Ce caut eu aici?

TIPĂREȘTE

Anul acesta am schimbat putin planul de drum fata de anul trecut. Am hotarat sa plecam cand se trezeste soferul (adica “io”) si sa mergem in prima zi cat poate conduce soferul (tot io). Prin urmare nu am rezervat nimic pentru cazarea intermediara pe principiul ca au turcii atat de multe hoteluri incat este imposibil sa nu gasim unde sa dormim. In plus cum aveam sa ma conving la alte doua cazari in Turcia pretul pe booking era mai mare decat cel obtinut la receptie (voi specifica in articolele respective).

Am asteptat cu atata nerabdare acest concediu astfel incat mi-a fost cam imposibil sa dorm in noaptea plecarii (de obicei plec din Craiova in jur de ora 4 dimineata) prin urmare la 2.23 eram cu motorul pornit in fata blocului gata sa plecam in aventura. Drumul a decurs normal, copilotii (printesa si mami ei) au mai dormit, dar cand s-a facut ziua ca noaptea l-au ajutat pe sofer. La 11 eram déjà in Turcia. Inainte de plecare ma gandisem ca voi trece anul acesta de Kucukkuyu si voi cauta cazare in Ayvalik. Cand ma apropiam de Ayvalik am vazut ca este inca devreme, batea vantul cam tare asa ca o escala cu baie in mare era cam exclusa, iar adrenalina din mine era suficienta cat sa nu ma simt obosit si sa pot continua drumul. Singura care dadea semen de neliniste si plictiseala era printesa care a inceput sa intrebe cat mai este pana la Izmir, localitate care stia ca trebuie urmarita pe indicatoare. In plus mai avea un motiv de nerabdare: in tara cu ceva timp in urma i-am promis ca o sa facem tot posibilul sa vada cum se serveste o inghetata in Turcia, ca e ceva special; normal ca nu a uitat (nu uita nimic din ce i se promite, bine nici parintii nu fac promisiuni care nu se tin!) si voia sa oprim. I-am spus ca vom opri inainte de Izmir, chiar atunci a aparut un indicator pe care scria Dikili 30 km. Clar mi-a placut numele si am hotarat pe loc ca vom opri in Dikili. Mai tarziu mi-am dat seama ca numele imi parea cunoscut datorita articolului userului adrianbogdan (pentru cei ce nu stiu este o ea!) despre Dikili. vezi impresii

Ok am virat dreapta spre Dikili si am intrat intr-un orasel, nu stiam despre el decat ca trebuie sa fie pe malul marii si are plaja. Prin urmare prima directie a fost plaja, am mers pe bulevardul principal, cum e in localitatile mici din Turcia, pana am vazut marea. Cand am vazut-o am facut dreapta in cautarea unui loc de parcare. Din strada paralela cu marea se fac strazi laterale perpendicular pe aceasta. Am intrat pe a patra strada si am parcat in fata unei vile astfel incat sa nu ii incurc totusi pe locatari si fuga la mare. Dupa 15 ore jumatate de mers cu masina si 1100km parcursi aveam ocazia sa o revedem. Cum am spus batea vantul destul de tare asa ca era exclusa baia in mare, totusi picioarele puteau fi muiate putin mai ales ca printesa isi dorea foarte mult sa aiba un prim contact cu marea.

Plaja lunga, destul de lata, nisip fin dar nu foarte (bun de ceva castele si plaja pe prosop insa nu era cazul la noi), intrare lina in apa (mai erau cativa oameni in apa si am vazut ca stateau in picioare la 25-30 m de tarm). Fiind sfarsitul zilei de plaja (ora 18 si ceva) era cam mizerie, semn ca sunt si turci care arunca gunoiul pe unde apuca, dimineata in schimb am gasit plaja curatata. In zona unde am ajuns noi nu era sejlonguri, terasele care aveau si plaja amenajata erau putin in dreapta. Ne-am bucurat de reintalnirea cu Egeea, am mai stat un pic sa respiram aerul sarat (batea vantul si erau ceva valuri) si apoi am plecat sa gasim loc de nani.

Am gasit repede, am scris déjà cum, asa ca mai ramanea decat de rezolvat problema inghetatei turcesti si a bericii lui tati. Am cazat mancarea ramasa in frigider, am aruncat ceva apa pe fata si hai la drum in explorarea statiunii. Am luat-o intai spre zona veche (cum vii in Dikili la giratoriul din centru este in stanga). Nu am mers mult pentru ca nu am vazut nimic care sa ne atraga in mod special asa ca ne-am intors si am luat-o spre stanga pe malul marii unde erau restaurantele. Din pacate am ramas dezamagit ca nu mai erau multe tonete cu inghetata semn ca si aici globalizarea a invins traditia (Algida era prezenta din plin). Totusi am gasit un producator traditional si cea mica a fost foarte incantata de prezentarea facuta (parca a stiut ca trebuie prezentat intreg spectacolul cu intins inghetata, apoi pus in cornet si tras cornetul din mana printesei plus alte giumbuslucuri) si de gustul cremos al inghetatei. Am mers in continuare spre o piateta unde era o scena sa vedem ce este acolo. Pe drum am intalnit 4 pomi plini de pasarele, nu am vazut, de fapt auzit, niciodata atat de multe la un loc. Prima data chiar am crezut ca este vre-o facatura turceasca si e pusa o boxa in copac, dar ridicand capul am vazut zburatoarele. Am trecut de zona portului de barci si am hotarat sa ne intoarcem. Problema cea mare era ca localurile nu prea aveau bere! Toti beau ceai si suc, ori eu voiam bere! In schimb erau o gramada de vitrine cu peste proaspat daca voiai sa mananci asa ceva. Am vazut o terasa dotata cu ce trebuie, am notat-o pe lista scurta de obiective de vizitat si am continuat drumul de-a lungul falezei din spatele plajei. Pe partea dinspre strada era un fel de bazar cu tarabe pline de lucruri, multe din ele chinezesti. S-a dus vremea turcismelor! Nici in Turcia nu mai gasesti asa ceva!

Am vazut un loc de joaca foarte frumos, cu instalatii mai interesante decat in tara (un loc de catarare pe funii care a atras-o maxim pe printesa) asa ca a fost trecut si el pe lista scurta de obiective si dimineata inainte de plecare i-am facut o vizita.

Erau si terase pe plaja, chiar o discoteca in aer liber. Dupa ce am inspectat destul am gasit o terasa cu bere si fotolii din acelea pline cu zapada artificial puse pe nisip asa ca a fost ok. Berea la un prêt normal (totusi e statiune) de 10TL sticla de 500 ml. Am stat si am savurat berea pe malul marii apoi am plecat la culcare pentru ca a doua zi urmau inca 250 km si doream sa ajungem cat mai repede la hotel. Eu eram curios rau sa vad ce am ales (hotelul era unul la care candva visasem sa ajung si atunci nu am mai ajuns –va urma reviewul), mami voia sa se lafaie un pic la hamam iar printesa voia castele si balaceala.

In concluzie a fost o oprire draguta. Statiunea are o plaja bunicica, multe localuri pe malul marii si cateodat poti bea si bere. Recomand o vizita scurta, dar nu cred ca mi-ar place sa imi fac concediul acolo. De fapt din ce am vazut nu prea erau straini (nu am auzit vorbindu-se pe strada decat in romana, noi , si cativa in spaniola) ci foarte multi turci (unde am dormit era ocupat complet si erau numai turci).

Cu am spus nu am poze, dar o sa vina la alte articole.

---

VIZUALIZĂRI: 1899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI