Un oraş interesant în nordul Ungariei, Eger

TIPĂREȘTE

Odată cu vizita scurtă, dar foarte plăcută în Zakopane, am încheiat sejurul nostru în zona Poloniei de Sud. Cum la întoarcerea în ţară trebuia să străbatem o mare parte a munţilor Tatra şi voiam să facem multe popasuri pe traseu, am mai ales o cazare de tranzit în Ungaria şi anume oraşul Eger.

Dacă la început alegerea acestui oraş s-a făcut mai mult la întâmplare, fiind situat pe traseul nostru de întoarcere, pe final s-a dovedit a fi fost o alegere inspirată, pentru că am găsit aici un oraş curat şi cu multe obiective istorice de vizitat.

Traseul în munţi a fost unul de vis, am făcut numeroase opriri şi ne-am bucurat ochii de frumuseţea acestor locuri. Printre serpentine, păduri de brad, poieni pline de verdeaţă şi cu o privelişte deosebită a munţilor, care încă mai aveau zăpadă pe alocuri (în luna august), am ajuns într-un loc cu o deschidere largă, unde am făcut un popas mai prelungit şi am explorat la pas câteva locuri din jur.

Este staţiunea de iarnă Zdiar-Strednica din Slovacia, aflată aproape de graniţa cu Polonia. O vale adâncă, cu multe poieni şi mici lacuri, care iarna este transformată în numeroase pârtii de schi, majoritatea de dificultate medie.

După ce am mai făcut mici popasuri în Palenica şi Poprad, ne-am continuat drumul şi am intrat în Narodny park Slovensky Raj Parcul Național Paradis Slovac). Aici am oprit în satul Stratena, am parcat maşina în faţa unui hotel (3,7 euro), am intrat în parc, am făcut un traseu de 2 ore şi am vizitat o jaskyna (peşteră).

Nedumeriţi că nu am găsit în acest parc lacurile, podeţele şi traseele, pe care le văzusem pe internet la plecare, ne-am întors la maşină, unde am aflat, că aceste minunăţii se găsesc în partea opusă a parcului şi trebuia de la Poprad să facem stânga spre Spisska Nova Ves.

În continuarea traseului am străbătut numeroase sate de munte, din care unul ne-a atras atenţia prin denumire, Vlahovo. Am vrut să vizităm castelul din sat, dar ne-am supărat, că şi aici ni s-a cerut bani de parcare şi am părăsit locul faptei.

Ca să scăpăm de ceva mărunţiş de prin buzunare, am oprit aproape de graniţa cu Ungaria într-un alt sat şi de la un chioşc am cumpărat ceva dulciuri şi o sticlă cu suc. Vânzătoarea ne-a întrebat de unde suntem şi dacă la noi e bine, pentru că la ei este dezastru. Cum n-am ştiut să răspund la asemenea întrebare, ne-am luat la revedere şi am plecat mai departe.

Intrarea în Eger s-a făcut pe un drum, situat în partea de nord-est a oraşului, locul unde aveam cazarea, într-o zonă liniştită şi plină de vile noi. După ce ne-am odihnit un pic, am coborât din dealul unde se afla pensiunea noastră pentru a vizita centrul istoric al oraşului, situat cam la 1,5 Km depărtare.

Intrarea în zona principalelor obiective turistice am făcut-o chiar prin Cetatea Eger, ocazie cu care i-am vizitat principalele atracţii contra sumei de 1800 de forinţi (cca. 5 euro).

Istoria oraşului Eger se suprapune practic cu cea a cetăţii, prin construirea în secolul al X-lea de către Sf. Ştefan, primul rege creştin al Ungariei, a unei catedrale pe Dealul Castelului. În jurul acestei aşezări s-a format oraşul catedrală şi a devenit unul dintre cele mai cunoscute oraşe ale Ungariei. Coloniştii veniţi după aceea de dincolo de Rin au adus cu ei cultura occidentală şi au contribuit la dezvoltarea oraşului.

Această dezvoltare a fost oprită de invazia mongolilor, care au distrus, jefuit şi incendiat cetatea şi locuinţele din jur. După retragerea cotropitorilor asiatici, în timpul regelui Bela al IV-lea oraşul a început să renască din propria cenuşă.

S-a construit o nouă cetate din piatră, s-au construit case, drumuri şi s-au dezvoltat unele ocupaţii agricole ca viticultura. Astăzi oraşul mai este cunoscut şi ca urmare a vinului roşusânge de taur şi a numeroaselor sale crame. Pe timpul regelui Mathias (secolul XV) oraşul a cunoscut adevărata consacrare, prin construcţia a numeroase edificii în stil gotic.

După bătălia de la Mohacs, când turcii otomani au ocupat Ungaria, oraşul Eger a avut de suferit şi a urmat o perioadă grea pentru populaţia de aici. Cetatea a fost consolidată şi, deşi a rezistat în urma asaltului de la 1522, în 1596 este cucerită şi distrusă în cea mai mare parte.

Un merit deosebit în lupta împotriva turcilor otomani revine căpitanului Istvan Dobo, care a devenit eroul oraşului şi ca semn de preţuire numeroase obiective istorice din Eger şi Ungaria îi poartă numele. Rămăşiţele pământeşti ale căpitanului se află depuse în interiorul cetăţii.

Eliberat de sub otomani după aproape 100 de ani, oraşul începe să prospere din nou sub regele Racokzi al II-lea. Dezvoltarea a continuat până în zilele noastre, a scăpat de bombardamentele hitleriste şi ruseşti, iar sub regimul comunist şi-a păstrat aproape intact centrul istoric, astăzi fiind al 6-lea oraş din Ungaria şi al 2-lea din nordul Ungariei după Miskolc.

La începutul secolului XX s-a amenajat aici un centru spa, alături de fostele băi termale turceşti, unde numeroşi turişti vin să se recreeze, dar să şi trateze de unele afecţiuni. Oraşul are multe obiective istorice de vizitat, din care noi am vizitat câteva, din cauza timpului scurt avut la dispoziţie.

Cetatea Eger aflată pe un deal deasupra centrului istoric al oraşului, reprezintă practic ruinele rămase în urma atacului turcilor otomani, în interiorul cărora s-au amenajat unele muzee. Noi am vizitat doar câteva clădiri de pe interior, bastioanele şi am făcut un tur pe enormele ziduri exterioare, dotate cu numeroase metereze de tragere.

De la cetate am coborât nişte scări pe lângă zid şi printr-o poartă mare construită din piatră, am intrat pe Dobo Istvan , o stradă plină de magazine, terase şi restaurante, apoi în piaţa cu acelaşi nume.

Aici am întâlnit un monument statuar, Dobo Istvan Szobor, înfăţişându-l pe vajnicul apărător al fostei cetăţi de pe deal.

În apropiere, vis-a-vis de clădirea primăriei, se află o altă compoziţie sculpturală, Vegvari vitezek szoborkompoziciom , ridicată în memoria soldaţilor de cavalerie, numiţi Vegvari, care au luptat împotriva otomanilor sub conducerea lui Istvan Dobo.

Pe latura de nord vest a pieţei se află o frumoasă biserică, Minorita Templom Eger (Biserica minorităţilor), o clădire barocă construită în secolul XVIII. Biserica are două turnuri înalte, iar în interior mai multe altare, din care unul principal din marmură roşie.

Din piaţa Istvan Dobo am luat-o pe o stradă foarte îngustă cu multe clădiri istorice, Erzek, am ieşit în una mai mare, Esterhazy ter, aproape de Esterhazy Karoly College. În faţa colegiului, pe un mic deal se află o biserică impresionantă, Catedrala din Eger, purtând hramul Sf. Apostol Ioan Evanghelistul.

Este una dintre cele mai mari catedrale din Ungaria şi principalul obiectiv turistic din Eger. Are o faţadă în coloane corintice şi un acoperiş cu trei cupole enorm de mari. Fiind situată pe un mic deal, intrarea se face pe nişte trepte mari din beton, care au pe laterale statui în mărime naturală cu Sf. Ştefan, Sf. Laszlo şi Sf. Petru &Pavel. De asemenea, pe acoperiş, deasupra intrării, sunt alte statui de sfinţi în mărime naturală.

Înainte de a intra în catedrală, am avut parte de o surpriză foarte plăcută. Pe esplanada din faţa catedralei se desfăşura un spectacol de folclor cu artişti din Ucraina şi Ungaria, aşa că am urmărit şi noi o bună bucată de timp reprezentaţia.

După ce am vizitat catedrala, am luat-o spre nord-est, pe strada Kossuth Lajos , aflată perpendicular pe Esterhazy ter şi cam la 300 de metri pe partea dreaptă am dat de Biserica Franciscană din Eger , o clădire frumoasă cu statuia Mariei Dolorosa chiar la intrare.

Imediat pe stânga se află o altă frumoasă clădire, construită în stil baroc, Sediul Consiliului Regional din Eger, cu un gard ornat cu statui şi două porţi dantelate din fier forjat. Foarte aproape se află Termalfurdo Eger (Băile Termale Eger), însă nu le-am putut vizita, datorită timpului scurt avut la dispoziţie.

Ne-am întors pe strada Esterhazy ter pe direcţia nord, unde pe stânga se află Erzeki Palota Eger (Palatul Arhiepiscopal Eger), o altă construcţie barocă deosebit de frumoasă. Printre obiectele celebre adăpostite în acest muzeu, se află roba Mariei Tereza, folosită la încoronare.

Cam de prin dreptul palatului strada Esterhazy are în prelungire alt nume, Szechenyi Istvan şi este plină de restaurante, terase şi magazine. La aproximativ 150 de metri pe această stradă se află Szent Bernat ( Sf. Bernard), o biserică catolică foarte frumoasă de construcţie barocă cu două turnuri şi două statui de sfinţi pe stâlpii porţii de intrare. Numeroase firide atât la intrare, cât şi pe laterale sunt ornate cu sculpturi de sfinţi.

După alţi 100 de metri întâlnim altă clădire barocă deosebită, Dobó István Gimnázium, construită în anul 1754 de călugării iezuiţi. După alungarea iezuiţilor din oraş, clădirea a servit ca şcoală regală, şcoală militară şi cazarmă, iar în prezent clădirea este folosită ca liceu. Pereţii clădirii sunt ornaţi cu statui, iar pe unul din ei s-a păstrat inscripţia "Gymnasium societatis Jesu, auspiciile Deo Optimo Maximo, Formande Bonis Moribus, Litteris Juventuti Positom. Anno 1754. "

De aici ne-am îndreptat spre Minaret Eger, cea mai nordică costrucţie de acest fel rămasă din timpul ocupaţiei otomane. Este uşor de găsit, pentru că, datorită înălţimii (peste 40 de metri), se observă din mai toate punctele oraşului istoric.

Înconjurat de un gard forjat, minaretul este un turn înalt construit din cărămidă roşie. Prevăzut cu scări interioare, se poate urca până în vârf, însă fiind foarte strâmt, nu este recomandabil celor cu probleme de sănătate. Eu când am văzut intrarea de la baza minaretului, mi s-au înmuiat picioarele. Acesta a fost ultimul obiectiv vizitat în Eger, într-o după amiază de august 2013.

Dacă vă aflaţi în partea nordică a Ungariei, nu rataţi acest oraş frumos, curat şi plin de istorie. Vă doresc călătorie plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 6046 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI