Gradina cu pitici [Barsanesti]

TIPĂREȘTE

La Barsesti n-ai ce sa “barfesti”, caci tot ceea ce vezi acolo, aflat intr-o frumoasa gradina gazonata, e la modul superlativ. Cine nu-i cunoaste pe Charles Chaplin, zis si "Charlot", pe “Alba ca Zapada si cei 7 pitici", care fiecare purta un nume mai haios decat celalalt, “Somnorila”, "Lenevila: ", "Lungila”, cine n-a auzit de cocosul ce-a inghitit cateva cirezi de animale din “Punguta cu doi bani”, sau de fragila Cenusareasa, careia un print frumos “i-a dat papucii” potriviti si a luat-o apoi de nevasta? Povesti ce ne-au inflacarat cele mai frumoase vise ale copilariei si au reusit sa ne identifice cu unele dintre aceste personaje. Cine n-a auzit de sfioasa caprioara "Bamby", creata de Walt Disney?

Ei, bine! Calatorul ce va parasi Ramnicu-Valcea pe DN 64, indreptandu-se spre Govora, dupa 10 km de mers, in localitatea Barsanesti, va intalni pe partea dreapta, o gradina cu obiecte de arta decorativa pentru curti interioare.

Pe langa eroii fratilor Grimm sau ai lui Walt Disney, pe langa cele cateva statui grecesti ce simbolizeza mai ales zodia “Varsatorului", sau cateva fantani arteziene, mai gasesti acolo si berzele "ce ne-au adus pe lume", un bidiviu care "inghite jaratec", mult probabil, armasarul lui "Fat Frumos" si inca un cal frumos, care nu e reproducerea in miniatura a calului troian cu care Ulisse si ai sai au cucerit Troia, nici calul ce l-a dus pe "Nica a lui Petre" legat de caruta la seminarul de la Socola, ci e un cal simplu, de povara, in a carei caruta satenii isi transporta sacii cu grane la moara sau la targ. Pe un raft mai ascuns un batalion de pitici sta cuminte, fara sa se certe intre ei, chiar daca printre ei ii recunosc si pe "Scandalagiul" si pe "Suparaciosul".

Apare si “mama piticilor”, o femeie intre doua varste, care isi are locuinta alaturi, si cu care intru in vorba. "Nu-mi dati si mie un cal ca sa-l pun in masina? Ca pe sosea ma depasesc toate Jeep-urile si BMW-urile, am prea putini cai putere la motorul meu". Doamna schiteaza un zambet si amabila imi prezinta expozitia, imi spune ca locul se cheama “La pitici” iar adresa e Barsesti, numarul de casa, 175.

Toate obiectele sunt creatia angajatilor unui SRL care isi are afisat un mare panou publicitar chiar la intrare, firma la care exista mai multi angajati, printre care si dansa, apoi am intrat intr-o curte interioara, unde poti urmari "fluxul tehnologic", de creatie a piticilor, urmarind cateva obiecte, aflate in diferite faze de productie.

"Cel mai bine se vand "piticii rosii", adeseori se opresc aici autocare cu nemti si iau pitici cu zecile, ei zic ca la ei in tara e mai scump”.

Dar nu exista doar eroii povestilor noastre in aceasta expozitie, la intrare gasesti si doi batranei, foarte expresivi, care indreapta spre tine cate o cutie ruginita de tinichea, de obicei plina cu maruntis.

Poate ca e mai bine sa obtii ceva bani asa, printr-o opera de arta, precum la Barsesti sau la Fontana di Trevi, decat sa intinzi mana in fata turistilor ce ne viziteaza tara.

Zabovesc un minut si la Horezu, unde vestita ceramica de aici, foloseste indeosebi un pigment natural rosu, fata de cel de la Corund, unde predomina culoarea albastra. Zaresc si aici, pierduti printre farfurii si oale, doi pitici, semn ca acestia fac zilnic “naveta” de la Barsesti la Horezu, poate tocmai in caruta trasa de calul de povara din "gradina cu pitici".

Prin Horezu am mai trecut de cateva ori si am ramas mereu fascinat de explozia de culori si talent a celor ce prelucreaza ceramica a carei faima a depasit cu mult hotarele tarii. Nu ma pot abtine sa nu imortalizez din nou cateva fotogenice creatii populare.

Studiind fenomenele "Corund" si "Horezu", (comune care ar trebui sa se infrateasca intre ele! ) constat ca de-a lungul mileniilor, acest popor talentat al nostru a folosit cam orice element natural aflat in jurul lui, precum lemnul, piatra, lutul, trestia, nuielele sau stuful pentru a-si usura existenta iar secretele si arta prelucrarii lor, au fost transmise din "tata-n fiu".

Ati vazut morile de apa cu cupe de lemn, valtorile maramuresenilor, scaunele, mesele, cosurile impletite din nuiele de rachita, palariile impletite din paie, acoperisurile de stuf si papaura din Delta Dunarii, gardurile din crengi de copac, scrumierele sau vazele din piatra, canile, farfuriile, vasele sau oalele de sarmale din lut ars sau butoiasele din lemn de dud pentru tuica?

Cel putin aceste doua produse din urma (sarmalele si tuica) au un gust mult mai bun si mai "echo” decat daca le-ai prepara in recipiente dintr-un alt material.

Nu ratati asadar, ”gradina cu pitici” din comuna Barsesti!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 4620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI