Frumosul oraş medieval Girona

TIPĂREȘTE

În dimineaţa aceea am plecat devreme pentru că aveam trei obiective de văzut. Despre Teatrul-Muzeu Gala-Dali pe care v-aşi ruga să nu-l rataţi am scris v. aici, deasemeni despre staţiunea marină Empuribrava aici. Întreaga excursie, inclusiv intrările, ghidată excelent de Cristi a costat 46 eu/ persoană.

După ce am parcurs distanţa de 55 km dintre Calella şi Girona într-o oră, timp în care am luat pe parcurs şi alţi turişti români din staţiunile de pe Costa Brava, am parcat lângă parcul La Copa. Ajunsesem în Girona. Totdeauna contează prima impresie. În faţa noastră era un peisaj de acuarelă: podul Sant Feliu, turnul catedralei Santa Maria şi al bazilicii Sant Feliu şi malul râului Onyar, dealungul căruia case colorate de aceeaşi înălţime şi ridicate pe fundaţii de piatră se oglindeau în ape. Faţă de agitaţia din Barcelona de la Sagrada Familia sau Piaţa Catalunyei, de năuceala din muzeul Dali sau uşorul complex creat de vilele din Empuriabrava, aici de la primii paşi am încercat un sentiment de linişte care m-a întovărăşit întreaga vizită.

Girona, în catalană Gerona, capitală a provinciei cu acelaş nume din regiunea autonomă Catalunya este aşezată la confluenţa a patru râuri: Ter, Guell, Onyar şi Galligants. Populaţia ei este de cca 100000 locuitori. Originile Gironei coboară în sec. I î. Hr. când romanii, constructorii Viei Augusta di Spania au fondat oraşul Gerunda. Economia ei este destul de precară dar oraşul supravieţuieşte datorită numărului mare de turişti care o vizitează tot anul.

Tocmai pentru a prelua acest flux şi a descongestiona aeroportul din Barcelona aflat la o distanţă de 100 km, în 1965 a fost construit aeroportul din Girona. Acesta a avut o dezvoltare spectaculoasă, la ora actuală preluând cinci milioane de călători pe an. Pornind din dreptul parcării oraşului, excursia noastră a început cu o plimbare pe malul râului Onyar pe Carerre Jose Canalejas.

Cartierul Barri Vell este cuprins între Gran Via Jaume I din dreptul podului Sant Feliu până la aleea de promenadă Ramblas de la Libertat de pe marginea râului. Casele pe care le zărisem la coborârea din autocar au fost construite în sec.XVII-XVIII pe ruinele vechilor ziduri de piatră şi formează un lanţ colorat în tonalităţi de maron, ocru, oranj, galben şi portocaliu. Au aproximativ aceeaşi înălţime şi linia orizontală este străpunsă numai de vârfurile catedralei Sf. Maria şi a bazilicii Sant Feliu.

Peste râul Onyar sunt aşternute multe poduri care fac trecerea între cartierele noi ale oraşului pe care nu le-am vizitat şi cele vechi. Podul Pedra (de piatră) construit în 1865 este cel mai tranzitat, urmat de Podul Sant Feliu (1997) care duce direct la catedrală. Podul de fier sau Podul bătrânilor prizonieri a fost construit de o echipă formată din discipolii lui Eiffel. Este făcut din şine de fier roşu şi are podeaua de lemn. Prin el se ajunge în cartierul evreiesc. Podul Sant Augustin construit în 1876 uneşte piaţa Independenţei cu strada Argenteria unde se află o celebră răscruce de drumuri.

Vizita oraşului a continuat în cartierul Mercadal care este construit între vechile ziduri care înconjurau oraşul. Aici am văzut Piaţa Independenţei, un cuartal înconjurat de clădiri masive din sec. XVIII, adevărate bijuterii baroce. În mijlocul pieţii se află monumentul generalului Alvarez şi al apărătorilor Gironei care au rezistat şase luni în faţa trupelor franceze. Traversând podul de fier ne-am îndreptat spre cartierul evreiesc, El Call, una din atracţiile oraşului.

Acest cartier a fost redescoperit după anii´70 în urma unor săpături întâmplătoare care au scos la iveală zidurile unei şcoli în care au fost găsite documente religioase de o inestimabilă valoare. Cu ajutorul fondurilor puse la dispoziţie de ambasada israelienă s-a decopertat aproape întreg cartierul, astăzi fiind cel mai bine reprezentat sit privind comunitatea evreiască medievală.

Prezenţa evreilor în Girona a fost semnalată încă înainte de anul 890 când o comunitate de 25 de familii au pus bazele cartierului în care aveau să locuiască cinci secole. Viaţa culturală a comunităţii a fost foarte dezvoltată, scoala de Cabala din Girona scoţând în sec. XIII primul grup de cabalişti din Iberia. Personalitatea cea mai puternică a comunităţii a fost poetul şi medicul Bonastruc ca Porta. După ce în 1391 mulţi evrei au fost masacraţi în turnul Gironella, în 1492 au fost somaţi prin decret regal să părăsească ţara sau să se convertească la catolicism. Înafară de constrângerea religioasă, disputa era şi de ordin financiar, evreii fiind cei mai bogaţi oameni din Spania.

Din Girona a plecat majoritatea evreilor care, sperând că se vor întoarce într-o zi şi-au baricadat locuinţele şi străzile. Peste sau în locul locuinţelor părăsite s-au construit imobile noi. Astăzi cartierul a recăpătat alura iniţială fără a fi totuşi o copie fidelă a vechiului El Call. Străzile principale ale El Call sunt foarte inguste, întortochiate, cu multe scări, formând un adevărat labirint. Carerr de la Forca sau strada coridor cu trepte de piatră Sant Llorent sunt simboluri ale El Call.

Magazine de suveniruri, cărţi religioase şi mirodenii împânzesc străzile comerciale dintre care unele au denumirile unor meserii practicate în epocă: strada Argintarilor, a Bijuterilor, Piaţa Uleiului, a Vinului, etc.

Catedrala Santa Maria este amplasată în piaţa cu acelaş nume la care se ajunge din cartierul evreiesc mergând pe Carerra de la Forca. Construcţia sa a început sub episcopul Roger în sec XI care a dorit s-o amplaseze pe cel mai înalt loc al oraşului. Aşa se face că după ce urci pe străduţe în pantă sau cu trepte, pentru a intra în catedrală trebuie să escaladezi încă 90 pe o scară impresionantă divizată în trei părţi.

Catedrala are o clopotniţă pe care este aşezată o sculptură reprezentând un înger cu ochii acoperiţi, simbolizând credinţa. Construcţia catedralei a durat patru secole şi de aceea sunt amestecate mai multe stiluri: corpul bisericii este roman, clopotniţa neoclasică, naosul gotic şi faţada barocă. Poarta principală a apostolilor a fost ornată cu sculpturi care au fost distruse în timpul războiului civil dar a rămas frumuseţea pădurii de semicercuri sculptate. Catedrala are un singur naos de dimensiuni impresionante 50 m lungime, 35 m lăţime şi 23 m înălţime, fiind cel mai mare naos gotic din lume. La vremea terminării construcţiei numai catedrala Sf. Petru din Roma o depăşea.

În interior nu are coloane sau stâlpi ceeace îi conferă o impresie de spaţialitate iar sobrietatea este dată de lumina care pătrunde difuz prin mari rozarii vitrate. Altarul este protejat de un baldachin de argint aurit încadrat de sfinţii Narcis şi Feliu. În spatele altarului se află faimosul jilţ al lui Carol cel Mare din marmoră albă la care nu am avut acces. În catedrală este o machetă de lemn pe care sunt datate diverse etape ale construcţiei.

Mănăstirea în care se intră printr-o poartă din stânga naosului a fost construită în sec. XII şi are dealungul zidurilor 56 de perechi de coloane pe care sunt sculptate scene din vechiul şi noul testament. În faţa catedralei este o piaţă micuţă în care se găsesc câteva clădiri istorice de mare importanţă construite în stil gotic: casa Pastor în care funcţionează Ministerul de Justiţie, casa Arcadica şi casa Pia Almania ocupată acum de Colegiul Arhitecţilor.

Caldarâmul străzilor din jurul catedralei făcut din pietre cubice este ornat cu motive florale. Coborând trepele catedralei şi trecând pe sub bolte de piatră, înghesuită în hăţişul străduţelor apare Bazilica Sant Feliu. Aceasta este al doilea sit de referinţă al Gironei. Construită peste ruinele unui lăcaş din sec. VI este considerată cea mai veche biserică din Girona şi ca şi catedrala prezintă un amestec de stiluri, cu clopotniţă gotică şi faţadă barocă. Are două turnuri, din care unul neterminat şi al doilea trăznit de un fulger în 1581 şi ulterior nerefăcut.

În interiorul bisericii într-un sarcofag de argint se află moaştele sfântului Narcis patronul Geronei, ale cărui rămăşiţe, alături de cele ale Sfântului Feliu-Africanul au fost găsite într-o necropolă romană alăturată. Ei au fost urmăriţi şi martirizaţi de legionarii lui Diocleţian, în jurul anului 300, împăratul fiind cel mai mare persecutor al creştinilor.

În bazilică se mai găsesc opt morminte romane din perioada paleo creştină cât şi sarcofagul generalului Alvarez apărătorul Geronei În 1809. La ieşirea din bazilică în piaţa Sant Feliu pe o coloană de piatră este sculptată o leoaică căţărată, despre care se spune că dacă o atingi, revii la Girona. Îmi pare rău că sub presiunea timpului nu am să mai văd Girona, îmi pare rău că mergând cu o excursie organizată nu am vizitat-o decât pentu câteva ore. Puţin Ev Mediu, puţin romantism şi multă armonie, aceasta e Girona.

---

VIZUALIZĂRI: 3782 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI