Goteborg - #5. Muzeul Rohsska

TIPĂREȘTE

Suntem în Goteborg iar vremea de afară se pare că doreşte să ne fugărească înăuntru, pentru că cerul este plumburiu, ca într-o poezie de Bacovia iar din când în când norii gri se scutură peste noi, aşa că este o zi minunată pentru vizite la muzee iar cum nouă ne plac vizitele în astfel de obiective, de fapt le şi căutăm - şi aici vorbesc în special în numele fiicei mele, profităm de ocazie şi privind pe harta oraşului, ne „face cu ochiul” Muzeul Rohsska mai cunoscut şi sub numele de Muzeul de Design.

De fapt ce ne „trage” cel mai mult spre acest muzeu este cuvântul "design", care promite ceva nou şi inedit, pentru că majoritatea muzeelor pe care le-am vizitat au presupus prezentarea de obiecte vechi şi din punct de vedere temporal implică trecutul, adică istorie iar acest muzeu, prin acest cuvânt, ne inspiră că vom vedea ceva ce ţine de prezent, adică ceva nou pentru noi. Fără prea multe târguieli am hotărât: Hai la muzeul de design!

Pentru a ajunge la Muzeul de Design trebuie, în primul rând, să fii în Goteborg după care te urci în orice mijloc de transport în comun, tramvai sau autobuz, care trece prin staţia intitulată „Valand” şi cobori acolo. Problema este că, funcţie de numărul mijlocului de transport cu care mergi acolo, există posibilitatea să fii lăsat în una din cele şase staţii cu numele de "Valand". Staţi liniştiţi, deşi sunt multe, toate staţiile sunt amplasate pe o rază de 50 de metri aşa că, ce doresc să vă spun este că muzeul este amplasat pe bulevardul Vasagatan, cam la 50 de metri de oricare din staţiile mijloacelor de transport în comun.

Muzeul este cunoscut, cel mai bine, sub numele de "Rohsska Museet", este amplasat într-o clădire construită din cărămidă roşie, care clădire este „îmbrăcată” de vegetaţie şi care este foarte uşor de ratat - să treci pe lângă ea - deci trebuie să fii foarte atent la detaliile străzii. Un aspect care te ajută să o localizezi destul de repede sunt cele şase tablouri expuse în stânga şi în dreapta uşii de la intrare.

Istorie

Şi dacă aţi ajuns la uşa muzeului, foarte bine, înainte de a intra înăuntru, dacă doriţi, vă prezint câteva rânduri de istorie. Decizia construirii lui a fost luată în anul 1901, finanţarea înfiinţări muzeului a fost asigurată de un individ, cu bani evident, pe numele lui Wilhelm Rohss – de aici i se trage şi numele, o mare parte din obiecte fiind donaţii în special din partea fratelui fondatorului, August Rohss. De-a lungul timpului, colecţiile muzeului s-au mărit în număr dar şi în exponate, în prezent colecţiile muzeului cuprinzând peste 50.000 de exponate.

Tematica muzeului este design, modă şi arte aplicate, adăpostind între pereţii lui exponate realizate manual dar şi obiecte de design provenind din Suedia, Europa, China şi Japonia. De asemenea mai există şi colecţii temporare, care sunt expuse pe durata a câtorva luni de zile, obiectele acestora încadrându-se şi ele în tematica muzeului.

Vizita

Bun! Intrăm în clădirea muzeului, la parter – sau etajul 1 cum este notat parterul în Suedia şi nimerim într-un spaţiu destul de mic, drept în faţă fiind scările care duc la etaj şi liftul, în stânga este pupitrul recepţiei şi tot în stânga sunt dulăpioarele pentru lăsat obiectele personale pe durata vizitei, de menţionat fiind că este singurul muzeu unde dulăpioare se închiriau fără a fi necesară introducerea unei monede, de 5 sau 10 coroane.

În hol îmi atrage atenţia tavanul, realizat din lemn, foarte interesant şi în special cele 4 lămpi lipite de el, realizate foarte frumos din cadru de lemn. Tot atunci observ şi o mică statuie, modernă, amplasată într-o nişă deasupra uşii liftului. Am nimerit unde trebuie. Ne apropiem de ghişeu unde, femeia de la recepţie, îmi întinde două bilete şi-mi spune cât costă. Mă uit la bilete şi am impresia că am mai văzut undeva acest model. Bag mâna în buzunar şi scot două bilete identice. Le-am cumpărat când am intrat la Muzeul de Artă. „Sunt valabile şi aici” îmi spune femeia. Într-adevăr, pe ele scrie, printre altele, Rohsska Museet. „Muţumim! ”

Clădirea muzeului este compusă dintr-un parter plus trei etaje dar doar parterul şi etajul unu sunt deschise pentru a fi vizitate, etajul doi şi trei sunt închise, aflăm că pentru reamenajare. Foarte bine! Începem cu primul etaj, de sus în jos, aşa cum am procedat şi la Muzeul de Artă. Urcăm pe scări.

La etaj sunt două mari secţiuni: istoria design-ului şi istoria modei. Prima secţiune pe care o întâlnim, imediat ce am urcat scările, este cea de istorie a design-ului care adună exponate vechi, realizate începând cu anul 1851. Sunt foarte multe obiecte, majoritatea obiecte casnice cum ar fi farfurii, căni, ceainice, linguri, sticle şi fel de fel de obiecte folosite în casă dar şi corpuri de mobilier cum ar fi măsuţe, noptiere, scaune, paturi sau canapele.

Unele din obiecte sunt expuse după o fereastră de sticlă, altele sunt închise total de pereţi din sticlă iar unele sunt expuse fără nici o protecţie. Îmi atrage atenţia un ansamblu, foarte frumos realizat, format dintr-o canapea, un scaun, un scrin, un tablou şi o măsuţă rotundă care stă pe un picior şi pe care este realizat un model superb. Canapeaua este tapiţată cu un material cu flori iar marginea din lemn este sculptată foarte migălos. Pe măsuţă stă un ceainic din argint iar undeva, pe jos, sunt două sfeşnice tot din argint. Tot ansamblu este din perioada Rococo.

Trecem mai departe unde urmează un alt ansamblu având în componenţă şi două rochii şi care este din perioada Renascentistă. Aici, cel mai frumos obiect expus mi se pare o oglindă cu ramă masivă, sculptată, de culoare neagră, foarte impunătoare şi frumos realizată. Completează decorul un scaun, un ceainic şi o cutie pentru bijuterii, toate din aceeaşi perioadă.

Perioada de provenienţă a obiectelor care urmează, mai departe, se schimbă brusc şi ne trezim în faţă cu obiecte mai din zilele noastre, adică de prin anii 1970 – 1980 care se doreau la acea dată să fie moderne, unele chiar futuriste. Spaţiile de expunere sunt umplute cu obiecte de mobilier, obiecte de decor, lămpi, mese, farfurii, platouri sau fel de fel de alte obiecte casnice. Trecem pe lângă vitrinele în care sunt expuse, amuzându-ne de obiectele expuse care odată se doreau a fi moderne iar astăzi pot cu uşurinţă primi eticheta de „vintage”.

Trecem într-o altă încăpere şi vedem un mobilier complet de bucătărie. Citim că este modelul de bucătărie cu care a fost dotată clădirea „Unite d’Habitation” construită în Franţa de celebrul arhitect, cu viziuni moderniste, Le Corbusier. Mă întorc la bucătărie şi o privesc atent: pare o bucătărie de la ţară. Pentru zilele noastre el este ceva învechit şi demodat dar dacă te transpui în timpurile acelea şi ai ceva cunoştinţe despre cum arăta pe vremea aceea mobilierul de bucătărie, realizezi că mobilierul expus era cu adevărat modernist şi chiar revoluţionar.

Ok! Să trecem mai departe! Domeniul de provenienţă al obiectelor este atât de vast încât ai impresia că eşti la o piaţă: scaune, mese, telefoane, un scuter, haine, un televizor portabil, postere, tablouri, lămpi de birou, lămpi cu picior şi câte şi mai câte, unele aranjate după un criteriu comun altele plasate fără nici o logică. Mă simt uşor debusolat şi încerc să „mă ţin” de firul expoziţiei şi-mi reamintesc faptul că la vremea când au fost aduse spre expunere aveau un design futurist.

Trec pe lângă un aranjament care se doreşte a conţine elemente dintr-o bucătărie modernă, cu un scaun de plastic, o masă de sticlă pe care sunt aranjate linguri, cuţite şi furculiţe, câteva ceainice, un scaun de copil din plastic, o pubelă din plastic gri dar şi o banchetă din plastic roşu. Mai încolo este un birou pe care este o maşină de scris iar următorul exponat îmi smulge un hohot de râs: un PC marca Macintosh Pro cu tot cu tastatură şi mouse-ul acela pătrăţos, care la vremea lui a fost ceva senzaţional dar acum este piesă de muzeu şi este într-adevăr la locul potrivit.

Mai multe locuri de expunere conţin obiecte diverse cu design foarte ciudat, pentru mine, la care îmi este greu să le văd o utilitate sau întrebuinţare. Trec mai departe şi recunosc ceva: Aleluia! – la un moment dat am avut impresia că „m-am pierdut”. Este o consolă de joc marca „iMac” de provenienţă mai apropiată ca timp de zilele noastre, în faţa căreia este amplasat un scaun care pare super-ergonomic şi care mă face puţin invidios şi mă inspiră pentru ceva ce mi-aş dori acasă.

Următoarea încăpere a muzeului este dedicată în special reprezentantelor sexului frumos pentru că înăuntru se regăseşte o colecţie impresionantă de rochii donate de Tonie Lewenhaupt, cunoscută ca fiind cel mai mare jurnalist de modă din Suedia fiind prima jurnalistă care a început să trateze moda din punct de vedere analitic. A fost lector, stilist şi autor, cea mai faimoasă carte scrisă de ea fiind „Carte de modă 1900 – 2000”. Vreau să vă spun faptul că piesele de vestimentaţie expuse, prin stil şi culoare, au reuşit să-mi trezească atenţia, remarcând rafinamentul şi stilul pe care-l debordau. Chiar este o colecţie frumoasă. Regret că am făcut doar câteva foto.

Coborâm la parter unde colecţia este mai restrânsă, încăperea prin care trecem fiind dedicată legăturii dintre casă şi artă, unde sunt expuse foarte multe obiecte mici de design care eventual şi-ar găsi locul undeva printr-un colţ de casă cu scopul de a personaliza locul unde ne simţim „ca acasă” – evident că acasă! Trecem prin cafenea şi ajungem în atelierul de creaţie sau, pe numele original „Studio Rohsska”. Aici este prezentat cam cum arată un studio de creaţie, cu sute de bucăţi de materiale, zeci de nasturi, schiţe şi desene, unele alb-negru, altele colorate, foarfece, ace, planşe, cartoane mari şi cam tot ce este necesar pentru un creator de modă pentru a-şi exprima talentul.

La ieşirea din studio, pe partea dreaptă şi pe partea stângă a uşii ovale pe care se iese, sunt amplasate două mozaicuri, foarte frumoase, unul reprezentând un leu iar celălalt un animal mitologic cu cap de şarpe, corp de felină şi acoperit cu solzi iar picioarele din spate sunt de vultur. Trecem printre ele, ne luăm lucrurile şi ieşim afară din muzeu.

A început să plouă şi afară miroase a piatră udă. Mă uit în urmă la uşa muzeului şi am impresia că am fost la talcioc. E doar o impresie personală, poate mi-a lipsit dispoziţia.

---

VIZUALIZĂRI: 1822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI