Plajele din sudul Albaniei

TIPĂREȘTE

Dupa 2 ani de Grecia, pe continent și insulă la Marea Egee, am decis ca în acest an să vedem si Marea Ionică, dar într-o zonă mai exotică. Așa ca am ales Albania, la recomandarea nașilor care au fost anul trecut în Ksamil. După studii aprofundate pe net (inclusiv AFA), am ales o locație mai liniștită de pe riviera albaneză, și anume Himare, așezat între Ksamil si Parcul National Llogara.

La dus, drumul l-am făcut dintr-o bucată, prin Grecia, în 16 ore. Am ajuns seara pe la 19 la Kolagji Hotel, rezervat dinainte pe net, iar a doua zi am început plimbările pe plajele albaneze din zonă. Drumul de-a lungul litoralului este o experiență unică. Este o șosea foarte bună, ca de altfel toate drumurile albaneze pe care am umblat, foarte șerpuită, care te poartă de pe malul mării, până pe munții de lângă mare. Din ea se deschid drumuri către plajele din zonă. Toate ieșirile sunt marcate cu indicatoare, iar majoritatea sunt asfaltate până la plajă.

În cele 9 zile am reușit să vedem câteva dintre cele mai cunoscute plaje din zonă. În general sunt pietroase, cu intrare abruptă în apă, dar am găsit și unele foarte accesibile. Pe primul loc în preferințele noastre a fost plaja Qeparo, la care se ajunge din satul cu același nume. Este o plaja lata, cu nisip, iar intrarea in apă se face lin, la început pe câteva pietricele și apoi nisip. Este foarte lunga, amenajată cu șezlonguri (500 leka umbrela cu 2 șezlonguri) și are o faleză lată pe întreaga lungime. Pe faleză există câteva terase, unde la micul dejun servesc niște gogosi excelente cu felii de telemea si gem de smochine alături. Singura problemă aici era parcarea, pentru că în cea amenajată lângă faleză erau parcate mașinile celor cazați la vilele din zonă, dar la ora 10 când ajungeam noi mai găseam câte un loc liber, deși plaja era pustie.

Următoarea plajă în ordinea preferințelor, este Lukove, cea mai îndepărtată de locația noastră. E tot o plajă lată și foarte lungă, cu vreo 5 taverne cu terase direct pe plajă. Accesul e tot pe asfalt până la mare, după care drumul de piatră urcă puțin în stânga și coboară într-o pădure de maslini cu locuri de parcare la umbră și sub umbrare amenajate în dreptul fiecărei taverne. Noi am stat la terasa Heaven, foarte drăguț amenajată, unde am și mâncat foarte bine (supă de pește, paste, piept de pui la grătar). Plaja este cu nisip, iar intrarea în mare se face pe pietricele un pic abrupt dar apoi este nisip pe fundul apei cu adâncimea de circa 1 m. În partea mai îndepărtată a plajei, din livada de măslini curge un pârâu cu apă rece care se varsă în mare. Plaja este aproape pustie chiar și la orele prânzului.

A treia plaja în topul nostru a fost plaja Jala, care este în partea opusă celor două, adică din Himare spre Vlore. Se ajunge tot pe asfalt, din drumul principal, cu niște priveliști superbe spre plajă de sus. Este una dintre plajele mai aglomerate din zonă, cu aceeași problemă a parcării. Este o plaja cu pietris marunt si nisip, foarte lată dar nu foarte lungă. Golful care o adăpostește este mai inchis decât celelalte și este mărginit de promontorii stâncoase foarte înalte. Într-un din capetele plajei este un resort numit Folie Marine, către care aveți și indicatoare din șosea, pentru o mai buna orientare. Plaja este destul de aglomerată, dar intrarea în mare este lină, pe pietriș mărunt și apa nu se adâncește brusc. Plaja era în curs de amenajare, se plantau palmieri uriași, se lucra încă la unele terase de pe nisip. Pe margine găsiți câteva taverne unde se poate mânca la prețuri rezonabile. Noi am găsit un impinge-tava cu mâncăruri albaneze, care avea și un cuptor de pizza.

De la Himare spre Ksamil ajungem și pe plaja Borsh. Este o plajă lată, foarte lungă, cu pietriș. Intrarea în mare este destul de abruptă, pe pietriș care se continuă și în apă. Este amanajată cu terase și taverne. Acestea sunt între plajă și drumul care merge de-a lungul ei. Puteti alege taverna preferată, în dreptul căreia lăsați mașina și intrați pe plajă. De pe plajă aveți o priveliște spectaculoasă spre munții din spate.

Ultima plajă mergând spre Vlore este Palase beach. Drumul începe deja să ia altitudine spre vârful muntelui, când la un moment dat apare indicatorul de plajă și se coboară pe o șosea asfaltată, cu stâlpi de iluminat pînă pe nisip și cu trotuar pe margine. Te întrebi ce rost are acest drum până când, ajuns jos, vezi că drumul intră într-un complex de aproape o suta de cladiri aflate în construcție, ceva mai sus de plajă. Plaja Palase găzduiește vreo doua terase, din care cea la am stat era în amenajare. Există multe șezlonguri cu umbrele, dar la ora amiezii plaja era ocupată cam 10%. Este o plaja cu pietre iar intrarea în mare se face pe pietre, destul de abrupt. În schimb, apa are culoare albastru turcoaz absolut incrdibilă. Peisajul este superb, deasupra plajei ridicându-se foarte aproape muntele pe care se văd serpentinele ce urcă în pasul Llogara.

Prima plajă pe care se poate ajunge din Himare spre Vlore este plaja Livadi. Ușor accesibilă pe asfalt, este o plajă populară și populată. Este cu pietriș mărunt, este destul de lungă pentru a găzdui numeroase terase și taverne și suficient de lată. Accesul în mare se face pe pietriș, destul de ușor. Se adâncește totuși aproape de mal. Era foarte multă lume cu copii.

Tot de la Himare spre Vlore se ajunge la plajele Dhermi și Drymades, la care se coboară pe asfalt din Dhermi. Noi am coborât spre plaja Dhermi dar drumul se termina undeva deasupra plajei într-o îngrămădire de localuri, ceea ce ne-a făcut să ne întoarcem. Am căutat și bifurcația spre Drymades dar nu am găsit-o, așa că am revenit la plajele noastre preferate. O altă plajă despre care am citit de bine este Bunec, din Himare spre Ksamil. Am coborât pe un drum pietruit și denivelat până pe plajă, încurajați și de mașinile care coborau cu noi. În schimb, am găsit cea mai murdară plajă și mare din Albania. Plaja este pietroasă, urâtă, cu multe gunoaie, iar în apă pluteau PET-uri. Ne-am întors rapid la plajele noastre.

Intr-una din zile, am vrut să vedem Bora Bora a Albaniei, adică stațiunea Ksamil și plajele ei. Este un sat foarte aglomerat, cu o mulțime de mașini și oameni care mișună peste tot. Accesul la plaje se face pe niște drumuri ticsite de mașini parcate haotic. Am găsit un loc de parcare și am coborât la plajă. Aceasta este lată de vreo 2-3 m, cu nisip alb (de fapt, un pietris foarte fin), iar spate se ridică taverne și terase lipite unele de altele, fiecare cu bucățica ei de plajă. Toată lumea vinde ceva printre șezlonguri. Am stat vreo 2 ore cât să se bălăcească fata noastră și am plecat rapid spre Himare, unde parcă ești în altă țară.

Am uitat să vă spun despre plajele din Himare, orașul nostru pentru 9 zile. Are vreo 3 plaje. Cea din zona hotelului nostru ni s-a părut cea mai bună. Are șezlonguri cu umbrele gratuite pentru cei din hoteluri. Este cu nisip, este lată, iar intrarea în apă este destul de abruptă, pe pietre. În schimb, apa este mai rece datorită unor izvoare subterane din zona stâncoasă a plajei. În centru există o plajă publică, nu foarte lată, unde stau localnicii pe nisip cu umbrelele proprii. Mai există una, între cea publică și a noastră.

În general plajele albaneze sunt curate, sunt și chiștoace prin nisip, dar nu am găsit plastice, sticle, hârtii sau alte mizerii. Au coșuri de gunoi pe plajă, nu la șezlonguri, dar lumea păstrează curățenia. Nu am văzut decât foarte rar localnici care se plimbă și vând în principal fructe: pere, corcodușe (?), piersici. Am lăsat întotdeauna aparatul foto și poșeta lângă umbrele, fără nici o grijă. Majoritatea celor de pe plaje sunt albanezi, foarte civilizați și politicoși.

Mai multe despre plaje vă las să vedeți în poze. Sunt mult mai edificatoare.

---

VIZUALIZĂRI: 8829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI