Insula Rodrigues

Odată cu primele impresii trimise, la mulți ani de la înscrierea pe site, @nicanor: bun-venit în comunitatea AmFostAcolo.ro.

Mulţumim pentru impresii, te aşteptăm şi cu alte recomandări din vacanţele ori excursiile tale trecute sau viitoare.

-

Are you kiddin'??

„Nimeni interesat” ??? mai degrabă nimeni NEINTERESAT!

Așteptăm cu interes detalii, multe detalii -- cum ai ajuns acolo, cum a fost pe acolo, unde ai fost cazat, ce ai vizitat, în 14 zile etc șamd

Mutat în rubrica "Descoperă insula Rodrigues, RODRIGUES [INSULA]" (nou-creată pe sait)

Astept detalii despre insulă.

Va salut! E devreme asa ca o sa incep sa va spun cum am ajuns in insula.

Sunt nascut pe 13 intr-o zi de vineri (black friday cum ar zice britanicii, dar eu urasc romgleza pentru ca sunt echivalente in limba noastra) deci se poate spune ghinionist sau norocos?! De ce va spun acest lucru... cred ca o sa intelegeti ce relevanta are!

Deci: bilete spre Mauritius cumparate in luna mai cu 474 euro si Mauritius-Rodrigues la 190 euro. Primele direct de la Turkish Airlines celelalte de pe Booking pentru ca nu am reusit deloc sa le cumpar de la Air Mauritius.

Bun, eram circumspect sa nu vina vreo noua pandemie sau vreo interdictie sau ceva ciclon. A venit ciclonul (a fost prezentat si la televiziune) spre usurarea mamei mele: bine ca a trecut acum ca nu esti acolo! Dar... a mai venit unul... ca na v-am spus data la care am venit pe lume! Plus accident feroviar pe traseul meu cu cateva zile inainte.

Sa nu o lungesc: ajung la aeroport la 6 dimineata, avionul fiind la 10. Doar... ca nu pleaca si dupa 4 ore pe pista suntem anuntati ca nu mai decolam din cauza unei defectiuni serioase (eu nu sunt un zburator prea bun asa ca nu pot sa va spun cu exactitate ce problema a fost). Bine ca nu a fost in aer ca nu ne mai opream pana in Africa! Dat jos, luat bagajele, trecut de politia de frontiera unde un cretin ma intreba: de unde veniti? (eram acolo cu sutele, tot avionul). Eu raman perplecs, dar totusi raspund: de pe pista... desi eram tentat sa-i raspund cu un cuvant care seamana mult cu pista! Bun, suntem trimisi la birourile Turkish pentru reprogramare, rezburare sau reanimare... pentru ca am stat la coada pana la 8 seara. Asa, avion la 10 si ceva... ai mei erau disperati dar totusi am reusit sa iau legatura cu ei sa le spun ca de data asta cred ca avionul va decola (moment in care o domnisoara de langa mine spune: nu va suparati v-am auzit vorbind la telefon, cum adica de data asta avionul va decola? ... am zambit dar i-am explicat ca nu e nici o problema... din cand in cand avioanele mai si cad daca reusesc sa decoleze... asa s-a mai linistit).

Bun, ajung la Istanbul, aveam mai putin de 2 ore pana la zborul meu care apare cu... (ati ghicit) intarziere de 1 ora si 45 min. Pai... ma gandesc cum naiba cu intarziere ca de aici pleaca, nu vine de niciunde si nu e tren sau autobuz! In fine la poarta ni se spune: asteptati 10 min si inca 10 si tot asa... Fac un pariu cu ceilalti: nu o sa plecam. Evident eu castig! Ciclonul lovise din nou! Deja ma gandeam sa vin inot in Romania via Bulgaria desigur! Reprezentantul companiei ne informeaza ca vom fi dusi la un hotel pana ce vom putea zbura din nou... si incep sa visez: a zbura zburare cum zicea primul pasager care a incurcat usa de la toaleta cu iesirea de urgenta! Acte, noi bilete, traversat aeroportul pe o lungime echivalenta cu distanta Bucuresti-Ploiesti, nici nu ma dureau picioarele eu fiind dealtfel echipat corespunzator: eram singurul schior din aeroport. Microbuze multe, aleg unul la intamplare ca, na unde putea sa ma duca: Istanbul... sau daca adormea soferul... poate Mauritius. Mergem o ora si ceva cu 100/km/h si ajungem la un hotel, ma uit: Ramada, zic: nu se poate ca e prea fain (si scump) dar asa e. Incet incet se faceau 30 de ore de cand plecasem din Bucuresti din care vreo 27 de ore in picioare, ghetele mele noi care nu prea ma mai cuprindeau la picior eu avand acuma 47 ele fiind proiectate doar pentru 42.

Cazare faina rau de tot, trei mese pe zi, mancare excelenta si personalul foarte amabil. Ies la o tigare (daca nu fumam imediat cred ca pierdeam copilul nu alta) vad baiatul cu laptele, intreb daca vorbeste engleza, zice da. Eu: unde naiba suntem (ca am mers cam o suta de km, eu crezand ca ne cazeaza la vreun hotel din aeroport) in ce oras ne aflam? El: Avcilar (eu m-am linistit visasem locul asta de cand nu era pe harta) dar... continua spulberandu-mi toate cunostintele de geografie... apartine tot de Istanbul! Eh, nu v-am zis eu: ori Istanbul ori Mauritius. Clar: soferul microbusului stia meserie si multa geografie.

Scurt: aproape 2 zile in hotel, totul gratis si in fine plecare spre aeroport cu... ati ghicit... tot microbus. Acolo... viza de iesire din Turcia (am uitat sa va spun ca iesind din aeroport ne-au pus viza de intrare) cel putin 4 controale 4 check in-uri (ca la un moment dat nu mi-am mai pus cureaua ca in 10 min era alt control, asa ca o purtam dupa gat... fara nici un fel de gand morbid) alte bilete, alte locuri etc. Dar: am rugat-o pe doamna de la bilete sa nu imi dea nr. 13 si sa nu fie locul la geam. Ia sa vedem ghiciti ce loc am avut... sa nu va tin in suspans a fost la geam nr. 13 b! Care s-a dovedit cu noroc, avionul fiind aproape de plecare a venit un domn de la ei intrebandu-ma daca nu vreau sa schimb locul cu unul mai bun. Eu i-am raspuns politicos in limba engleza (ultimii 55 de ani nu prea am vorbit limba turca) ca nu schimb locul nici pentru el nici pentru mama lui, pe care fie vorba intre noi nu prea am cunoscut-o. Si asa am calatorit pe 2 locuri... 13 a si 13 b!

Am sa va povestesc si din Mauritus curand. Va rog sa ma scuzati de introducerea enorm de lunga dar am simtit nevoia sa va impartasesc si voua aceasta experienta.

P. S. : eu nu prea vorbesc bine limba romana, scriu si mai rau, dar sunt cel mai bun ascultator... asa ca scuzati-mi greselile gramaticale si de exprimare pe care sigur le-am facut. Vine episodul cu Mauritius: aeroport, avion, ciclon si alea alea.

@nicanor: super -- pe bune nu mă săturam să citesc -- și nu temai scuze, ai un stil de a scrie CAPTIVANT! -- -- mai scrie!

@tm67bru: Va multumesc!

Asa, deci pe avion: 2 mese calde (cam mici portile, dar cu incalzirea asta globala mai ca inteleg de ce) incercam sa joc ceva pe monitor care probabil jucasera parintii sau bunicii nostri si bineinteles n-am reusit, dar nici sa dorm nu am putut. O intreb pe doamna cu mancarea de ce zburam 10 ore pana in Mauritius si la intoarcere 11 (ca asa scria pe rezervare)? Se uita la mine zambind: stiti cum e... eu zic ca la munte? ... da zice ea... sunt sigur ca n-a inteles nimic. Eu da: cand te duci zbori la vale si cu vantul in spate, la intoarcere e invers. Ciudat pe monitor nu am vazut nici un varf de munte pe tot Oceanul Indian!

V-am zis incalzirea asta globala. Ajung pe la 3 si vreo 40 min in aeroport, ca de obicei nimeresc la un ghiseu cu un nene pensionar care ma ia la intrebari. (Cred ca el a iesit la pensie si l-au intrebat: vrei la pensie sau sa lucrezi in aeroport. Imi pot imagina raspunsul: vreau sa mor in aeroport!) Scap geanta cu laptopul pe jos a cincea oara, ca imi cerea toate hartiile pe care i le dau: rezervare bilet dus-intors, asigurare medicala, un formular completat de acasa online etc. Pe langa mine treceau toate natiile in 30 de sec. maxim. Unde vei sta? Zic: pai nu stau plec mai departe in Rodrigues. El: biletul tau e de acum 2 zile... da, dar stiti ciclonul... In fine imi da drumul (cu viza speram eu) si ma duc la birou la Air Mauritius.

Aeroportul era gol, un singur nenea zice deschid la 5, bun astept. Se face 5 apoi 5.30, apoi 6. La 6.10 apare o doamna la birou. Ea: bonjour, eu tot bonjour dar in engleza. Spun ce vreau si zice asteptati 10 min si dupa o pauza lunga: please! Vine colega ei incep sa vorbeasca (barfe probabil) se dau cu ruj si dupa 20 min ma cheama. Eu nu prea eram greu de remarcat: eram singur in fata biroului de sticla si pe etaj nu era nimeni, nimeni. Sa ma duc la alt birou la parter, dar oricum nu se va zbura 2 saptamani in Rodrigues! Deja ma uitam daca nu au nevoie de vreun om la curatenie sau ceva de munca ca eu in Mauritius nu raman! Bine eu sunt de la munte dar ei n-au lemne de taiat, la trestie de zahar nu ma pricep si oricum au taiat-o pe toata. N-au folosit-o ca si combustibil ci produceau un lichid care e drept ca poate folosi ca si combustibil ca arde. Dar eu zic ca e pacat!

Bun asa, ies din terminal afara din aeroport si... m-a lovit caldura ca o locomotiva... am fost si in Grecia la 45 de grade, am si locuit si lucrat acolo multi ani... dar asa ceva... erau numai 32 de grade... dar umiditatea e fantastic de mare (la ei incalzirea globala vine de la rom). Foarte rapid am dat jos de pe mine cele mai multe haine, am trecut brusc de la schior la surfer. Practic mi-am lasat numai scalpul la locul lui.

In fine, vine o doamna in varsta eu o intreb ce si cum si ea zice ca zborurile sunt anulate. Ma uit pe panou: ora 8 anulat, 8.30 anulat, 12 anulat (sunt vreo 6 curse pe zi). Zice: dati-mi pasaportul sa va trec pe lista... s-a dus naibii si zambetul meu... pai zice de luni (era vineri) nu a mai decolat nici un avion asa ca oamenii vin in fiecare zi si asteapta. Brusc am luat in considerare optiunea de a face curat in aeroport pentru urmatoarele 2 saptamani. Doar pe mancare, ca bani de-o bere tot voi gasi. Asta e astept ce sa fac... si incep sa vina oamenii... nervi intinsi la maxim... nici nu stiam ca stiu franceza... pentru ca sunt mandru ca am inteles esentialul: bordel si Mascarene. Vin doi francezi, un cuplu simpatic, care asteptau de luni si azi era ultima oara cand incercau pentru ca plateau in fiecare zi taxi dus-intors plus cazare plus plus... Ma ajuta cu netul (desi cumparasem deja: 750 de rupii / cam 75 de lei, 1 leu e cam 10 rupii/ net, 200gb si ceva minute gratis pe care oricum nu le-am folosit ca nu prea am rude acolo) din aeroport unde ai 3 ore gratis. In Istanbul ai numai o ora.

Bun, vine lumea si baga astia vreo 3 avioane dupa ora 12 unul dupa altul ca sa plece cat mai multi. Eu... nimic... cand aproape era plin si ultimul iese o tanti afara si zice: Passanger Stoicea (pe mine ma cheama Stoica)... Am uitat de curatenie si de trestia de zahar: eu sunt mancati-as gura ta... dar nu m-a crezut si a trebuit sa-i arat pasaportul. S-a convins, m-am imbarcat (bilet nou dat gratis de companie) intr-un avion cu elice... dar ce mai conta asta daca zburasem eu peste muntii din Oceanul Indian! Macar aici e o laguna turcoaz, mai mare dragul sa plonjezi in ea.

Pe avion 2 formulare de completat ceva medical, ceva de cazare, multe intrbari oricum. Adorm, la un moment dat baiatul de langa geam imi da un cot (nu i-am raspuns la fel sa nu-l jignesc) ma uit pe geam: raman cu gura cascata (pot sa fac asta cu mare usurinta) ape albastre, turcoaz, verzi catre albastru inchis... si insulite si tarmuri... Cum a zis olteanul cand a vazut girafa: asa ceva nu se exista! Zic: nenea la o parte ca fac poze! Avionul incepe sa coboare si vad o laguna... imi vine sa zic: sa mori tu ca aeroportul e in laguna?! Dar acolo e!

Control la un nene... ceva ofiter cu probleme medicale, foarte serios... El: prima data in Rodrigues? Eu am vrut sa zic: tu mai cunosti vreun roman pe aici? Eu sigur am fost in viata anterioara... dar m-am abtinut. Dupa aia... politia de frontiera... ce caut eu pe aici? Cum de-ai aflat despre insula? Unde o sa stai? I-am zis si mi-a dat drumul... Welcome to Rodrigues!... mi-a spus... Eu: da' departe mai stati mai fratilor!

Am gasit taxiul (ultimul ca de obicei) si am pornit spre pensiunea mea. A costat 100 de lei cam 25 de km.

Am sa continui cu adevarata mea vacanta dupa masa sau spre seara. Pana atunci ma duc sa tai ceva lemne, ca la noi la Pui... n-avem trestie de zahar, dar totusi consumam produsul finit... si nu ma refer la zahar! O zi frumoasa sa aveti!

@nicanor: Poate ar merita să copiați textele astea în review. Ecourile se citesc și nu prea.

Foarte fain!

@adso: Va multumesc! Nu prea stiu cum sa fac asta.

@adso: Mie imi apar textele in review sau poate gresesc eu sau poate ma ajuta cineva cu postarea. Dupa cum ati observat nu ma prea pricep.

@nicanor: Imi place ce citesc la acest articol dar va rog scrieti un nou articol in word, copiati textul si il postati ca un review nou.

Continuati povestea de fiecare data postând ca review nou. Titlul review-ului poate fi la fel dar numeroti cu 1,2, 3 etc sau cum vreti.

Ce aventura!

@nicanor: Există un buton „Editează” . Nu știu dacă mai este activ, văd că articolul a fost publicat ieri.

@nicanor: Pentru a continua povestirea, a adăuga alte poze -- poți folosi și varianta scrierii unui review („segment” , „episod” ) nou: amfostacolo.ro/r9v2.php?hid=28457

Cele 2 „episoade” (sau mai multe, câte ori „ieși” ) vor fi unite, înlănțuite de noi prin linkuri „Continuare la”

@Yolanda: Va multumesc! Asa am facut (dar asa am postat si inainte... ceva nu fac eu bine... ca de obicei!). Da, o aventura dar nu trebuie sa renunti... altfel n-ai sa vezi nimic in viata. E mult mai lunga (dar sunt eu mai lenes sa scriu) si a inceput cu deraierea trenului cu cateva zile inainte sa plec, calatoria in sine si... primul lucru: cand ma intreaba doamna de la aeroport daca am viza!!! Viza pentru ce?!... am intrebat... in fine asta a fost.

@nicanor: Am citit cu interes articolul tău despre o destinație inedită, Insula Rodrigues, total necunoscută, cum bine zici doar vreo cinci turiști români au ajuns pe acolo! Ti-am citit și peripețiile din ecouri, nu ai avut ghinion la sfârșit, apropo de 13, ai plecat mai departe tot în aceiași zi, mă gândeam la francezi... câte zile au stat până la îmbarcare. Ce bine că știi engleza, te-ai descurcat... Aștept cu interes articolele ce vor veni!

@mprofeanu: Va multumesc mult! Da, eu zic ca am avut noroc totusi. Cuplul de francezi simpatici plateau minimum 150 de euro pe zi (asa mi-au zis) pe: taxi, cazare, masa, iarasi taxi. Ei vroiau numai Rodrigues (nu Mauritius) si mergeau in acelasi loc de 7 ani consecutiv. Scufundari, pescuit etc. Eu sunt mai mult cu vizitatul si plimbare pe plajele pustii (evident si baie!). A fost ceva absolut fabulos pentru mine!

De fapt sunt numai 3 romani care au ajuns aici (unul dintre ei cu un velier din Mauritius). Nici unul nu a vrut sa-mi raspunda: cum e, cum ajungi, ce poti face etc. Asta e.

Engleza e un avantaj, pentru ca tot gasesti pe cineva care vorbeste aceasta limba. Mai am o recenzie, dar e la validat. Asa ca pe maine cred. Toate cele bune!