Scheveningen (Haga) - stațiune maritimă la Marea Nordului

TIPĂREȘTE

Cândva, într-un ecou, @Iulianic scria

„Vara se călătorește,

Iarna se povestește”

Acum suntem în plină iarnă, deci încep.

Nu se poate să mergi la Haga și să nu vezi Marea Nordului. Așa cum Mamaia este legată de Constanța, tot la fel stațiunea Scheveningen este legată de Haga. Din centrul orașului Haga, cu tramvaiul 1 sunt 8 stații.

Marea Nordului este o mare nesfârșită și atât de departe de România.

Scheveningen este o stațiune frumoasă, are o esplanadă lată din beton, cu multe restaurante și terase. La fel, d-a-lungul plajei este un șirag de hoteluri.

Stațiunea are o plajă lungă de cca. 2 km. și lată de 80-100 metri.

Specific acestei plaje este calitatea nisipului care nu are bucățele sparte de cochilii de scoici, în care te mai poți înțepa. Rog să nu râdeți pentru că am și eu ciudățeniile mele. Impresionat de calitatea nisipului, am luat un pumn și l-am adus acasă, unde l-am pus într-un borcan, pe care uneori îl privesc cu nostalgie și cu ochii minții mă văd acolo. Mai mult, uneori intru pe Web cams și scriu Scheveningen și am imagini în direct. Am să vă arăt și vouă 1-2 poze.

Așa cum iarna nu-i ca vara, nici Scheveningen nu-i ca Mamaia ori Grecia pe care voi o iubiți atât de mult.

Acolo am fost în miezul verii. Era a 17-a zi din luna iulie. Vremea era închisă, cer plumburiu, termometrul în Haga arăta +13 gr. Celsius. Ajunși pe plajă ne-a întâmpinat un vânt tăios venit de pe Marea Nordului și temperatura resimțită era sub +13 gr. Nu vă luați costumul de baie că ajunși acolo, nu aveți ce să faceți cu el. Nimeni nu făcea baie (Doamne ferește), nici măcar plajă. Noi eram îmbrăcați ca în luna octombrie în România.

Pe plajă erau puțini oameni care se plimbau, îmbrăcați ca și noi.

De la intrarea pe plajă, din dreptul hotelului Kurthaus (acela cu steag) este construită o pasarelă, lungă de cca. 200 m., suspendată pe piloni din beton. Începea de pe plajă și se termina în mare. Avea 2 nivele

- cel de jos, cu lateralele închise cu geamuri, care te protejau de intemperii ori vânt

- nivelul de deasupra era descoperit și cu bare laterale de protecție

În capătul pasarelei, în partea dreaptă era un turn înalt pentru BUNGY și în partea stângă o clădire în formă rotundă. La parter era un restaurant de lux și deasupra un cazinou.

Eu am avut șansa că văd lansări din acel turn cu coarda elastică. Amatorii de adrenalină urcau treptele sus în turn. Acela avea un braț lateral, ca la o macara pe care era o platformă mobilă și unde era un om care dădea câteva sfaturi persoanei apoi îi lega picioarele de capătul funiei elastice. Lansarea în „gol” se făcea numai cu capul în jos. Coarda se întindea mult, dar nu se ajungea la apă. Persoana era lăsată să se balanseze, sus-jos, de cîteva ori apoi era coborâtă pe o platformă de la baza turnului și i se dezlega coarda elastică. Am înregistrat video 3 astfel de lansări. Am regretat că nu am luat cu mine de la serviciu un aparat de fotografiat marca Optima, cu film, (produs în fosta RDG) clasat ca fiind depășit moral, dar era încă bun. Avea un timp de expunere până la 1/500 sec, potrivit pentru subiecții în mișcare. Am copiat de pe camera video câteva imagini care nu sunt de calitate, dar sugestive

La întoarcerea de la turn, mergând pe culoarul cu geamuri, am văzut ceva inedit pentru mine. Era un vas din sticlă, ca un acvariu, cu apă în care erau mulți peștișori. Contra unei taxe, cine dorea, băga picioarele goale în acel vas și peștișorii îi „ciuguleau” Am să vă arăt 1-2 poze.

La prânz nu am intrat într-un restaurant pentru că prețurile erau mari. Am mâncat ceva frugal, dar bine, la o terasă.

Atunci am trăit o zi unică în viața mea, pe care acum v-am povestit-o și vouă.

Vă doresc din inimă, vacanțe de vis.

---

VIZUALIZĂRI: 4695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI