Ce am făcut într-o zi lungă prin cetatea Dubrovnik-ului

TIPĂREȘTE

De câte ori m-am gândit că o să ajung la Dubrovnik îmi imaginam că acolo o să și stau, nicidecum în altă parte. A fost să ajungem la Zaton, o mică localitate de coastă aflată în golful cu același nume, la 5-11 km de Dubrovnik, depinde de ce latură a Golfului Zaton vorbim, adică Zaton Mali sau Zaton Veliki. La început nu prea am fost împăcată pentru că nu era conform viselor, dar la final am fost extrem de mulțumită.

După ce am citit, și am tot citit despre Dubrovnik, am stabilit că 2 zile vor fi de ajuns ca să batem cetatea și pentru că am avut mai multe zile la dispoziție, în restul perioadei ne-am propus excursii pe insule sau în împrejurimi. Nici nu ne-a trecut prin cap că pe o vreme atât de frumoasă nu vom avea toate posibilitățile din lume. Am avut surpriza să constatăm că pe Coasta Dalmată sezonul turistic începe la 1 iunie și că abia de atunci ai toate variantele posibile. Pe buneee? Să ai luna mai atât de frumoasă și să o irosești în halul ăsta?

Eu n-o să insist prea mult cu Dubrovnik pentru că s-a scris foarte mult și bine. Numai când mă gândesc la articolele lui @crismis și nu-mi vine să mai scriu nimic. Dar aș vrea să înșir ce am văzut și eu fără să intru prea mult în detalii și poate în povestea mea cineva găsește un pont sau ceva ce n-a găsit în altă parte.

Cum am spus, noi am stat în Zaton pentru că acolo am găsit o cazare bună, care ne-a căzut cu tronc. De acolo posibilitățile de a ajunge în Dubrovnik erau următoarele: mașina personală, dar era exclus să ne aventurăm în traficul din Dubrovnik, să-i purtăm de grijă și să mai dăm și o căciulă de bani pe parcare, autobuzul, care vine la 15-20 de minute în sezon și la o oră în extrasezon și te lasă la autogara din Dubrovnik, imediat după Franjo Tuđman Bridge (podul Basarab i-am zis noi, pentru că seamănă puțin și ca să pronunțăm mai repede), foarte aproape de Portul Turistic Gruž. Drumul durează 10-15 minute, iar la stațiile din Zaton se ajunge foarte repede, localitatea fiind micuță. Legat de călătoria din Zaton în Dubrovnik trebuie să știți că drumul este o excursie. Trebuie să stai pe dreapta când te duci și pe stânga la întoarcere ca să vezi peisajul de coastă pe tot parcursul călătoriei, care este deosebit de frumos.

Altă variantă a fost autobuzul de navetă, care de fapt era un autocar modern și habar n-aveam că putem merge și cu el, dar șoferul ne-a văzut în stație și a oprit să ne ia. Ne-a luat doar 10 kune în loc de 14 și binențeles că nu ne-a dat bilet. Totuși în următoarea zi, când am avut din nou nevoie să ajungem în Dubrovnik, am făcut cu mâna la autobuzele de navetă și am constatat că nu toate opresc.

Am mai ajuns la Dubrovnik în ziua în care aveam o croazieră cu un taxi. Așteptam autobuzul, dar a trecut un taxi pe care l-am oprit, l-am întrebat dacă face 2 curse cu noi (eram 8) și a fost de acord. Ne-a luat 80 de kuna de cursă, deci 20 de kuna de persoană în timp ce la autobuz am fi dat 14. A fost bună cursa asta pentru că eram contracronometru iar în cele 10 minute cât am făcut până la Dubrovnik i-am luat și un interviu la foc automat taximetristului.

Și în fine o altă posibilitate de care am pomenit și în articolul de cazare sunt bărcile, pentru că și în Zaton este port, dar majoritatea excursiilor care se organizează de aici au startul din Dubrovnik. Așa că bărcile pleacă goale și se umplu de turiști în Dubrovnik. Și la mica înțelegere puteți aranja cu barcagii să vă ducă până în port la Dubrovnik. Un pont pe care ni l-a dat și nouă un tip de la o agenție. Să mergem de seara să vorbim în port și să ne prezentăm la ora la care ni se spune la barcă. N-a fost cazul. Am fost în Dubrovnik de 2 ori. În prima zi cu autobuzul de navetă și a doua cu un taxi.

Am ales chiar prima zi din cele 6 să vizităm Dubrovnik-ul pentru că mai aveam nevoie de informații și trebuia să schimbăm bani (kune) întrucât era duminică și în Zaton, Oficiul Poștal unde puteam schimba era închis, iar la singurul bancomat din stația de autobuz cursul era foarte prost.

Ziua de vizitat a fost lungă însă. Pe la ora 22 luam autobuzul înapoi spre casă, ceea ce a făcut să ajungem în cam toate punctele de interes și să nu mai considerăm necesară o revenire. Dar mi-ar plăcea să mai ajung în Dubrovnik pentru o plimbare mai lejeră.

Prima parte a zilei a fost si organizatorică putin. Autobuzul ne-a lăsat imediat după pod, la autogară, unde ne-am lămurit mai bine cu mersul autobuzelor. De acolo am mai mers câteva minute până în Portul Turistic Gruž în incinta căruia era Agenția Elite pentru excursii, un punct infoturistic pentru Dubrovnik, schimb valutar și toalete free. Nu ne-am folosit decât de punctul info de acolo. Casa de schimb nu era așa bună (1 EUR = 7,1 kuna față de 7,32 la 50 de m mai încolo), iar agenția avea bilete mai scumpe puțin. Cursul de schimb de la Elite era foarte bun, 7,4 dar avea comision de 3,5%, comision pe care nu l-am mai găsit pe nicăieri.

Dar 50 de m mai spre oraș, era Agenția Corner care avea cam aceleași excursii, la prețuri puțin mai bune, iar vis-à-vis de ea era cea mai bună casă de schimb valutar pe care am găsit-o noi în Dubrovnik. Aici am schimbat 100 de EUR cu 732 de kuna, iar de la 6000 de kuna în sus cursul era 7,37. Aceeași condiție și curs le-am găsit și la casa de schimb de la funicularul care te duce spre vârful muntelui Srđ.

După ce ne-am lămurit cu toate și ne-am achiziționat o excursie pe insule, care nu era chiar ceea ce ne doream, dar nu am avut de ales nefiind deschis sezonul turistic, am plecat spre Grad, orașul vechi, care se afla la aprox 2,5 km de Portul Turistic Gruž. Din Portul Turistic spre cetate merg autobuzele 1a, 1b, 1c și 3 – 15 kuna de persoană/sens, dar noi am mers pe jos profitând astfel să trecem prin oraș și să mai vedem câte ceva. Invers, de la poarta Pile până la portul turistic ajung autobuzele menționate dar și 3a și 8.

Am mers pe lângă Portul Turistic și tot felul de ambarcațiuni acostate, apoi traseul a devenit mai solicitant în sensul că am urcat puțin, am trecut prin zona industrială și de birouri, pe lângă sedii de bănci și instituții și apoi am ieșit în promenadă, o zonă de faleză înaltă și pe o bucată de drum am avut super priveliști spre Adriatica. Drumul ne-a dus fix la poarta principală de intrare în cetate.

Poarta Pile reprezintă intrarea principală în centrul vechi al Dubrovnik-ului, declarat Patrimoniu Mondial UNESCO din 1979. Accesul spre poartă l-am făcut pe un pod de lemn și imediat ne-au atras atenția statuile Sfântului Blaise, protectorul orașului Dubrovnik, care se află atât la intrarea cât și la ieșirea din dreptul porții principale.

Odată intrați în cetate ne-am dat seama că avem o singură variantă de abordare, adică să facem un traseu circular începând din stânga unde se vedea strada principală și un puhoi de lume.

Principala stradă a cetății, strada Stradun, care nu este foarte lungă, începe imediat cum intri în cetate. Pe o parte și pe alta sunt magazine de haine, de suveniruri, gelaterii, … și din ea se fac în stânga și dreapta foarte multe străduțe înguste, pline de terase și restaurante. Cele din stânga sunt cu scări (muuultee…), pe care poți ajunge spre stația de funicular, dacă vrei să urci pe muntele/dealul Srđ, pentru o priveliște faină.

Chiar la intrare în cetate este Fântâna Onofrio, unul din obiectivele importante ale cetății, al cărui nume vine de la arhitectul care a proiectat-o. Apa este bună de băut, iar fântâna este decorată cu sculpturi frumoase. Aceasta este recunoscută ca marea fântână pentru că există în capătul opus al străzii principale Stradun și mica Fântână Onofrio.

Foarte aproape, pe partea stângă este Mănăstirea Franciscană pe care am vizitat-o și noi plătind 30 kuna de persoană incluzând și Farmacia aflată în funcțiune, considerată cea mai veche din Europa dar și Muzeul Farmaciei, unde cei pasionați pot descoperi instrumente vechi de laborator, cărți rare, dar și obiecte religioase. Mănăstirea este una dintre puținele clădiri care au rezistat cutremurului din 1667 care a făcut ravagii în oraș. Aici, în Muzeul Farmaciei, o să vedeți urmele războiului sârbo-croat din 1991 și chiar urmele unui proiectil care a străpuns un perete și a ieșit prin cel opus. Din păcate multe monumente ale patrimoniului universal au fost distruse în timpul bombardamentelor de atunci. În afară de biserică, muzeu și farmacie aici puteți vedea o galerie și o micuță grădină.

Însă la începutul străzii Stradun, pe partea dreaptă, era și o gelaterie, unde o cupă mare de înghețată, foarte bună, era 10 kuna și gelateria asta ne-a atras spre ea ca un magnet. În ziua aceea a fost foarte cald și ne-am cam dat norma peste cap. În interiorul cetății înghețata era 14 kuna/cupa.

Stradun ne-a dus mai departe în Piața Luza unde este Palatul Sponza, care a avut mai multe destinații și întrebuințări, dar astăzi adăpostește Arhivele Statului, Columna lui Orlando, Biserica Sf Blaise dar și Turnul Clopotului cu ceas care bate ora la fiecare fix (statuile verzi din bronz lovesc clopotul la fiecare oră). Noi am crezut că este ceva mai spectaculos după ce am citit despre ceas și ne-am așezat cuminți pe treptele bisericii așteptând ora exactă, dar nu s-a întâmplat nimic, în afara unei bătăi pe care abia am auzit-o. Așa că nu vă recomand să pierdeți timp așteptând la Turnul cu ceas. Se vede foarte bine pe dinafară, iar la ora exactă, cel puțin când am fost noi, nu s-a întâmplat nimic. Dar vă recomand să intrați în Biserica St Blaise ca să admirați o statuie din argint a patronului spiritual al orașului.

Apropo de cardul Dubrovnik, noi am considerat că nu merită să-l achiziționăm. N-am făcut-o online cu 180 de kuna, cum au făcut prietenii noștri, dar nici la fața locului (cu 190 de kuna) pentru că n-am considerat că avem vreun avantaj. Zidurile cetății, care ne interesau, erau 150 de kuna, iar Mrea Franciscană 30, deci exact 180 de kuna. De transport nu beneficiam pentru că nu stăteam în Dubrovnik, Acvariul, unde voiam să mai ajungem nu era inclus…. așa că nu ne-am mai complicat. În schimb, cred că ieși mult mai bine cu cardul de 3 zile care costa 250 de kuna care include intrări la tot felul de muzee, care pe noi nu ne interesau însă, dar și niște discounturi destul de mari la Cavtat.

De la Turnul cu ceas am mers spre portul vechi trecând prin alte porți. Acolo am petrecut ceva timp pentru că este un loc care adună oamenii și ai priveliști minunate spre mare, spre oraș, spre portul plin de ambarcațiuni de tot felul. De aici poți lua o barcă, la fiecare jumătate de oră în sezon, către Insula Lokrum, rezervație naturală care se află foarte aproape, la 600 de m și unde poți petrece o zi la plajă (dar nu pe nisip, ci pe pietre) sau făcând drumeții. Ăsta a fost regretul cel mare dar ne-om întoarce vreodată.

În portul vechi este Fortăreața Sv Ivan, din sec XIV-XVI, iar lângă este un dig imens cu un far, de-a lungul căruia sunt stânci de unde se fac sărituri și pietre pe care oamenii fac plajă. Zona aceasta din spatele portului vechi, Porporela, este o atracție pentru vizitatori și o zonă încărcată de romantism. Ne-am descălțat și noi și am stat cu picioarele în apă privind vreme îndelungată la agitația din port.

Dacă tot eram în zonă, pentru 60 de kuna de persoană (nu intra în card, cum am zis) am intrat la Acvariu, care era la parter, dar nu și la Muzeul Maritim care era la etajul 1 și 2, pentru că abia vizitasem unul la La Spezia, în Italia și mi s-a părut suficient momentan.

Prânzul ne-a apucat prin cetate și am mâncat pe strada Acvariului, la Konoba (terasa) Ribar, un meniul zilei compus din supă de pește cu orez și bucăți de pește, dar puține și un fel 2, peștișori (gen hamsie) cu legume (fasole și cartofi) iar soțul a mâncat porc cu cartofi prăjiți și o bere. Bună masa, 225 kuna, cam 30 de EUR, nu prea mult pentru locul în care eram.

Înainte de a urca pe ziduri, așteptând să se mai ducă căldura din jurul prânzului, am intrat în Catedrala principală din cetate. Aici ne-am alipit unui grup ca să auzim și noi povestea Relicvarium-ului. Printre altele am auzit și o poveste haioasă. Se spune că Sf Blaise, patronul spiritual al orașului, era un om care vindeca de orice și ajuta oamenii din comunitate. Odată, a ajutat o fată care se înecase cu un os care îi rămăsese în gât și de atunci a fost recunoscut ca protectorul beregăților (au și o zi pe care o sărbătoresc și care se numește chiar așa, Ziua beregăților). Celebrarea sărbătoririi Sf Blaise, care are o tradiție îndelungată și este plină de obiceiuri, este protejată de UNESCO, de asemenea. Ușa de la intrare în Relicvarium are 3 lacăte. Ghida spunea că sute de ani nu s-a furat nimic de acolo, dar că în urmă cu 2 zile se furase ceva. Nu a spus ce, dar acolo era numai aur. Intrarea la Relicvarium era 3 EUR/pers și nu se fac fotografii.

Destul de aproape de Catedrală este Palatul Rectorului, o altă clădire impresionantă, care a fost sediul guvernului sau reședința prinților, dar la data vizitei noastre era închis pentru renovare și urma să mai rămână așa aprox o săptămână.

Am mai ajuns în una din zonele în care s-a filmat Games of Trones, piața cu Catedrala și Mănăstirea Dominicană și am vrut să facem și noi fotografii bătându-ne cu săbii (contra cost, binențeles) dar ni s-a spus că această oportunitate o au doar cei care fac tururi Games of Trones. N-am văzut nici o secundă din filmul ăsta, așa că nu mi-a plăcut regula, dar am ajuns fără tur la mai multe puncte în care s-a filmat. Prietenii noștri și-au achiziționat online, încă de acasă, un tur de 2 ore Games of Trones, contra sumei de 50 de EUR de persoană, dar noi n-am fost amatori.

Nu poți ajunge în Dubrovnik fără să urci pe zidurile cetății, foarte bine conservate și probabil printre cele mai atractive obiective de pe planetă. Accesul a costat 150 kuna/persoană și am mers 2 km, dând roată cetății și având vedere din toate părțile. De pe ziduri poți admira cel mai bine cetatea dar și insulele din jur, cea mai mare fiind Lokrum, de care am pomenit. Sunt cel puțin 2 intrări, una în zona portului, de unde am intrat și noi, fix de la cârciuma la care am mâncat, pe strada Acvariului, iar cealaltă la punctul de la Fântâna Onofrio, chiar la intrarea în cetate, unde ni s-au scanat biletele.

Biletele pentru ziduri sunt valabile 3 zile, dar dacă ai intrat și ieși din traseu, căutând o toaletă, de ex, nu mai intri. A fost destul de cald pe ziduri, așa că nu vă recomand nicicum intervalul din jurul prânzului pe perioada verii, dar e bine să știți că sunt puncte de hidratare în mai multe locuri, dar la prețuri mari.

Pentru că citisem despre Buza Bar, o cârciumă de neratat chiar pe malul mării, am urmărit să n-o ratăm, dar la fața locului am găsit chiar două: Buza 1 și Buza 2. Foarte ingenios gândite, la baza peretelui stâncos, este un loc în care merită să te oprești.

Dintre forturile și bastioanele întâlnite pe ziduri ne-a rămas în minte Fortul Minčeta, care a protejat Dubrovnik-ul dinspre nord. Tot de aici, de pe ziduri am putut vedea mai bine Fortăreața Lovrijenac, construită pe o stâncă de 37 metri înălțime și acesta este regretul din ziua aceea lungă, că nu am putut ajunge și la această fortăreață. Ea este foarte aproape de orașul vechi, dar tocmai pentru că o vedeam foarte bine de peste tot n-am mai ajuns și la ea. Citisem însă despre inscripția veche care se află deasupra intrării și aș fi vrut să văd cu ochii mei asta: NON BENE PRO TOTO LIBERTAS VENDITUR AURO (Libertatea nu este vândută pentru tot aurul din lume), dar n-a fost să fie. Data viitoare.

A doua zi de Dubrovnik era programată ca să vedem ce nu reușeam într-o zi și ca să facem o drumeție până sus, pe muntele Srđ, de unde ai o panoramă foarte frumoasă asupra orașului. Acolo se ajunge cu telecabina dar și pe jos și cum citisem că distanța este scurtă ne propusesem să o facem pe jos. Numai că nu ne-a plăcut ce am văzut de sus, de pe ziduri, adică o potecă în plin soare, prin câmp deschis și oricât sunt eu de amatoare de mers pe jos și de drumeții, nu mi s-a părut că merită și ne-am propus să mergem cu telecabina chiar atunci și să nu mai revenim într-o altă zi în Dubrovnik.

Prin stânga cetății, pe lângă ziduri, cum te uiți la Poarta Pile am mers spre funicular, pe un drum foarte frumos, printre stânci cu arcade. Între Poarta Pile și funicular este o stație de taxi-uri care te plimbă prin Dubrovnik pentru panoramă contra sumei de 50 de EUR/cursa.

Funicularul pentru muntele Srđ (413 m) a costat 150 kuna/pers și am ajuns în 2-3 minute până sus. Acolo ne-am bucurat de panoramă, nu ne era foame pentru că mâncasem, dar cred că nici nu îndrăzneam la restaurantul de acolo care este foarte scump (50 de kuna, 7 EUR, o bere). Am stat și noi în amfiteatrul de acolo și am căscat gura puțin, am remarcat că se ajunge și cu mașina pe o străduță foarte, foarte îngustă, iar sus este o parcare gratuită.

La coborâre, la baza funicularului am găsit o tarabă cu aceleași excursii care se vindeau în perioada aceea, dar din Zaton, unde stăteam noi, mult mai ieftine decât cele care se vindeau în cetate sau în portul turistic de unde am cumpărat. Ne-am zgâriat pe ochi și pentru că încă mai era timp am intrat în cetate pe o poartă chiar în dreptul caselor de bilete de la funicular și am coborât pe una din străduțele acelea înguste, cu o grămadă de scări. Am găsit în drum și magazinul cu suveniruri Games of Trones, unde puteai să faci poze cu tronul, dacă cumpărai un suvenir, dar nu erau prea ieftine, sau contra cost, 60 de kune poza, dacă nu mă înșel.

Pentru că am hotărât să nu mai revenim în cetate, am mai bântuit ceva vreme pe străduțele laterale pe care nu prea intrasem, am mai intrat în catedrale, am văzut o expoziție de icoane la una din ele, am căscat gura în magazine, am mai mâncat câte o înghețată și pe la ora 21, după ce am asistat la un spectacol pe strada Stradun, ne-am îndreptat spre ieșire.

Era ora 22 când am luat un autobuz chiar din fața porții principale de intrare în cetate, poarta Pile, până la autogară și de acolo alt autobuz pentru Zaton. Dar autobuzul ăla a avut un circuit dubios pentru că în loc să o ia spre pod, cum știam, ne-a dus înapoi în oraș, la cetate, la funicular, unde tocmai ne încheiasem seara și a urcat pe o șosea cam pe la mijlocul muntelui de unde a făcut cale întoarsă și am ajuns din nou la pod și apoi la Zaton Veliki. N-a fost o excursie rea, noaptea cu Dubrovnik-ul iluminat, dar a fost mai lungă cu vreo 15 minute.

Am ajuns acasă și aplicația ne-a arătat că am făcut 22 de km în ziua aceea. Nu ne-a mai trebuit nici mâncare, nici altceva. Duș și n-am nimerit patul.

Dacă ar fi să trag o concluzie. Mi-a plăcut mult Dubrovnik-ul, cum să nu-mi placă, dar nu m-aș caza acolo dacă aș mai reveni vreodată. Este foarte aglomerat, iar prețurile sunt mari în Dubrovnik și cu mult mai mici cu cât te depărtezi. De la parcare până la orice. Taximetristul cu care am mers într-o zi de la Zaton la Dubrovnik ne-a spus că oamenii trăiesc exclusiv din turism în zonă, de aceea prețurile sunt atât de mari. Și că ei muncesc câteva luni pe an, dar trebuie să-și plătească chirii și să trăiască un an întreg, iar salariile sunt destul de mici. Un lucrător comercial într-un magazin, de ex, câștiga aprox 500 de EUR/lună, echivalentul unui salariu minim de la noi.

Consider că o zi lungă, sau două mai scurte, sunt suficiente pentru vizitarea cetății care nu este mare deloc și poate fi combinată cu funicularul către platoul muntelui Srđ. Dar zona merită din plin mai multe zile pentru că sunt o mulțime de oportunități și de activități care se pot face în/din Dubrovnik. Numai că eu recomand o cazare în împrejurimi, care poate fi mult mai ieftină decât în cetate, care să faciliteze și vizitarea cetății dar și a împrejurimilor. Aveți grijă însă și verificați orarul tuturor excursiilor, pentru că poate fi diferit în zilele de duminică și sărbători legale decât ceea ce vedeți pe un pliant.

Dacă vreți să evitați resturantele și terasele din cauza prețurilor mari este bine să știți că găsiți în cetate și mâncare stradală la prețuri mai acceptabile, care arăta foarte bine. De ex, un triunghi mare de pizza era 30 kuna.

Tot bine de știut este că pe o hartă a Croației am văzut următorul anunț: “Croația este mândră să anunțe că apa este bună de băut peste tot”.

În Dubrovnik și în Croația în general, chiar dacă nu chiar peste tot, se plătește și în EUR, la un curs mai prost însă: 7-7,1 față de 7,32 cât am schimbat noi la casă.

Am cam alergat în ziua aceea lungă prin cetatea Dubrovnik-ului dar cum spuneam, mi-ar plăcea să revin pentru o plimbare mai lejeră.

---

VIZUALIZĂRI: 7985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI