Innsbruck, imperiala capitală a Tiroului

TIPĂREȘTE

Am călătorit destul de mult în Europa dar rar mi-a fost dat să întâlnesc o locație mai plină de splendoare imperială ca această minunată localitate din Alpii Austriei.

Venind dinspre Vaduz (vezi impresii) sau din Italia prin pasul Bolzano, rulezi pe autobandă pe malul râului Inn între piscurile Alpilor Tirolezi, și, la 573 m altitudine, la 489 km sud-vest de Viena, 190 km de Salzburg apare în fața ochilor tăi un oraș binecuvântat de o poziție aparte între celelalte orașe austriece.

Situat în regiunea Tirol din Austria și capitală a acestei regiuni orașul cu 140.000 de locuitori ocupă o poziție geografică încântătoare. Luându-și numele de la râul pe malul căruia a fost construit (Inssbruck, Podul peste râul Ins) a căpătat celebritatea mondială de pe urma sporturilor de iarnă care și-au găsit aici o gazdă primitoare.

Localitatea a ajuns în atenția publică în urma organizării aici a două ediții a Jocurilor Olimpice de Iarnă, 1964 și 1976 dar și a nenumărate alte ediții de campionate mondiale, europene sau diverse cupe cu participare internațională.

Deși relativ recent ajuns în atenția internațională orașul are o istorie veche, dovadă prima atestare documentară ce provine de la 1187.

Innsbruck a devenit capitala provinciei Tirol în 1429 după care au venit ani de dezvoltare continuă și de transformare a sa într-un centru politic și cultural important pentru Austria.

Recunoscând puterea crescândă a orașului împăratul austriac Maximilian I își mută curtea aici în 1490.

În timpul războaielor napoleoniene, Tirolul a fost cucerit și cedat Bavariei, aliata Franței. Luptând pentru independență sub comanda unui simplu țăran tirolez, Andreas Hofer, armata Tirolului a obținut victoria finală la Berg Isel, consfințind astfel statutul Innsbruck-ului de centru militar și administrativ al regiunii. Din păcate pentru el, eroul Andreas Hofer, a căzut prizonier și a fost executat în Mantua, trupul său fiind adus la Innsbruck în 1823 și înmormântat în biserica franciscană.

Odată cu anexarea Austriei de către Germania hitleristă în 1938 a suferit pierderi uriașe pierderi în urma raidurilor aviației anglo-americană dintre 1943 - aprilie 1945, ce au fost cu greu refăcute după război.

Geografic orașul este amplasat aproximativ la jumătatea distanței dintre München (Germania) și Verona (Italia) oferind acces la autostrada (A12 și A 13) ce leagă cele două orașe la o jumătate de oră de graniţa cu Italia şi la 45 de minute de cea cu Germania dar și foarte aproape de Elveția (câteva impresii publicate aici) unde puteți ajunge după a ați trecut prin Liechenstein.

În afară de legăturile pe șosea cu restul Europei Innsbruk-ul beneficiază și de infrastructuri foarte bune pentru transportul pe cale ferată și calea aerului:

Innsbruck Hauptbahnhof, cea mai importantă stație de cale ferată din Innsbruck și Tirol, una dintre cele mai aglomerate stații de gen din Austria.

Aeroportul Innsbruck situat în suburbia Kranebitten, în partea de vest a orașului la 4 Km de centrul acestuia. Între cele două destinații puteți circula cu autobuzul liniei F unde biletul de călătorie costa 1,8 euro.

Aeroportul are legături internaționale, inclusiv cu Frankfurt, Londra și Viena având, de asemenea, zboruri regionale în jurul Alpilor, precum și zboruri sezoniere către alte destinații. În timpul iernii, activitatea crește urmare a numărului mare de schiori care călătoresc în regiune. Aeroportul este baza principala pentru companiile Austrian Airlines și Tyrolean Airways.

Transportul public local este asigurat de Innsbrucker Verkehrsbetriebe (IVB), o entitate publică care operează cu o rețea de autobuz și tramvai pe rute ce acoperă întregul oraș. Rețeaua de tramvai constă din două linii de oraș, 1 și 3 și două linii care deservesc zona înconjurătoare: linia 6, Innsbrucker Mittelgebirgsbahn la Igls, și linia STB, Stubaitalbahn care trece prin Valea Stubai la Fulpmes. Numeroasele linii de autobuz pornesc din centrul orașului și se conectează cu zonele limitrofe.

Este bine de știut că pentru un acces facil și o îndrumare corespunzătoare de la bun început ar trebui să vă cumpărați Innsbruck Card și orașul este al tău.

Achiziționând un astfel de card al cărui preț pornește de la 31 de euro pentru o zi, 31 euro/1 zi, 39 euro pentru două zile si 45 euro pentru trei zile veți descoperi cele mai frumoase obiective turistice din Innsbruck și satele sale de vacanță.

Cardul vă dă dreptul de a avea acces la cele mai interesante muzee și atracții din oraș:

•Intrare gratuită la toate muzeele si alte obiective de interes turistic din regiune Innsbruck;

•1 urcare și 1 coborâre cu orice instalație pe cablu în regiunea Innsbruck (Nordkette, Patscherkofel si Axamer Lizum);

•Transport gratuit la o parte din atracțiile turistice cu autobuzul Vizitator;

•Transportul cu tramvaiul IVB pe un traseu pitoresc la și de la satele de Igls și Mutters / Kreith;

•Wi-Fi Innsbruck;

•Foto points și locurile de Belvedere;

•I-Bike: închiriere de biciclete pentru o durată de 5;

•intrarea libera la Muzeul Cristalelor Swarovski din Wattens.

Eu am venit în oraș după o noapte petrecută la Igls (vezi impresiile despre cazare aici), o locație minunată la nici 7 km (vezi impresii).

Am coborât lent pe Igler Strase pentru a putea vedea în voie peisajul și apoi orașul de sus și nu în ultimul rând pentru a vedea Bergiselschanze un turn pentru stadionul de sărituri cu schiurile de pe dealul Bergisel despre care am vorbit (amănunte mai târziu, să nu mă încurc).

Am continuat drumul până am ajuns la sensul giratoriu în care ieșisem cu o seară înainte de pe autostradă și am continuat în mod evident spre Innsbruck Centre.

Pentru ajutor am apelat la ”Maria”, GPS-sul meu căruia i-am cerut să mă ducă în centru iar ea a ales coordonatele N: 47.269264 E: 11.404233. Pe drum, știind că voi avea probleme cu parcarea am ochit și am tras în parcarea subterană a Hilton Innsbruck Hotel situat pe Salurner Straße 15,6020 Innsbruck unde costul a fost de 1,2 euro pe oră.

Cum am ieșit din subteran, imediat în stânga Hotelului Hilton am ajuns în fața Triuphpforte (Arcul de Triumf). Construit de Maria Tereza în anul 1669 pentru a deplânge moartea împăratului Franz Stephan, soțul său, care a murit în timpul nunții arhiducelui Leopold cu infanta spaniolă. Practic arcul exprimă pe cele două fețe ale sale tristețea și bucuria, trecutul și viitorul.

Arcul marchează intrarea pe Maria Theresien Strasse unde vizitatorii par purtați într-o călătorie înapoi în timp, cu o serie feerică de bijuterii arhitecturale de la gotic, renascentist, baroc și neo-clasic.

Asta dacă reușești să-ți iei ochii de la peisaj pentru că peisajul muntos poate fi admirat de oriunde din oraș, indiferent că ești pe stradă, în parc sau la fereastra vreuneia din clădirile splendide ale acestuia.

Secolele de istorie plina de culoare a Innsbruck-ului oferă un exemplu de splendoare Imperială oferită orașului de către numeroșii conducători habsburgici cu înclinație pentru arhitectura și artele frumoase. Unele dintre monumentele cele mai importante ale orașului datează din secolul al 15-lea, marcând zilele de glorie timpurii ale monarhiei austriece.

Admirând clădirile dar și vizitând o parte din magazinele deschise ăn acestea și care te îmbie cu produse de calitate la prețuri pe măsură ajungem în fața Anasäule sau Anna Column (Coloana Sfintei Ana).

A fost ridicată în anul 1703 în fața Primăriei din marmură roșie sculptată de un italian în stil corintic pentru a marca victoria împotriva invaziei bavareze din timpul războiului spaniol de secesiune. Numele îl poartă derivat din ziua în care a fost sfințită, ziua Sfintei Ana, și nu ca urmare a statuii ce o înnobilează, cea a Sfintei Maria aflată în partea de sus a coloanei. Îngeri înconjoară zona centrală a coloanei, iar la baza ei sunt amplasate statuile sfinților George, Anna, Kassian și Vigilus.

Practic aici este zona pietonală a străzii Maria Theresien Strasse în care turiștii se amestecă cu localnicii deranjând porumbeii în graba lor de a vizita vreun obiectiv sau de cumpăra ceva din magazinele situate pe ambele laturi.

Înaintăm pe lângă clădiri minunate renovate minuțios și redate circuitului comercial sau turistic.

Plecăm capul cu evlavie în fața Spitalkirche (Biserica Sfântul Duh), cunoscută și ca Biserica spitalului, (Spitalskirche zum Heiligen Geist), lăcaș de cult romano-catolic construită începând din 1700 după planurile lui Johann Martin Gumpp cel Bătrân pentru a înlocui o clădire mai veche în stil gotic. În paralel cu vechea biserică, încă din 1326 este pomenit un spital orășenesc ce îngrijea doar locuitorii orașului, din cauza riscului de expunere la infecție cu bolile care îi afectau pe oamenii din afara zidurilor orașului. Spitalul în sine a fost mutat în 1888 în locația sa actuală.

Cele două portaluri de acces în biserică au uși sculptate iar interiorul este remarcabil prin altarul principal confecționat în 1705 în care se află integrat un crucifix gotic datând de prin anul 1500.

Ajungem la intersecția cu Marktgraben Strasse ce marchează sfârșitul Maria Theresien Strasse și începutul străzii Herzog Friedrich, inima vechiului oraș.

Aici poți admira și mai multe clădiri ce pare a se înghesui în jurul tău, strada fiind mai îngustă și ceva mai întunecată dar cu nimic mai pitorească, regăsind din plin farmecul medieval ce caracterizează orașul.

Marea majoritate a acestor clăiri sunt pictate în culori vii, unele fațade reproduc scene mitologice creând un labirint de bolți, arcade, ganguri care adăpostesc mici magazine de suvenire (Inclusiv vestiții pantaloni din piele și pălăriile tiroleze, ceasuri, clopote etc.) sau dulciuri specifice austrice. Peste tot vei găsi ciocolată cu marțipan, motzartine, ștrudel și alte delicii care sunt convins că te vor așeza pe un scaun sau la un rând pentru ați potoli pofta.

Terase și cafenele găsește la fiecare colț de stradă unde poți să poposești daca vrei sau poți intra în magazinele de modă sau bijuterii (includem aici bineînțeles magazinul Swarovski) unde anticul lasă loc modernului.

Bun. Acum să vă descriu și mai exact câteva repere din această stradă:

Stadtrichter Zeller Haus (casa judecătorului Zeller).

Walter Zeller cel Bătrân a fost numit în anul 1495 ca judecător al orașului casa aflându-se în posesia familiei sale între anii 1485-1543. Acesta a afișat pe fațada casei un set de embleme, motto-uri și steme mai mult sau mai puțin direct legate de împăratul Maximilian I de Habsburg. Scuturile ce împodobesc balconul de la stradă au fost adăugate în secolul al XVI de către fiul lui Zeller, Walter Zeller cel Tânăr în vremea când reliefuri heraldice erau extrem de populare.

Trautsonhaus

În funcție de bogăția locatarilor, unele balcoane au fost mai bogat decorate decât altele. Un exemplu în acest sens este și această casă. În 1541, a trecut în proprietatea lui Hans Trautson, general din Tirol, și, ulterior, a fost modificată și împodobită de arhitectul și sculptorul Gregory Türings. Decorul pictat și sculptat pe fațada sa este depășită doar de vecina sa, Katzunghaus. Este una dintre cele mai importante case de orașul vechi fiindcă face tranziția de la gotic la Renaștere.

În plus această casă se mândrește cu o fântână arteziană amplasată chiar în fața sa, Fountain Trautsonhaus.

Katzunghaus

Această casă realizată în stil gotic în secolul XV se remarcă în special prin colț său rotunjit aflat la un cot al străzii și prin ornamentele în relief realizate în atelierul Gregory Türings prin anii 1530. Acestea redau muzicieni și menestreli dar și diferite tipuri de turniruri cavalerești. Practic ne amintesc că odată, strada și piața din capătul ei, în fața Acoperișului de Aur, erau gazda acestor jocuri de luptă.

Stadtturm (Turnul Orașului).

A fost construit la mijlocul secolului al XV-lea având 56 m înălțime pentru a face legătura cu vechea primărie a orașului (Rathaus).

Iniţial, Turnul Oraşului avea un acoperiş construit in stil gotic dar în anii 1560-1561 acesta a fost schimbat cu unul în stil baroc. Turnul este și astăzi simbolul bunăstării şi puterii locuitorilor orașului fiind și un punct de observare panoramica a oraşului.

Goldenes Dachl (Acoperisul de Aur)

În capătul străzii Herzog - Friedrich, delimitând vechea piață a orașului întâlnim o clădire opulent decorată în care ochii se lipesc de auriul acoperișului balconului.

Imagine a Inssbruk-ului îi găsiți imaginea pe cărți poștale, pe coperțile ghidurilor turistice și pe tot felul de suveniruri, de la magneți pentru frigider la pahare.

Acesta a fost adăugat clădirii vechi, fostă reședință a Friedrich IV la inițiativa împăratului Maximilian I fiind construit pentru a comemora căsătoria acestuia cu Bianca Maria Sforza de Milano care a avut loc la Innsbruck, în primăvara anului 1494...

Balconul a fost construit pe două nivele (pentru a cuprinde întreaga curte) și se sprijină pe două frumoase și zvelte coloane. Sub ferestrele primului etaj sunt șase scuturi sau embleme (ale Austriei, Ungariei, Sfântului Imperiu Roman (două capete de vultur imperial), regatului romanilor (un singur cap de vultur imperial), Burgundia și Milano) iar ferestrele sunt încadrate de picturi murale care arată doi bărbați în armuri ce poartă stindardele Imperiului Roman de Răsărit și ale Tirol-ului.

Următorul nivel al balconul este decorat cu basoreliefuri reprezentând-ul pe Maximilian însuși care apare în cele două panouri centrale, împreună cu cele două neveste ale sale (Maria de Burgundia care a murit în 1482 și Bianca Maria Sforza cu care sa căsătorit în 1494), cu bufonul curții sale și, probabil cu cancelarul lui.

Cu acoperișul învelit cu 2657 de țigle din cupru suflate cu aur, balconul a servit ca loc de observație de unde împăratul supraveghea viața urbei dar și locul de unde Curtea imperială urmarea festivitățile ce aveau loc în piață.

Acoperișul de Aur se poate gratuit, din stradă iar pentru accesul la muzeul acestuia se plătește o taxă.

Din fața Acoperișului de Aur faceți dreapta și continuați pe Hofgasse, la fel de pitorească și de încărcată de artizanatul destinat turiștilor amatori de suvenire austriece în general și locale în special.

În capătul străzii treci printr-un gang și ajungi în fața Bisericii

În stânga acesteia, ocupând toată lungimea străzii nu poți să ratezi

Palatul Imperial Hofburg

Clădit în forma actuală pe la mijlocul secolului al XVIII la dorința împărătesei Maria Tereza. Ridicat în stil baroc ne primește în vizită în cele 4 aripi destinate acestui scop și în sala ,,Riesensaal’’.

Structurat în mai multe încăperi, multe apartamentele imperiale, are o capelă, sala de banchete menționată si o pivniță. se mai pot vizita: zidul de protecție medieval, turnurile de pază și corpurile de clădire utilizate de curtea imperială.

Este deschis de Luni până Duminica de la 09,00 la 17,00, miercuri de la 09 la 19, prețul biletului 8 euro pentru adulți.

Chiar lângă aceasta minunată clădire se află Hofkirche Innsbruck (Biserica Regală). Situată practic în centrul orașului a fost construită de Ferdinand I și găzduiește mormântul din marmura neagra al împăratului Maximilian I, Capela de Argint cu Madonna de Argint, capelă construită ca mormânt pentru arhiducele Ferdinand II și soția sa.

Tot aici este și mormântul lui Andreas Hofer eroul despre care v-am spus două cuvinte la început.

Biserica este deschisă pentru publici de luni până sâmbătă între 09,00 – 17,00, duminica și sărbători legale, 12,30 – 17,00. Se plătește intrarea pentru adulți - 10 euro, studenții și elevii 6 euro, copii de până la 5 gratuit.

Dacă v-ați săturat de istoria Innsbruck-ului poți încerca să îl descoperi ca oraș al schi-ului.

Stațiunea olimpică constituie Eldorado pentru iubitorii sporturilor de iarnă fiind considerat și "capitala" snowboardului.

Face parte din "Turneul celor 4 trambuline", ca etapă a tradiţionalului concurs de sărituri cu schiurile, alături de Bischofshofen, tot din Austria, Oberstdorf şi Garmisch-Partenkirchen din Germania.

Bergisel Ski Jump.

Dominând oraşul pe dealurile împădurite numite Bergisel, se află pârtia de sărituri Bergisel. Dealul este așa cum am menționat mai sus un sit istoric.

Prima pârtie de sărituri a fost construită în 1925, apoi refăcută în 1964 şi 1976. După câteva planuri de reconstrucţie, arhitectul Zaha Hadid a proiectat actuala spectaculoasă pârtie a cărei construcţie a început în 2001 şi s-a terminat în septembrie 2002.

Turnul se ridică la 47 de metri şi oferă o privelişte minunată are lift, cafenea cu vedere panoramică, gondolă, şi oferă perspectivă asupra platformei de sărituri. Restaurantul îţi oferă privelişte panoramică de neuitat asupra piscurilor munţilor din jur: Nordkette, Hohe Munde, Patscherkofel şi Serbs.

Noile facilităţi pot oferi acum participarea a 30.000 de spectatori.

În afară de trambulină şi de patinoar, care se găsesc în oraş, în afara acestuia există trasee de schi fond, bob, sanie și piste de schi alpin, pentru toate gusturile și de toate gradele de dificultate.

Zona de ski distribuită în jurul orașului te poate duce în mai multe stațiuni cel puțin la fel de frumoase la Igls cu al său Patscherkofel, Axamner Lizum, Glunzeger, Seegrube, Schlick și nu în ultimul rând Ghețarul Stubai (domeniu schiabil de 700 de hectare cu traseu pentru copii, pistă de antrenament pentru Cupa Mondială, turn de gheață pentru escalada și nu în ultimul rând restaurantul alpin aflat la cea mai mare altitudine din Austria) ceea ce face ca domeniul schiabil la care ai acces să aibă lungimea totala a pârtiilor de 320 km.

Pârtii de o calitate incredibilă, instalații pe cablu fără cusur prețurile fiind comparabile și uneori mai mici decât cele de la noi, din Poiana Brașov de exemplu.

Accesul la pârtii se face relativ ușor din oriunde din oraș cu ski-busul.

Dacă ai terminat și cu istoria și ai obosit de atâta mișcare trebuie să mănânci. Oferta este mare iar seriozitatea maximă.

Carnea este un ingredient de bază al bucătăriei austriece: faimosul Wiener schnitzel (snitel vienez), Wiener Tafelspitz, (rasol din carne de vițel), Knödel, un fel de găluște, sărate sau dulci, umplute cu carne, verdeață sau pește, ce pot fi asezonate cu smântână.

Nu poți rata desertul, dulciurile care au ajuns să aibă un renume mondial: ștrudelul de mere - Topfen, nicăieri preparat ca aici, Sacher Torte, tort din ciocolată fondantă cu marmeladă de caise iar la urmă, ca digestiv că suntem șoferi cafeaua la mare preț în Austria unde poți să te răsfeți cu aromele delicate ale cafelei Melange, Kapuziner, Turco, Einspanner, Mazagran, Großer Brauner sau Kleiner Brauner.

Când tragi linia ești frânt și vrei la nani sau să ajungi la următorul punct din traseul tău.

Nu uita însă că, pentru vizita următoare tu și mai ales eu mai avem de vizitat:

1) Alpenzoo (Gradina Zoologica);

2) Ambras Schloss (Castelul Ambras);

3) Alpine Garden Patscherkofel (Gradina Botanica Alpina Patscherkofel);

4) Glockengießerei Grassmayr sau Grassmayr Bell Museum (Muzeul Clopotelor);

5) Tiroler Landesmuseum Ferdinandeum (Muzeul Ferdinandeum);

6) Swarovski Kristallwelten museum (muzeul Lumea de cristal a lui Swarovski).

---

VIZUALIZĂRI: 7350 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI