Basilica Maicii Domnului din Fatima

TIPĂREȘTE

Ne-am inceput ,,pelerinajul'' acelei zile, pe cea mai importanta autostrada a Portugaliei A1, infrastructura ce rar mi-a fost dat sa vad prin calatoriile mele, cu multe tuneluri pe trei benzi (Mato Forte) si noduri de autostrada ce se gasesc printre primele din Europa!

Dupa aproximativ doua ore de mers, ne-am oprit pe strada Leiria, numarul 104, loc in care se afla Centrul Comercial din Fatima, de unde poti achizitiona diverse suveniruri cu acest loc sacru, la preturi avantajoase. Tin sa mentionez ca in acest loc am gasit si ghid al Portugaliei in limba romana (pret 10 euro) ! La intrare ti se inmaneaza un bilet cu o anumita serie, deoarece cu el participi la o tombola in care unul dintre cei din grup, va castiga un obiect reprezentativ al acestei zone.

Numele localitatii este dat de o frumoasa tanara araba, care a fost luata ca sclava de Goncalo Herminquez, acesta sfarsind a se indragosti de ea. Dupa ce aceasta a trecut la crestinism, insusi primul rege al Portugaliei Alfonso Henriques, le-a oficializat casatoria. Din pacate, la scurt timp frumoasa Fatima a murit, iar Goncalo indurerat, a ramas in acest sat uitat de lume si s-a calugarit.

Fatima a devenit faimos pentru o serie de viziuni religioase ce au avut loc aici la inceput de secol XX. Orasul are aproximativ zece mii de locuitori si este situat in districtul Santarem, in inima Portugaliei, la 185 de kilometri sud de Porto si la 120 de kilometri nord de Lisabona.

Autocarul ne-a lasat in fata hotelului de 4* De Fatima, vizavi de intrarea principala a esplanadei basilice. Instantaneu am fost cuprins de o mare emotie, lucru care persista si acum cand astern aceste randuri, deoarece am reusit sa ajung la acest loc binecuvantat din centrul Portugaliei, simbol al crestinatatii universale!

Am coborat pe langa drumul pavat cu marmura, unde pelerinii parcurg in genunchi drumul pana la biserica (vezi foto) si m-am apropiat de locul in care iti poti procura lumanari de diferite dimensiuni, avand preturi modice, lasand banii in casetele destinate pentru fiecare in parte (vezi foto). Le-am aprins in locurile special amenajate de langa ,,Capela viziunilor '' o biserica aflata in aer liber, unde chiar se oficializa o slujba religioasa. In spatele acesteia se afla ingradit cu gard viu, (vezi foto) ,,Stejarul Aparitiilor '', care nu este cel original, datorita faptului ca in toata aceasta perioada, pelerinii au tot rupt din el, iar toate aceste ,,achizitii'' au dus la distrugerea celui autentic.

NOTA: Chiar daca traim intr-o tara a plagiatilor, nu vreau sa fiu acuzat ca unele dintre pasajele de mai jos, se regasesc si-n impresiile postate de colegii mei, care au scris despre acest minunat mister. Le multumesc pe aceasta cale, iar informatiile dumnealor staruie si acum in mintea mea si m-au ajutat in documentare, iar recunostiinta mea s-a manifestat in voturile acordate in acea perioada! Materialul prezentat mai jos este rodul numeroaselor pliante pe care le-am achizitionat de la fata locului si, nu in ultimul rand, a explicatiilor deosebit de minutioase facute de ghidul alocat acestei excursii. Tanara ghida a dat dovada de mult profesionalism, sensibilitate, atentie la detalii si ce este important, ii facea placere sa ne impartaseasca din cunostiintele sale! Convins ca informatiile pe care ni le-a adus la cunostiinta sunt rodul studierii laborioase a mai multor surse, inclusiv preluate de pe net, n-am facut altceva decat sa prezint, mai jos, aceste fapte, preluând informațiile prezentate de ea pentru o mai buna intelegere in calauzirea dumneavoastra pe acest loc sfant. Drept care aceasta recenzie nu mi-o insusesc 100%, si nu prezint fragmentele de mai jos ca fiind o creatie personala!

Legenda:

Basilica Maicii Domnului din Fatima este unul dintre cele mai importante locuri de rugaciune pentru romano-catolicii din Portugalia, dar nu numai. Devenita un celebru loc de pelerinaj, in lumea romano-catolica, biserica a ajuns sa fie cunoscuta in intreaga lume, ajungand in cele din urma sa fie considerata drept una din cele mai mari manastiri romano-catolice din lume ,,Fatima - locul minunatelor evenimente din anul 1917''.

Totul a inceput in data de 13 mai 1917, cand fratii Jacinta (7 ani) si Francisco Marto (11 ani), insotiti de fetita Lucia dos Santos (10 ani) se aflau cu oile la pascut in apropiere de Fatima, in locul denumit local "Cova da Iria - Grota Sfintei Irina".

In timp ce pasteau oile, la un moment dat, ei ar fi vazut un fulger, dupa care ar fi aparut o lumina puternica. Apropiindu-se, copiii ar fi observat in mijlocul luminii conturul unei femei - " Doamna din Lumina ". Ea i-ar fi indemnat pe copii sa se roage si sa revina in acelasi loc in ziua de 13 a fiecarei luni. Urmatoarea luna, deci pe 13 iunie 1917, cei trei copii au revenit, impreuna cu alte 50 de persoane, rude si vecini ale acestora.

Dupa o oarecare asteptare, copiii au fost vazuti ingenunchind langa un maslin si vorbind cu cineva nevazut. La urma, cu totii ar fi auzit o bubuitura, urmata de ridicarea unui nor deasupra maslinului, care a disparut curand in inaltul cerului. Numarul credinciosilor si al curiosilor a inceput sa creasca simtitor, astfel incat la cea de-a treia aparitie, din 13 iulie 1917, pe campie erau prezenti in jur de 4.500 de persoane. Ca si la 13 iunie 1917, martorii ar fi remarcat acelasi nor alburiu, dupa care fetita Lucia dos Santos a spus ca ,,Doamna din Lumina" ar fi promis un miracol pe data de 13 octombrie 1917.

Se pare ca singura neaparitie, s-a produs pe data de 13 august, atunci cand primarul localitatii, un ateu convins, a sechestrat si chiar torturat pe cei trei copii, nelasandu-i sa se apropie de ,,Stejarul Aparitiilor ''.

Numarul tot crescand al pelerinilor din ziua de 13 a fiecarei luni a ajuns impresionant. La ultima aparitie, pe data de 13 octombrie 1917, au fost prezenti aproximativ 70.000 de oameni. (vezi foto). Veniti din toate partile Portugaliei, dar si de peste hotare, ei au asteptat miracolul, pe o vreme de ploaie neincetata.

Legenda si marturia celor prezenti, spune ca aceasta ultima aparitie a ,,Doamnei Stralucitoare " ar fi fost precedata, ca de obicei, de un fulger. Cei trei copii au ingenunchiat in fata copacului, vorbind cu fiinta nevazuta de catre ceilalti.

Minunea s-ar fi produs dupa plecarea ,,Doamnei din Lumina". Ploaia ar fi incetat subit, iar norii grei s-ar fi risipit in cateva clipe.

Potrivit relatarilor unora dintre cei prezenti, soarele a aparut pe cer sub forma unui disc argintiu, care a inceput sa se roteasca cu viteza, proiectand fascicule intense multicolore. Soarele s-ar fi oprit de trei ori si tot de atatea ori si-ar fi reluat rotirea, iar acest ciclu ar fi durat aproximativ zece minute.

Francisco si Jacinta Marto au murit in timpul epidemiei de gripa spaniola din anul 1919.

Acestia vor fi exhumati in anul 1935, iar mai apoi in anul 1951, cand s-a facut acelasi lucru, s-a constatat ca trupul Jacintei nu putrezise, iar trupul neinsufletit al lui Francisco era insa descompus. Francisco si Jacinta au fost declarati ,,venerabili" de catre papa Ioan Paul al II-lea intr-o slujba publica tinuta in Fatima la data de 13 mai 1989.  

Papa Ioan Paul s-a intors in Fatima la data de 13 mai 2000 pentru a-i declara pe acestia ,,binecuvantati", iar Jacinta a devenit cea mai tanara copila ne-martira care a fost beatificata pana acum.

Lucia a marturisit ca a revazut-o pe Maica Domnului din nou, in anul 1925, in Manastirea Doroteana din Pontevedra, Spania.

Insa cea mai importanta viziune ramane totusi cea avuta de catre Lucia pe cand se afla la Rianxo, in Spania, in anul 1931. In aceasta, Hristos Insusi a invatat-o doua rugaciuni noi si a insarcinat-o cu un mesaj pentru ierarhia Bisericii.

In anul 1947, sora Lucia a parasit ordinul monahal dorotean si a intrat in cel carmelit, intr-o manastire din Coimbra, pe care am avut privilegiul s-o vizitez.

Lucia a murit la data de 13 februarie 2005, la varsta de 97 de ani, coincidenta sau nu, decesul acesteia a avut loc tot intr-o zi de 13, asemenea si tuturor celorlalte viziuni pe care le-a avut.

Dupa moartea acesteia, cardinalul Joseph Ratzinger a ordonat sigilarea chiliei in care traia. Se crede ca aceasta masura a fost luata in urma convingerii ca Lucia a mai avut si alte viziuni consemnate in foile din camera sa. S-a vrut cenzurarea acestora pentru moment, urmand a fi cercetate in cursul lucrarilor de canonizare a ei.

Detalii ale constructiei basilice:

Construirea basilicii in stilul neo-clasic, cu spira centrala, inalta de 65 de metri, a inceput la data de 13 mai 1928. Basilica Maicii Domnului are 15 altare inchinate acesteia si o orga cu 12.000 de tuburi. (vezi foto)

In basilica din Fatima se afla inmormantati si doi dintre cei trei vizionari cu pricina - Francisco Marto si Jacinta Marto - care au murit in anul 1919 si respectiv in anul 1920. Acestia doi au fost beatificati, cum spuneam, in anul 2000. Lucia dos Santos a murit si ea - in anul 2005 - mormantul acesteia se afla si el langa celelalte doua.

Basilica din Fatima este flancata de catre doua randuri de coloane legate intre ele de catre cladirea manastirii si de cea a spitalului.

Capela Viziunilor - o biserica in aer liber construita pe locul exact al primei viziuni - este deschisa tot timpul anului pentru oficierea slujbelor necesare, atunci cand timpul o permite.

Cine viziteaza Basilica din Fatima in perioada mai-octombrie trebuie sa fie pregatit pentru multimea de pelerini pe care ii va gasi in zona. Oamenii vin non-stop, ziua si noaptea, si umplu piata larga din fata bisericii celei mari.

Pelerinii piosi ce vin la Fatima viziteaza si biserica parohiala la care mergeau cei trei copii, cat si cimitirul in care au fost inmormantati la inceput cei doi tineri - Francisco si Jacinta - aflate la marginea orasului Fatima.

Toti acestia strabat in genunchi distanta dintre piata bisericii si Capela Viziunilor - adica o distanta de mai bine de 40 de metri, multi refuzand genunchierele pe care administratorii le pune la dispozitie.

Povestea:

Maica Domnului le-a încredinţat micilor păstori misiunea de a transmite oamenilor, lumii întregi, mâhnirea ei faţă de răutatea, corupţia, impietatea care domneau la începutul secolului măcinat de violenţă. Dacă omenirea nu se va abate din această cale va avea parte de o pedeapsă cumplită, în care vor pieri multe naţiuni.

Se cerea de asemenea o permanentă rugăciune a rozariului.

Au existat însă şi secrete, pe care Sfânta Fecioară le-a încredinţat celor trei copii. În aceste mesaje ei mai auziseră un nume: Rusia, şi se gândeau că acela era, probabil, al unei ,,doamne”, despre care Doamna cerească spunea că trebuie să se convertească imediat şi să fie consacrată Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria pentru a avea puterea să reziste răului care o cuprinde. Dacă nu se va converti, răul se va răspândi, prin războaie şi mari persecuţii la adresa Bisericii şi a oamenilor nevinovaţi. Acestea la rândul lor vor fi semne prin care Dumnezeu va avertiza lumea asupra altor consecinţe rele, şi mai mari...

Cei trei copii au fost primii care au acceptat să se jertfească pentru această extraordinară misiune paşnică, spirituală, a alungării răului de pe pământ.

Au făcut-o cu bucuria eroilor lumii lor, de basm, unde este trăită şi împărtăşită certitudinea binelui, şi în acelaşi timp cu un spor de înţelepciune, căci ştiau că harul lui Dumnezeu va fi mereu cu ei.

Le spusese acest lucru chiar Doamna cerească, despre care atunci nu ştiau cine este, le promisese că îşi v-a descoperi identitatea la ultima apariţie. Printre cele ce le dezvăluise în prima întâlnire, la 13 mai 1917, deasupra stejarului de la Cova da Iria, era că vor trece prin multe suferinţe, dar vor fi consolaţi de harul lui Dumnezeu.

Totul începuse cu un an înainte, spre vara lui 1916, în faţa unei grote, într-o pădurice din satul Aljustrel, unde ei se jucau. Pe o pală de vânt s-a arătat o făptură ca un tânăr, strălucitor de alb şi fără să atingă pământul li s-a recomandat: ,,Nu vă temeţi, sunt Îngerul Păcii.” I-a chemat să se roage împreună cu el, atenţi la Inima lui Isus şi a Mariei.

Şi s-au rugat: ,,Dumnezeul meu, cred, Te ador, sper şi Te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred, care nu Te adoră, nu speră şi nu Te iubesc!”

Îngerul le-a apărut din nou nu peste multă vreme, cerându-le ca, în afară de rugăciune, să se şi ofere, prin jertfe personale, să participe la lupta spirituală pentru convertirea celor păcătoşi, convertire fără de care pacea nu poate exista pe pământ. A treia oară, în vara aceluiaşi an premergător apariţiilor Sfintei Fecioare, Îngerul venise pe când stăruiau în rugăciune aşa cum îi învăţase. De data aceasta ţinea un potir deasupra căruia se afla o Ostie din care picura Sânge.

Cu o rugăciune reparatorie pentru păcatele lumii, Îngerul i-a împărtăşit pe copii: Lucia a primit Ostia, iar cei doi veri ai ei sângele din potir.

Într-adevăr, Lucia avea să împărtăşească în cuvinte întâlnirile şi mesajele suprafireşti la care au participat, iar Francisco şi Jacinta, chemaţi prea repede la cer, aveau să-şi ofere ca jertfă potirul suferinţelor cauzate de boală, de slăbiciune fizică şi de ostilitate din partea oamenilor.

În faţa scepticismului şi potrivniciei autorităţilor, care au intervenit brutal asupra copiilor, profitând de prudenţa cu care Biserica întâmpină faptele miraculoase până a-şi da verdictul, păstoraşii au rezistat cu eroism. Sfânta Fecioară era cu ei, îi asigurase că Inima ei Neprihănită va triumfa, că Sfântul Părinte îi va consacra Rusia, care se va converti şi că lumea va avea parte de un răgaz de pace. Legământul de jertfă pentru răscumpărarea binelui trebuia respectat şi aceasta se numeşte... eroism.

În spatele lor se afla un popor, portughezii, care până astăzi păstrează, în majoritatea lor, o credinţă de copil. Pentru mulţimea de oameni disponibila, de pretutindeni, Sfânta Fecioară a comunicat un ,,semn” care avea să se împlinească negreşit şi să-i convingă pe toţi că viziunile copiilor erau autentice.

Semnul petrecut: a fost minunea dansului şi a rotirii soarelui deasupra unei mulţimi de aproape 70 000 de oameni care alergaseră cu încredere la locul Apariţiilor, la 13 octombrie 1917.

Către orele 10 dimineaţa, o coloană de fum s-a ridicat deasupra capetelor copiilor şi apoi s-a evaporat. Fenomenul s-a repetat de trei ori. Lucia le-a cerut credincioşilor să îşi închidă umbrelele pentru a se putea ruga şi să fie cât mai atenţi la apariţia Fecioarei. Aceasta apăru şi i se prezentă copilei ca fiind Sfânta Maică a Rozariului,  cerându-i totodată să construiască o capelă în numele Său.

Mai adăugă:   ,,Continuaţi să vă rugaţi şi să mă chemaţi în fiecare zi. Dacă poporul se căieşte, războiul se va termina. Să nu Îl supărăm şi mai tare pe Domnul nostru!".  Apoi îi spuse Luciei să ,,vindece mai mulţi bolnavi şi să convertească păcătoşii".

După aceea s-a ridicat la ceruri, iar ploaia a încetat.

În acel moment, Lucia le-a spus oamenilor să privească Soarele. Acesta a fost văzut ca un astru strălucitor de culoarea argintului mat, putând fi privit fără senzaţia de orbire. În momentul în care astrul a început să se învârtă, producând o jerbă policroma, iar cei prezenţi înspăimântaţi, au crezut că Soarele se va prăvăli peste ei. Acesta se mişca tot mai vertiginos, schimbându-şi brusc direcţia, precum o roată de foc şi a coborât aproape de pământ de trei ori la rând în decursul unui sfert de oră, schimbându-şi culorile de fiecare dată.

Unul dintre martori a spus că a văzut ,,un disc clar conturat, cu o coamă luminoasă şi intens strălucitoare, fără însă a fi obositoare pentru ochi. Avea aspectul unui disc plat şi neted, tăiat în sideful unei cochilii. Nu semăna cu Soarele aşa cum apare el când este acoperit de ceaţă (de altfel, nici nu era ceaţă în acel moment), căci nu era nici întunecat, nici difuz, nici acoperit, profilându-se sub forma unui disc sidefiu, care se rotea în jurul propriei axe. Nu era vorba numai de strălucirea unui astru plin de viaţă, ci şi de rotaţiile realizate cu o foarte mare viteză (...) Soarele se desprinsese de pe cer şi, roşu ca sângele, cobora către pământ, ameninţând să ne zdrobească sub greutatea imensei sale mase de foc. Au fost câteva secunde cumplite. Privind acest Soare, am remarcat că totul se întuneca în jurul meu (...) Obiectele, cerul şi stratul atmosferic aveau toate aceeaşi culoare..."

Acest miracol s-a produs de trei ori, de fiecare dată cu o mişcare de rotaţie şi mai rapidă. Lumina a devenit din ce în ce mai strălucitoare şi mai colorată. Cei prezenţi au spus că au văzut raze galbene, verzi, albastre, roşii... Spectacolul a durat mai puţin de un sfert de oră, dar, în tot acest timp, le-a părut multora dintre cei prezenţi o eternitate, mulţimea a avut impresia foarte vie că Soarele se va desprinde de pe cer şi se va prăvăli peste ei.

Unii au îngenuncheat pentru a se ruga, alţii au strigat înspăimântaţi.

Cautand dovezi palpabile asupra acestor minuni, Pierre Jovanovic semnalează un element interesant: leoarcă de apă după ploaia torenţială de dimineaţă, hainele oamenilor s-au uscat instantaneu în acele momente. Entuziasmul a fost apoi indescriptibil.

Aerul a devenit violet şi apoi galben. Mulţimea ţipa de spaimă, iar în câteva momente, totul a revenit la normal. Fecioara a reapărut, de data aceasta însoţită de Sfântul Iosif, de pruncul Iisus, binecuvântând lumea şi făcând cu mâna gestul crucii.

Oamenii plângeau, descoperindu-şi capul în faţa ,,miracolului".

Citind mărturiile, este evident, spune jurnalistul Pierre Jovanovic, că ceva "absolut extraordinar, unic, neomenesc, s-a petrecut atunci, depăşind orice explicaţie ştiinţifică, fie ea de domeniul opticii, al gravitaţiei, al cosmosului sau al meteorologiei (...) Iar ceea ce mulţi autori uită să menţioneze (fiind în mod voit lipsiţi de obiectivitate!) este că hainele ude ale celor 70.000 de persoane s-au uscat în mod miraculos într-o fracţiune de secundă!"

În concluzie, cu excepţia datei de 13 august, când copiii au fost sechestraţi de primarul răuvoitor, Fecioara a apărut în fiecare lună, pe data de 13, timp de şase luni. Francisco o putea vedea, dar nu o putea auzi. Jacinta o vedea şi o auzea, dar nu îi putea vorbi. Numai Lucia putea să o vadă, să o audă şi să vorbească cu ea.

Pierre Jovanovic face un rezumat al evenimentelor astfel: ,,Este pentru prima dată în istoria umanităţii când o fiinţă divină anunţă cu 90 de zile înainte că va face un miracol, dând, în plus, data şi chiar şi ora când se va produce respectivul miracol. Apoi, nu numai că miracolul se produce, dar, în plus, este şi văzut, descris şi raportat de jurnaliştii prezenţi, între care se numărau inclusiv cei de la ziarul anticlerical O Seculo (Secolul), trimişi la faţa locului, ca să nu mai vorbim de cei 70.000 de martori."

Urmarile:

La scurt timp după ce s-a încheiat – în octombrie 1917 – şirul întâlnirilor la care îi chemase, Sfânta Fecioară a continuat să le apară copiilor. Jacinta şi Francisco se îmbolnăviseră şi ştiau că vor fi luaţi la cer. Francisco a murit la 4 aprilie 1918, acasă ,,surâzând”, iar Jacinta la 20 februarie 1920, într-un spital departe de familie. Când a fost exhumată, în 1935, chipul ei era intact. Lucia, în octombrie 1934, depune voturile perpetue de călugăriţă cu numele de Sora Maria Dolores (Maria Îndurerată), la Institutul Sfânta Dorothea, iar în 1948 devine carmelită, intrând în mănăstirea din Coimbra, sub numele de Sora Maria Lucia a Inimii Neprihănite.

La 10 decembrie 1925, în timp ce se ruga în Institutul dorotheelor din oraşul spaniol Pontevedra, Sfânta Fecioară îi apare Luciei însoţită de Pruncul Isus şi îi arată Inima ei Neprihănită, înconjurată de spini. De spinii ,,blasfemiilor şi nerecunoştiinţei umane ”. Şi îi recomandă devoţiunea primelor sâmbete din cinci luni la rând, în care celor ce se spovedesc, se împărtăşesc, spun rozariul celor cinsprezece mistere (de bucurie, de durere şi de slavă) în spirit de reparaţie, le promite că îi va însoţi în ceasul morţii cu toate harurile necesare mântuirii sufletului.

Pentru deschiderea cauzelor de beatificare a lui Francisco şi Jacinta, cu îngăduinţa Cerului, Lucia acceptă să dezvăluie primele două părţi ale secretului pe care Sfânta Fecioară l-a încredinţat copiilor la 13 iulie 1917: o viziune îngrozitoare a infernului, previziuni ale războaielor şi persecuţiilor şi necesitatea convertirii Rusiei.

Rusia fusese zguduită de revoluţia bolşevică – iar în lumea liberă, unde orizontul era încă senin, se putea vedea limpede că ceea ce se petrecuse la Fatima fusese cu adevărat o avertizare cerească. Istoria începea să se accelereze, dar altfel decât soarele deasupra mulţimii, pe fondul unei întunecări spirituale, dezechilibrele au fost tot mai mari şi mai agonice, s-au petrecut atrocităţi şi violenţe nemaiîntâlnite, experimente umane depersonalizante, destine individuale şi ale popoarelor întregi au fost răvăşite de o inginerie a răului, într-o înlănţuire de consecinţe nefaste pe care le trăim până astăzi.

În anii de comunism, în ţările care îşi pierduseră libertatea, devoţiunea Inimii Neprihănite a Mariei a fost o formă de rezistenţă spirituală, în orizontul căreia suferinţele personale sau ale comunităţii, sau ale popoarelor întregi, erau oferite ca jertfă pentru răscumpărarea, pentru convertirea păcătoşilor, torţionarilor şi artizanilor regimului totalitar.

Si România fusese consacrată Maicii Domnului. Este ţara în care rezistenţa anticomunistă s-a produs, cu jertfe mari, încă din primii ani de ocupaţie. Încă nu s-a scris întreaga cronică a timpului închisorilor şi minciunii, cu mărturiile rezistenţei spirituale, înmănunchiate într-o experienţă caracterizată paradoxal de cei care au trăit-o cu cuvântul:  fericire, al cărui ,,cifru” îl găsim în cuvintele Mariei, la Fatima: suferinţa asumată şi oferită ca jertfă de convertire.

Papa Pius al XII-lea a fost cel care a consacrat popoarele Rusiei Inimii Neprihănite a Mariei, la 7 iulie 1952, prin scrisoarea apostolică Sacro Vergente Anno. După înăbuşirea revoluţiei anticomuniste din Ungaria, din anul 1956, la Fatima a fost construită o cale a Sfintei Cruci, oferindu-se această nouă jertfă Inimii Neprihănite, pentru salvarea din imperiul răului.

În plin război rece, fiica lui Hrusciov, conducătorul imperiului sovietic, solicită împreună cu soţul ei o audienţă la Papa Ioan al XXIII-lea, manevră specifică diversiunii comuniste. Papa nu s-a gândit atunci la adevărata intenţie, ascunsă, a duşmanului înverşunat al Bisericii, statul totalitar ateu sovietic, şi a folosit ocazia pentru a-i transmite mesagerei un ,,semn” din partea Sfintei Fecioare:   ,,I-am dat un rozariu, sugerându-i că nu e obligată să ştie la ce foloseşte şi că nu e, desigur, obligată să-l recite. Doar ca, privindu-l, să-şi amintească pur şi simplu că a trăit cândva O MĂMICĂ CE ERA DESĂVÂRŞITĂ”. (scuze web, dar nu pot sa ma abtin!)

La Conciliul Vatican II, peste 500 de episcopi din întreaga lume au cerut Papei să consacre întreaga lume Inimii Neprihănite a Mariei, şi în mod deosebit această consacrare să fie pentru popoarele care suferă în gulagul comunist.

Într-adevăr, Papa Paul al VI-lea, la sfârşitul celei de-a treia sesiuni conciliare, la 21 noiembrie 1964, a încredinţat ,,familia umană” Inimii Neprihănite a Mariei. Tot în cadrul Conciliului, în acelaşi an 1964, a proclamat-o pe Sfânta Fecioară Mater Ecclesiae.  Este anul în care regimurile comuniste cunosc o relativă relaxare. În România se deschideau închisorile...

În 1978, are loc un eveniment istoric fără precedent: alegerea unui papă slav, venit din Est, ( ,,de departe”, cum spunea el, pentru a exprima distanţa marcată de cortina de fier).

Deviza lui a fost:  Totus Tuus  (încredinţat cu totul Sfintei Fecioare).

13 mai (ziua primei apariţii de la Fatima) 1981 – atentat îndreptat împotriva Papei Ioan Paul al II-lea, în piaţa Sfântul Petru. Ţintirea urma să fie fără greş ( ,,De necrezut că n-aţi murit! Tintisem atât de bine! ” – i-a mărturisit papei în închisoare Ali Agca). Se constatase în spital că în mod miraculos, ca la intervenţia unei mâini, glonţul fusese deviat din calea organelor vitale. Din momentul împuşcării şi până ce şi-a pierdut cunoştinţa, Papa şoptea fără încetare:  “Maria, mama mea…” Apoi a trimis la Fatima glonţul rătăcit şi rămas în maşină, ,,nestemată” a suferinţei şi a miracolului, care a fost aşezată în coroana Neprihănitei. Se spune ca mana maicutei Lucia, i-a fost pavaza, deoarece distanta dintre locul unde a patruns glontul si inima, era de o palma!

În 7 iunie 1981, la Roma, 13 mai 1982, la Fatima, în Sărbătoarea Bunei Vestiri a anului 1984, din nou la Roma şi la 13 mai 1988, din nou la Fatima, Ioan Paul al II-lea a încredinţat lumea Inimii Neprihănite a Mariei şi această permanentă reînnoire a luptei spirituale a ajutat la prăbuşirea comunismului. De altfel, Sora Lucia avea să confirme că aceste acte ale papei corespund dorinţei Sfintei Fecioare.

Dezvăluirea celei de-a treia părţi a secretului:

Sigilat într-un plic, mesajul secret a fost dus în aprilie 1957, la Roma, la Sfântul Oficiu, de către episcopul de Leiria.

Ioan al XXIII-lea l-a citit şi l-a dat înapoi Sfântului Oficiu, considerând că nu era momentul să fie făcut public. La fel şi Paul al VI-lea.

Ioan Paul al II-lea a cerut plicul după ce s-a produs atentatul împotriva sa. Apoi l-a restituit Sfântului Oficiu, dar imediat a consacrat lumea Inimii Neprihănite a Mariei.

Jubileul anului 2000 găsea omenirea eliberată de totalitarismele secolului care se încheiau.

Sosise vremea dezvăluirii celui de-al treilea secret de la Fatima...

Momentul ales pentru acest anunţ a fost, desigur, o zi de 13: duminică 13 iunie 2000, când Sfântul Părinte i-a ridicat la cinstirea altarelor pe Francisco şi Jacinta.

Aşa cum se petrecuse şi cu celelalte două revelaţii secrete, cheia lecturii este de natură simbolică.

Din nou apare Îngerul, de data aceasta Dumnezeu însuşi, care cere omenirii cu glas puternic:   ,,Pocăinţă, Pocăinţă, Pocăinţă!  ''. Apoi o cale a Crucii.

Lucia explică:   ,,Un episcop îmbrăcat în alb, am avut presimţirea că ar fi Sfântul Părinte, diferit de alţi episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe urcau pe un munte abrupt, în vârful căruia era o mare cruce de trunchiuri necioplite, ca de arbore de plută cu scoarţă.

Sfântul Părinte înainte de a ajunge acolo a traversat un mare oraş pe jumătate în ruină şi aproape tremurând, cu pas şovăitor, sfâşiat de durere şi de chin, se ruga pentru sufletele cadavrelor pe care le întâlnea în mersul său. Ajuns pe vârful muntelui, prosternat în genunchi, la picioarele marii cruci, a fost ucis de un grup de soldaţi care au tras asupra lui mai multe împuşcături de armă de foc şi săgeţi…”

Sângele martirilor Bisericii, printre care este menţionată şi mulţimea de laici, era strâns cu grijă în câte o stropitoare de cristal, de doi îngeri, pentru ca să hrănească, să cureţe cu el  ,,sufletele care se apropiau de Dumnezeu ”.

După atentatul din 13 mai 1981, Ioan Paul al II-lea a văzut limpede că ultimul secret de la Fatima se consumase.

Dar se petrecuse, din nou, o minune, după cum le spunea episcopilor italieni veniţi să-l viziteze la Spitalul Gemelli: ,,O mână maternă a condus traiectoria glonţului, permiţându-i Papei în agonie, să se oprească la porţile morţii ”.

Generaţiile actuale sunt martorele acestui extraordinar dialog între Providenţă şi istoria umană, custodiat de Sanctuarul de la Fatima, iar înţelepciunea la care se apelează în faţa noilor provocări ale actualităţii răspunde prin imaginea Inimii materne cereşti, prin acelaşi glas care cheamă la convertire şi credinţă în neprihănire şi încredinţare Maternităţii spirituale a Sfantei Maria.

 Atentatul şi aparitia Maicii Domnului la Fatima

Atentatul a avut loc pe data de 13 mai 1981, în a 64-a aniversare a primei aparitii a Maicii Domnului la Fatima. Istorici experti în aparitiile de la Fatima afirmă că până şi ora şi minutele au fost aceleaşi. Pe 13 mai 2000, la Fatima, în timpul beatificării Iacintei şi a lui Francisco de către Ioan Paul al II-lea a, a fost făcută publică taina Fatimei, în special continutul părtii a treia.

 „Conform interpretării micilor păstori – a explicat cardinalul Sodano, confirmat nu de mult de măicuţa Lucia – episcopul în alb, care se roagă pentru toţi credincioşii, este Papa. Chiar şi el mergând cu greutate printre corpurile martirilor morţi (episcopi, capelani, călugări şi numeroşi mireni) cade, vătămat de gloanţe, ca mort”.

În timpul şederii la Clinica Gemelli, Ioan Paul al II-lea l-a rugat pe episcopul Hnilice să îi aducă toate documentele legate de apariţiile Maicii Domnului la Fatima. Papa a studiat cu exactitate toate documentele. Când a părăsit spitalul, i-a spus episcopului Hnilice: „am înţeles că singurul mod de a salva lumea de război, de ateism, este reconcilierea conform cererii de la Fatima ” .

Abia la cinci luni după atentat, mai exact pe 15 august 1981, Papa a venit în Piaţa Sf. Petru. A spus atunci: „ Am devenit din nou dator Preasfintei Fecioare şi tuturor sfinţilor Patroni. Cum aş putea să uit că evenimentul din Piaţa Sf. Petru a avut loc în aceeaşi zi şi oră, de când de şaizeci şi ceva de ani se celebrează în Portugalia prima apariţie a Maicii Domnului copiilor săraci din satul Fatima? Printre tot ce mi s-a întâmplat în acea zi, am simţit acea grijă şi ocrotire maternă, care s-a arătat mai puternică decât glonţul ucigaş”.

O interpretare deosebit de interesantă despre atentatul nereuşit la viaţa Sfântului Părinte o auzim chiar din gura lui Ali Agca. Ioan Paul al II-lea l-a vizitat în arestul Rebibbia din Roma. În timpul convorbirii cu Papa, atentatorul s-a mirat cum a fost posibil că Sfântului Părinte a scăpat cu viaţă. Era sigur că a ţintit bine, ştia că împuşcătura a fost ucigaşă... şi cu toate acestea, nu l-a omorât. Cum se face? Întreba mereu pe Pontif: „Ce înseamnă, de ce toţi aici repetă: Fatima? ” Sfântului Părinte aminteşte: „De Crăciunul lui 1983 l-am vizitat pe atentator la închisoare. Am vorbit mult împreună. Ali Agca este, după cum se spune, ucigaş de meserie. Ceea ce înseamnă că atentatul nu a avut loc din iniţiativa lui, că altcineva l-a gândit şi l-a comandat. În tot timpul dialogului a fost clar că lui Ali Agca nu-i dădea pace întrebarea: cum se face că atentatul nu a reuşit? Doar făcuse tot ce trebuia, a avut grijă de cel mai mic detaliu al planului. Şi cu toate acestea, victima a scăpat morţii. Cum a fost posibilă aceasta? Şi interesant lucru... acea nelinişte l-a condus la problema religioasă. A întrebat ce este, de fapt, taina de la Fatima? În ce constă? Acesta a fost principalul punct de interes pentru el si voia neapărat să ştie. Poate că întrebarea lui repetată obsedant era semnul că devenise conştient despre ceea ce este, într-adevăr, important. După cum mi se pare, Ali Agca a înţeles că, pe lângă puterea lui, puterea de a împuşca şi a omorî, este o putere mai înaltă. A început deci să o caute. Atentatul la viaţa Sfântului Părinte a avut loc exact la aniversarea primei apariţii a Maicii Domnului la Fatima, pe 13 mai 1917. Maica Domnului a apelat atunci la toţi oamenii: „Am venit să amintesc omenirii să se îndrepte şi să se pocăiască pentru păcatele sale”.

Apelul de la Fatima este clar şi univoc: pentru a proteja lumea de autodistrugere, este necesară reconcilierea, reîntoarcerea ei la Dumnezeu. La prima aniversare a atentatului, în 13 mai 1982, Papa a mers în pelerinaj la Fatima, spre a aduce mulţumiri pentru miraculoasa salvare a vieţii sale.

A spus atunci: „ Aceste date (13.05.1917 şi 13.05.1981) s-au întâlnit între ele în aşa fel că a trebuit să simt că sunt chemat aici în mod miraculos. Şi iată am venit. Am venit pentru ca în acest loc mulţumesc Providenţei Divine... O mână a ţinut arma, cealaltă a condus glonţul”.

Sfântul Părinte a amintit atunci că a venit la Fatima în acest scop, „pentru că, în numele întregii Biserici, ascult Apelul pe care în urmă cu 65 de ani ni l-a comunicat Maica noastră comună, plină de grijă pentru viitorul copiilor săi. Astăzi, acest Apel este mai actual şi mai presant ca oricând. Cum să nu privim cu teamă la valul de secularism şi permisivitate, care ameninţă atât de serios valorile morale creştine de bază? ”

În cuvinte dramatice, Papa şi-a exprimat durerea „chemarea la pocăinţă, reconcilierea, rugăciunea nu s-au întâlnit şi nu se întâlnesc cu primirea care ar trebui! O, Inimă Imaculată – a invocat Sfântul Părinte – ajută-ne să învingem groaza răului care pluteşte deasupra omenirii şi închide drumul spre viitor”. La Częstochowa, pe 19 iunie 1983, în timpul Apelului de la Jasna Góra, Ioan Paul al II-lea s-a rugat: „În ziua de 13 mai au trecut doi ani de la acea după-amiază când mi-ai salvat viaţa. Era la Piaţa Sf. Petru, în timpul audienţei generale, s-a tras asupra mea pentru a mă ucide. Anul trecut pe 13 mai am fost la Fatima pentru a-ţi mulţumi şi a mă încrede în Tine. Astăzi doresc aici, la Jasna Góra, să las ca votum de ştiut semnul acestui eveniment, eşarfa împuşcată a sutanei. Marele tău închinător, cardinalul Hlond, primatul Poloniei, pe patul morţii a cuvântat astfel: „Victoria, când va veni, va veni prin Maica Domnului: Totus Tuus. Şi mai mult nu mai adaug”.

În cartea sa Să treci pragul speranţei, Ioan Paul al II-lea scria: „Ce se poate spune despre cei trei copii din Portugalia, de la Fatima, care dintr-o dată, în ziua premergătoare revoluţiei din octombrie, au auzit că „Rusia se reîntoarce”, că „la sfârşit inima mea o să triumfe”? ... Aceasta nu puteau să o inventeze. Nu cunoşteau atâta istorie şi geografie, şi cu atât mai puţin, se orientau în mişcările sociale şi în dezvoltarea ideologiei. Şi iată, s-a întâmplat ce au vestit. Poate pentru aceasta a fost chemat „dintr-o ţară îndepărtată” acest Papă, poate de aceea a fost necesar atentatul din Piaţa Sfântul Petru, exact pe data de 13 mai 1981, pentru ca totul să devină mai transparent şi înţeles, pentru ca glasul lui Dumnezeu trecând prin opera omului în „semnele timpului” să fie mai uşor de auzit şi de înţeles? Acesta este Tatăl care continuă să acţioneze şi acel Fiu care de asemenea acţionează, şi acel Duh Sfânt, care este Iubire, iar ca Iubire este acţiunea neîntreruptă a creării, salvării, sfinţirii şi dăruirii de viaţă”. (acest pasaj se gaseste in pagina 108)

Dupa caderea URSS-ului:

La Fatima, Maica Domnului a rugat ca Sfântul Părinte să-i dedice toată lumea şi Rusia. Această rugăminte a repetat-o pe 13 iunie 1929, apărând Luciei la Tuy: „a sosit momentul în care Dumnezeu îl cheamă pe Sfântul Părinte, ca împreună cu episcopii din toată lumea să dedice Rusia Inimii mele Neprihănite, promiţând să o salvez prin acest mijloc”. Ioan Paul al II-lea a dorit din toată inima să îndeplinească dorinţa Maicii Domnului. În acest scop, împreună cu toţi episcopii, a început pregătirea pentru a realiza celebrarea actului de dedicare a întregii lumii şi a Rusiei Inimii Neprihănite a Sfintei Maria, în ziua de 25 martie 1984. În acea memorabilă zi, în Piaţa Sf. Petru de la Roma, în prezenţa figurii Maicii Domnului de la Fatima, adusă special pentru această ocazie, Sfântul Părinte a celebrat actul încredinţării, întocmai cum a rugat Preacurata. În aceeaşi zi, episcopii din toate diecezele din lume aveau să facă la fel, unindu-se cu gândul cu capelanii şi credincioşii. Cu toţii au simţit intuitiv că acest eveniment schimbă cursul istoriei lumii. Ioan Paul al II-lea a îndeplinit acest act de dăruire Preacuratei, pentru a învinge puterea răului, care ameninţă toată lumea: „Puterea acestui act de dăruire – a spus Sfântul Părinte – va dura veşnic, va învălui toţi oamenii, popoarele, naţiunile, va devansa orice rău pe care duhul întunericului este capabil să-l plăsmuiască în inima omului şi în creaţia acestuia: cum a stârnit de asemenea, în timpurile noastre... Încredinţându-ţi-o, Mario, lumea, oamenii şi toate popoarele (...) îi aliez la inima Ta de mamă. O, Inimă Neprihănită! Ajută-ne să învingem groaza răului, care atât de uşor se înrădăcinează în inima oamenilor de astăzi – răul, care în efectele sale incomensurabile, împovărează realitatea noastră şi pare să închidă drumurile către viitor”.

După acest act de dăruire a lumii şi a Rusiei, Maicii Bisericii, Sfântul Părinte a oferit episcopului de la Fatima un dar unic, spunând: „Acesta este glonţul scos din corpul meu pe data de 13 mai 1981. Al doilea s-a pierdut undeva în Piaţa Sf. Petru. Nu îmi aparţine mie, ci Aceleia care m-a ocrotit şi m-a salvat. Fie ca Părintele Episcop să-l ia la Fatima şi să-l depună la sanctuar, ca semn al recunoştinţei mele pentru Preasfânta Fecioară Maria, ca mărturie a marilor opere ale Domnului”. Acel proiectil a fost fixat în coroana Maicii Domnului de la Fatima. Ziua încredinţării întregii lumi şi a Rusiei Maicii Preacurate a devenit punct de referinţă în istoria umanităţii.

La scurt timp, a urmat căderea URSS, primul imperiu al răului din istoria ateistă, care cu orice preţ a vrut să distrugă creştinismul. Când în Uniunea Sovietică la putere a ajuns Mihail Gorbaciov, au început schimbările numite perestroika, care după câţiva ani au dus definitiv la căderea întregului sistem comunist. Uniunea Sovietică s-a destrămat. Polonia şi alte ţări au obţinut independenţa, iar credincioşilor le-a fost înapoiat dreptul de a practica religia lor. Suntem martorii marelui miracol al Maicii Domnului, miracol anunţat la Fatima. Evenimentele ce au urmat în 1989 au adus în Uniunea Sovietică şi în numeroase ţări ale Europei de Est căderea şi prăbuşirea ateismului regimului comunist. În acelaşi timp, atacurile asupra Bisericii şi credincioşilor şi suferinţele legate de acestea nu au încetat. Chiar dacă atentatul din 13 mai 1981, despre care vorbeşte a treia parte a tainei de la Fatima, aparţine trecutului, ceea ce a spus Maica Domnului la începutul secolului douăzeci, chemarea la reconciliere şi pocăinţă, în continuare îşi păstrează actualitatea. Maria ne-a făcut cunoscut Apelul Său, ne-a făcut să realizăm marele spirit pătrunzător de care a dat dovadă citind semnele timpului nostru. Grabnica ei chemare la pocăinţă nu este altceva decât manifestarea grijii Sale materne pentru soarta familiei umane care cere, în mod imperios, reconcilierea şi iertarea.

Secretele mesajelor de la Fatima:

In timp, Vaticanul a fost acuzat ca nu a spus tot adevarul despre aceste mesaje. La trecerea in cel de-al treilea mileniu crestin, Papa Ioan Paul al II-lea a decis sa fie facut public textul celei de a treia parti a ,,secretului de la Fatima”. Stirea a inconjurat cu repeziciune mapamondul, fiind considerata unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii crestine contemporane.

In acelasi moment, s-a nascut si zvonul ca sora Lucia, principalul personaj al acestei istorii, ar fi primit si alte mesaje de la Sfanta Fecioara, pe care Biserica Catolica refuza sa le faca publice. Polemica este vie si astazi. De aceea, intrebarea privind existenta celui de-al patrulea secret de la Fatima este la fel de actuala si legitima.

Pentru a intelege mai bine despre ceea ce este vorba, va trebui sa ne intoarcem in timp si sa punctam cateva episoade din istoria aparitiilor si semnelor supranaturale care s-au petrecut in localitatea Fatima din Portugalia.

La 5 mai 1917, in plin razboi mondial, Papa Benedict al XV-lea ii invita pe catolicii din intreaga lume sa se uneasca intr-o cruciada de rugaciuni, pentru a se obtine pacea prin mijlocirea Maicii Domnului. Raspunsul Preacuratei Fecioare avea sa vina peste opt zile.

Asa se face ca Maica Domnului s-a aratat la 13 mai 1917, celor trei copii pastori portughezi.

La indemnul episcopului de Leiria, Lucia, unul dintre cei trei copii, incepe sa scrie despre toate aceste viziuni de la Fatima considerate, fara indoiala, cele mai profetice dintre aparitiile moderne ale Sfintei Fecioare. Memoriile sorei Lucia ajung in cele din urma in Arhivele Secrete ale Sfantului Oficiu, cu interdictia de a fi publicate, desi continutul lor era cunoscut de cateva persoane.

Cel mai strasnic era pazit cel de-al treilea secret de la Fatima. Dupa atentatul din 13 mai 1981 impotriva Papei Ioan Paul al II-lea, acest secret este citit de Suveranul Pontif care decide imediat consacrarea lumii la inima neprihanita a Mariei. In cele din urma, cel de-al treilea secret de la Fatima a fost facut public, la cererea Papei Ioan Paul al II-lea, la 13 mai 2000.

In esenta, primul secret este o viziune a iadului, cu trimitere directa la cea de-a doua conflagratie mondiala. Al doilea se refera la ateizarea Rusiei si la consecintele dezastruoase ale acestei politici asupra omenirii si propriului sau popor, iar cel de-al treilea se refera la atentatul impotriva Papei Ioan Paul al II-lea.

--

Iata cateva ecouri ale presei, ce nu credea in variantele comunicate de Vatican si aveau convingerea ca ar exista si un al patrulea secret:

Dupa publicarea celui de-al treilea secret, presa italiana, mai ales, a lansat ipoteza ca sora Lucia, singura supravietuitoare a viziunilor de la Fatima, ar mai fi primit si alte mesaje, pe care Vaticanul le tine insa secrete. Se spunea ca aceasta i-ar fi scris Papei Ioan Paul al II-lea o alta scrisoare avertizandu-l ca viata lui este in pericol.

S-a vorbit apoi si despre faptul ca cel de-al treilea secret nu ar fi fost publicat in intregime. Au existat, de asemenea, zvonuri care sugerau ca sora Lucia i-ar fi trimis o scrisoare privata Papei, in care vorbea despre atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, plangandu-se ca o parte din mesajul de la Fatima ar fi inca tinut secret.

De fiecare data, Vaticanul a replicat, spunand ca toate acestea sunt doar zvonuri. In anul 2001, actualul papa (acum demisionar!), Benedict al XVI-lea, pe vremea aceea prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, considera informatiile drept  ,,vechi polemici sustinute de anumiti oameni de o credibilitate dubitabila”, cu scopul de a  ,,destabiliza echilibrul intern din Curia Romana si pentru a produce agitatie in sanul poporului lui Dumnezeu”.

Cardinalul Bertone afirma: ,,Cel de-al patrulea secret de la Fatima nu exista''.

“Cel de-a patrulea secret de la Fatima nu exista”, sustine si cardinalul secretar de stat Tarcisio Bertone, in cartea ,,Ultima vizionara de la Fatima“, aparuta recent in Italia, semnata de Giuseppe de Carli, directorul transmisiunilor RAI despre papa si Sfantul Scaun.

Cardinalul Bertone a mers la sora Lucia, pe vremea cand aceasta traia. In timpul discutiei, aceasta i-a declarat:   ,,Ceea ce am scris este ceea ce se vede in aceste pagini. Nu exista nici un alt secret”.

Sora Lucia a trecut la Domnul nu cu prea multa vreme in urma. Polemicile pe marginea secretelor pe care ea le-a comunicat oficialitatilor Vaticanului continua insa, fara vreun semn ca s-ar stinge curand. Fatima si tot ceea ce s-a intamplat acolo ramane fara indoiala, asa cum spuneam mai sus, cea mai profetica dintre toate aparitiile moderne, care a intrat in viata oamenilor surprinzandu-i pe credinciosi si in aceeasi masura si pe necrediciosi!

Fragmente din mesajele Sfintei Fecioare de la Fatima consemnate de sora Lucia

“Ati vazut Iadul unde cad sufletele sarmanilor pacatosi. Pentru a le salva, Dumnezeu vrea sa stabileasca in lume devotiunea la inima mea neprihanita… Razboiul este pe punctul de a se sfarsi, dar daca nu vor inceta sa-L supere pe Dumnezeu, in timpul pontificatului lui Pius al XI-lea, va incepe un altul (…) ”

“Voi veni sa cer consfintirea Rusiei la inima mea neprihanita si impartasania reparatoare in primele sambete. Daca vor accepta cererile mele, Rusia se va converti si vor avea pace. Daca nu, va raspandi erorile sale in lume, promovand razboaie si persecutii impotriva Bisericii (…) ”

“Si am vazut intr-o lumina imensa care este Dumnezeu… un episcop imbracat in alb…Alti episcopi, preoti, persoane consacrate, urcau pe un munte abrupt… Sfantul Parinte… ajuns in varful muntelui, prosternat in genunchi la picioarele marii cruci, el a fost ucis de un grup de soldati care au tras asupra lui cu focuri de arma si cu sageti (…) ”

Profetiile s-au implinit!

Întâmplările din mica localitate portugheză au devenit celebre în toată lumea, dar poveştile martorilor sunt contradictorii. Unii spun că soarele a dansat, alţii spun că a răspândit lumini albastre şi roşii, că părea să se prăvălească peste lume. Observatoarele astronomice nu au înregistrat nimic deosebit pe cer în acea zi, iar fenomenul a fost interpretat în fel şi chip: a fost un OZN, a fost o iluzie optică, o eclipsă sau, pur şi simplu, isterie în masă. Dar autorităţile bisericeşti au adunat dovezi şi au declarat evenimentul demn de crezare, drept pentru care au aprobat ridicarea unui lăcaş de cult. Cât despre profeţiile Fecioarei, Lucia le-a dezvăluit la mulţi ani după petrecerea evenimentelor. Una dintre profeţii vorbeşte despre moartea grabnică a verilor Luciei. Într-adevăr, Jacinta şi Francisco au murit de gripă la doi ani după miracol, dar profeţia a fost cunoscută abia în anul 1927.

Cea de-a doua profeţie este o viziune asupra iadului şi vorbeşte despre izbucnirea unui război cumplit în timpul Papei Pius al XI-lea, care poate fi indentificat cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Totodată, Lucia a avut o viziune conform căreia un papă avea să fie ucis, iar atentatul din 1981 asupra Papei Ioan Paul al II-lea poate fi identificat cu profeţia.  

O altă viziune, dezvăluită în anul 2000, vorbeşte despre sfârşitul lumii în urma unui cataclism. Primele profeţii s-au împlinit, dar publicarea lor după petrecerea evenimentelor ridică un semn de întrebare. Mesajul ultimei profeţii a fost cunoscut abia după ce Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre el.

--

Am iesit cu greu din acest lacas sfant, fiind intr-o stare afectiva intensa. M-am bucurat de harul duhovnicesc si am contemplat scenele din ultima zi ale Mantuitorului, reprezentate prin mozaicuri si vitralii exceptionale. Apoi cu liniste in suflet, m-am oprit la statuia Ingerului si am luat apa sfintita de la una din cismelele care o inconjoara (vezi foto). N-am stiut de existenta lor si-mi pare nespus de rau ca nu am avut la mine, decat o sticluta de 0,5 litri. Fiecare crestin trebuie sa aibe in casa sa o astfel de agheasma, tinuta in recipiente curate si-n locuri nepacatoase, care-ti dobandeste sanatatea trupeasca si sufleteasca!

Muzeul obiectelor bisericesti, se afla in partea opusa a Capelei Aparitiilor si nu am reusit sa-l vizitez, deoarece se afla intr-o pauza. Ca sa evitati aceasta neplacere, iata orarul sau: luni, marti, miercuri si joi este deschis intre orele 09:00-13:00 / 14:30-18:30; vineri 09:00-13:00 / 15:00- 8:00; sambata 09:00-13:00 / 14:30-18:30 si duminica 09:00-13:00 / 14:30-17:30.

Dupa muzeu, urcand pe niste scari, ajungi la locul in care este pastrat o parte din Zidul Berlinului. Langa acesta, pe o placa din marmura, stau scrise cu litere aurite cuvintele rostite in 12.05.1991 ale Papei Ioan Paul al II-lea: ,,Multumim cerului care a pastorit acest popor cu afectiune materna, pentru libertatea lui... ''. Placa mai indica anul in care a fost ridicat zidul, 13.08.1961 si data cand a fost daramat in 09.11.1989.

Turul meu a fost completat cu o sedinta foto langa statuia Papei Ioan Paul al II-lea si vizitarea Basilicei Moderne, care se aseamana mai mult cu un amfiteatru si gazduieste peste 8600 de locuri de rugaciune. (vezi foto)

--

Devoţiunea religioasă a poporului portughez a ridicat Fatima la rang de loc sfânt pentru pelerinaj. În locul în care a apărut pentru ultima oară Fecioara Maria se ridică azi cea mai mare biserică din ţară, care atrage sute de mii de credincioşi şi turişti în fiecare an.

Am avut sentimente de veneratie, in care simteam ca viata imi surade si am inteles cat de mult trebuie sa ma bucur de ea, oricat de scurta poate fi!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 12270 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI