik. De data asta scăldată intr-un soare divin.

Ora 21:30

Vai ce m-aș mai lungi acum în patul moale și călduț și aș dormi ca un butuc până mâine sau poimâine… dar în câteva minute trebuie să împachetăm din nou și să pornim la drum spre Laguna Albastră. Este absolut necesar să ajungi cu circa jumătate de oră înainte ca să te poți schimba înainte de a începe ora plătită.

Ora 22:50

Îmbrăcăm costumele de baie și halatul adus din hotel și ne îndreptăm spre bazin… de fapt nu e un bazin e un lac imens amplasat în mijlocul unei zone vulcanice. Apa incoloră de felul ei reacționează însă cu piatra neagră vulcanică producând un fel de argilă albă care dă apei o culoare albastră lăptoasă … ca un milk shake de banane amestecat cu blue curacao… Apa nu este adâncă și temperatura ei este foarte plăcută... nu mai plouă deloc, norii s-au retras și vântul s-a domolit și el… mă lungesc pe suprafața ei, plutesc într-o lume aparte, prin fața mea se derulează întreaga zi... zânele încearcă să-mi amelioreze durerile… acum înțeleg de ce nopțile verii în Islanda sunt cu adevărat magice.

Ora 24:40

Lungită în patul moale al hotelului - nu mă mai deranjează nici lumina nopții, nu mai sunt curioasă de minunățiile insulei și trolii s-au retras și ei. Dorm!

---

VIZUALIZĂRI: 7395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI