Frumoasele sate din zona Mastichochoria, insula Chios! (partea a II-a)

TIPĂREȘTE

Astăzi vă voi povesti despre alte două sate din sud, care m-au încântat foarte tare, Olympi și Mesta.

Dacă despre Mesta știam de acasă și o aveam pe lista de must see, de Olympi auzisem ce-i drept, însă m-am convins și mai tare după vizita la muzeul de mastică unde am văzut macheta satului-cetate și mi-a plăcut mult.

Olympi

Satul Olympi-Ολύμποι, este situat la 31 de km sud de capitala Chios Town și la 6 km de Pyrgi.

Încă de pe drum se vede foarte frumos tot satul, vă sfătuiesc să-l pozați chiar de acolo. Pentru că a fost și conservat destul de bine, satul a fost catalogat ca Monument Medieval.

Satul Olympi a fost construit în secolul al XIV-lea de genovezi și are o arhitectură remarcabilă, cu casele unite, fortificate, cu aleile bine pietruite. Cetatea este dreptunghiulară, cu patru turnuri în colțuri, nu poate fi accesată pe laturile de sud-est, intrarea este doar prin nord, pe o poartă monumentală Kato Porta. Pe aici pe aleea strâmtă înaintăm sub arcade pictate cu Xysta, spre piața centrală.

Vizita noastră:

Am parcat chiar la drumul principal pe margine, apoi am trecut pe lângă panoul care ne ura bun venit, aici fiind și două mici terase, cafenele. Am intrat în sat, care de afară părea pustiu, dar imediat ce am trecut de poarta cetății, unde am văzut și harta cu cetatea, am zărit pe ici-colo câteva persoane. Mi s-a părut o cetate în adevăratul sens al cuvântului, ziduri groase de piatră, străduțe foarte-foarte înguste, întunecoase, cu multe arcade impresionante, dar și floricele colorate care dădeau viață zidurilor cenușii, terne.

Cum satul nu este atât de mare precum pare de pe drum, în curând ajungeam spre centru, unde stă încă în picioare turnul central, pătrat, fără acoperiș, dar zidul este frumos, are o înălțime de 20 de metri. De jur-împrejurul turnului, sunt cafenele, restaurante, cu mese și scaune colorate, ferite de soare prin umbrele, multe flori și localnici care stau de vorbă la o cafea. Aici este și o biserică frumoasă, Agia Paraskevi cu niște icoane foarte valoroase. O altă biserică frumoasă este Agios Georgios cu un turn clopotniță alb cu albastru.

Însă ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că unele case părăsite, aveau geamurile sau ușile înlocuite cu plăci de lemn pictate frumos, cu câte o pisică care te privește după geam, sau un bărbat care te poftește în casă. Absolut superbe și care dau un plus de culoare în cetate.

Unele case au fost amenajate și pot primi turiști pentru cazare.

Trapeza este una din aceste clădiri frumoase-dar cu altă destinație-este banca din Olympi.

Poate sunt mai sentimentală, dar mie mi s-a părut cel mai romantic loc din Chios, sper ca pozele să vă convingă de asta.

Localnicii, puțini la număr se ocupă cu agricultura și apicultura. În jurul satului am văzut plantații frumoase de mastic, viță de vie, dar și variate legume. Roșii în ghirlandă am văzut și aici atârnate pe zidurile caselor.

Se organizează mai multe sărbători pe parcursul anului, carnavaluri, una dintre acestea este în prima zi a postului ortodox grecesc Kathara Deftera, obiceiul tradițional Agas, adică un judecător care pedepsește localnicii-spectatorii-care își cumpără pedeapsa. Este de fapt o parodie a justiției servite de otomani în timpul ocupației turcești. În perioada masacrului din 1822, mulți localnici au fost luați prizonieri, ulterior fiind readuși în sat pentru a putea să se ocupe de cultura de mastică-astfel ei și-au cumpărat libertatea.

La o distanță de doar 3 km de sat, spre Mesta este Peștera Olympi, descoperită în 1985, despre care se spune că este mai mult adâncă decât lungă, cca 55 de metri adâncime, cu formațiuni carstice remarcabile. Se spune că stalagmitele și stalactitele sunt cele mai lungi din Balcani.

Nu știu cum se face dar deși am trecut de vreo două-trei ori prin fața intrării, care este spre drumul lateral spre satul Sikias, am tot neglijat, așa că nu am mai fost acolo, dar o puteți face voi de ajungeți prin zonă.

Un alt punct de interes este la câțiva km în sudul insulei, plaja Fana și Kato Fana care și-au luat numele de la un sit antic aflat în apropiere, Temple of Fanaios Apollo, care datează din secolul al-VI Î. Hr.

Mesta

În textele medievale vechi, apare și sub numele de Amista, Amistae sau Lamiste. Dar cel mai probabil numele se trage din cuvântul bizantin mesta care înseamnă greu.

Satul Mesta-Μεστά, este situat într-o vale pe partea de sud-vest a insulei Chios, la 35 de km de capitală și este poate cea mai bine conservată cetate, desemnată Monument Istoric Medieval.

Arhitectura sa elaborată datează încă din secolul al XII-lea, din perioada bizantină. Casele mici din piatră cenușie sunt lipite una de alta formând un zid puternic de protecție, care este perimetrul exterior al așezării. Aceste case nu aveau geamuri spre exterior. Cetatea este pentagonală, cu turnuri în colțuri, turnuri circulare, unele care mai există și azi, cum ar fi Turnul Militas, Turnul Kouloka-Πύργος Κουλουκά sau Turnul Kalika- Πύργος Καλίκα. Există cel puțin două sau trei porți de intrare, așa cum și noi am intrat pe una și am ieșit pe alta.

Între anii 1346 și 1566, genovezii au mai îmbunătățit fortificația castelului, care a fost frecvent atacată de pirați. Și aici străzile înguste pietruite sunt din loc în loc susținute cu arcade cunoscute sub denumirea de tholous.

Casele din sat sunt destul de mici, cu acoperișuri plate, pe care se putea urca și fugi la nevoie către turnul central. Pe locul acestui turn se află astăzi una din cele mai mari biserici de pe insulă, construită în 1868, Megalos Taxiarchis, impresionantă, pe care cu greu am reușit să o fotografiem din pricina spațiului mic. Deși este în centrul satului, în jurul ei fiind o piațetă largă, pe care localnicii o numesc Livadi, cu multe terase și cafenele frumoase, acestea aveau și umbrele de protecție, ceea ce cam obtura imaginea.

Megalos Taxiarchis, este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. După ce genovezii au părăsit insula, în timpul ocupației turcești, turnul central a fost abandonat, iar localnicii au hotărât să-l demoleze pentru a construi pe locul lui biserica aceasta, cea mai mare din insulă și una din cele mai mari din Grecia.

S-au folosit pietre speciale, roșiatice din Thimiana, un sat apropiat de Karfas, pe care l-am vizitat și am fost plăcut impresionată. În exteriorul bisericii este o scară dublă care duce la clopotniță, unde s-a folosit același tip de piatră, de Thimiana, iar curtea este pavată cu pietricele alb-negre cu modele frumoase.

Am admirat biserica de jur-împrejur, nu am intrat deoarece avea loc un eveniment, era multă lume în interior, așa că nu era cazul.

Desigur am mai văzut și alte biserici mai mici și mult mai vechi, Palio Taxiarchis, Agios Georgios, Agios Nikolaos sau Agios Paraskevis.

Despre Palaios Taxiarchis, cel mai vechi monument din Mesta, aflată în partea de nord-vest, vă pot spune că a fost inițial o bazilică boltită cu un singur naos din perioada bizantină. În 1794 a fost extinsă biserica, se mai pot vedea unele picturi foarte vechi, altele sunt acoperite de tencuială, iar iconostasul este sculptat în lemn.

Se spune că la restaurantele din Mesta puteți degusta pe lângă celebrul lichior de mastică și souma-o băutură locală din smochine, servită cu nuci, sau renumitul vin de Mesta-unic-Mestousiko, poate cel mai bun din insulă și xourmades-măslinele locale foarte faimoase, care se coc în copaci datorită unor ciuperci care se dezvoltă în zonă.

Plimbarea noastră a început cu o pauză, după cum v-am povestit deja în articolul despre restaurante. Chiar aproape de intrarea în sat, după parcare, am poposit preț de o pizza la Kastro.

Cu forțele refăcute am început aventura pe străzile mici, pavate cu piatră, un adevărat labirint. Spun aventură pentru că ne-am cam rătăcit de câteva ori, adică de, am descoperit că ne învârteam în cerc. Ei și ce? Foarte frumoase casele, zidurile sunt împodobite și aici cu roșii atârnate la uscat, floricele colorate, bouganvillea roșii sau alte flori albastre, crini sau iederă înviorează atmosfera cenușie.

Spre zona centrală, casele sunt frumos cosmetizate, putând oferi cazări interesante. Aici sunt și magazine tip boutique, unde găsești tot felul de souveniruri sau produse tradiționale.

Localnicii sunt foarte amabili și săritori să te ajute la nevoie, așa cum am pățit și noi, în momentul în care am ajuns într-o fundătură. Apropos, numărul locuitorilor din sat este de cca 400 de suflete.

Se organizează și aici în Mesta diverse festivaluri, cum ar fi cel pomenit mai devreme Aghas, sau Apochreas, carnavalul din luna februarie, Festivalul Souma din 11 august, dedicat băuturii locale, când un distilator uriaș este instalat în piața centrală, iar localnicii dansează și beau souma toată noaptea. Pe 17 august este Festivalul Pescarilor, în Limenas, cu un concurs de pescuit dimineața și o ciorbă de pește noaptea. Aici trebuie să vă spun că la doar 3 km de sat, este portul, ieșirea la mare a Mestei, Limenas.

Foarte mulți săteni au plecat din Mesta, ajungând în Atena, Salonic sau S. U. A, de unde se ocupă încă de sat, trimit ajutoare și donații în bani pentru îmbunătățirea vieții în Mesta și păstrarea obiceiurilor locale, conservarea mediului și păstrarea valorilor culturale. Cu acest scop s-a înființat și Asociația Culturală din Mesta.

În final, concluzia mea este că merită din plin să vizitați aceste sate frumoase, sunt adevărate bijuterii medievale, locuite și în prezent, adevărate muzee în aer liber.

Pozele sper să mă completeze și să vă bucurați de ele.

Surse: chios.com, chiosonline. gr, chiosnet. gr

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/i1h_yJ8pzJU Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI