Revelion la Cracovia (II)

TIPĂREȘTE

Reviewul acesta este eterogen. Adică? Nu e omogen. În prima lui parte am continuat vizita în Cracovia, în Stare Miasto, oraşul vechi. Pentru cine este interesat de subiect îi recomand reviewurile mai complete şi mai documentate ale lui Monaca, Traian Leuca, Iulianic, ca să citez doar ultimile din cele 19 postate pe subiect. În a doua parte a reviewului este vorba de pe- trecerea revelionului 2016. Am despărţit intenţionat prima silabă de restul cuvântului şi cine va avea răbdarea să citească, va înţelege de ce. Mama Michi, de ce nu ai postat impresiile revelionului la reviewul hotelului Qubus care l-a organizat? Pentru că revelionul este un eveniment singular într-un an şi turistului care ar dori să se cazeze acolo în iulie de exemplu, nu-i serveste la nimic să citească despre cum s-a desfăşurat o pe-trecere pe 31 decembrie.

Autocarul a oprit la câteva minute depărtare de poarta Sfântului Florian, Florianska. Cu acordul ghidei grupul s-a spart. Cei mai mulţi au urmat-o cu intenţia să ajungă repede-repejor la castelul Wawel şi la catedrala Sf. Sigismund care, fiind 31 decembrie se bănuia că se închideau mai devreme. Alţii au spus că rămân în oraş până seara târziu, că vor vizita, că vor mânca, că vor cumpăra. O familie a spus că i-a ajuns cartierul evreiesc pe frigul acela şi se întorc cu autocarul în hotel, să facă o baie în piscină şi să se odihnească pentru revelion. Cum nicio variantă nu ne încânta şi eu aveam viteza mea proprie de deplasare, am luat-o ˝langsam, langsam, aber sieher˝ pe drumul regal care ducea şnur la castel. Contam pe spiritul de orientare al soţului. Castelul era cam la jumătatea drumului dintre Florianska şi hotel dar cum soarele strălucea puternic, speram că la prânz nu vor putea fi mai mult de -10 grade.

-Poarta Florianska închinată Sf. Florian, unul din patronii oraşului este singura din cele opt porţi de intrare construită în zidurile de apărare ale oraşului şi care a rămas în picioare. A fost ridicată în anul 1307 ca şi consecinţă a invaziei tătarilor din 1241 care au distrus o parte din oraş. Este un turn gotic rectangular construit din granit roşu, piatră şi cărămidă şi este legată printr-un pod de Barbakan (turnul circular). Turnul porţii Florianska are o înălţime de 33 m si este decorat pe o parte cu un basorelief al Sf. Florian şi pe cealălaltă cu un vultur de piatră. Poarta şi-a dovedit eficienţa pentru prima oară în 1345 când armatele cehe conduse de Ioan de Luxemburg nu au putut-o străpunge. În 1901 pe sub poartă a trecut primul tramvai cu cai. Pe zidurile vecine porţii, în zile mai puţin geroase se organizează spontan galerii semi-profesionale, sunt pictori care-ţi execută pe câţiva euro portretul, o atmosferă ca în Place de Tertre din Paris. Chiar lângă poartă am întâlnit doi tineri cântăreţi îmbrăcaţi în costume populare poloneze.

-Barbacana este o construcţie rotundă de cărămidă cu ziduri groase de 3m. A fost construită în sec. XV şi făcea parte din sistemul de apărare al oraşului. Dealtfel zidul de apărare avea în 1473 numai puţin de 17 turnuri iar la apogeul existenţei sale 47 turnuri şi 8 porţi.

-Muzeul Czartoryski este amplasat în vechiul arsenal în apropierea porţii Florianska. pe str. Pijarska. Colecţia a fost dăruită statului de prinţii Czartoryski şi conţine capodopera lui Leonardo da Vinci Doamna cu hermină şi peisajul Bunul samaritean de Rembrandt.

-Biserica Sf. Cruci este una din cele mai frumoase bazilici medievale din Cracovia construită în sec. XIV. Incendiată în 1528 a fost refăcută în forma în care se prezintă azi. Are o singură navă şi plafonul este susţinut de numai coloană.

-Piaţa Centrală Rynek Glowny este cea mai mare piaţă medievală din Europa cu o suprafaţă de 4 ha. Ea a fost trasată în 1257 cu străzi simetrice. În Evul Mediu în această piaţă se concentra viaţa socială, artistică şi culturală a Cracoviei dar se făceau şi execuţii. Clădirea cea mai importantă din piaţă, construită în sec. XIII a fost primăria. După mutarea capitalei la Varsovia în 1596 a fost dărâmată. Din ea a mai rămas numai turnul cu ceas. Astăzi clădirea cea mai importantă din piaţă este Hala Postăvarilor construită de Cazimir cel Mare în jurul anului 1350. După incendiul din 1555, hala a fost refăcută şi completată cu loje de faţadă şi o mansardă decorată cu măşti sculptate. Într-una din loje este suspendat un cuţit cu care se tăiau urechile hoţilor care mişunau prin piaţă. În tot timpul hala a avut rol comercial. Astăzi înafară de buticuri, în hală funcţionează o secţie de pictură a Muzeului Naţional. Din păcate atât hala postăvarilor cât si celelalte construcţii din piaţă sunt vulgarizate şi acoperite de tarabe, clovni, butoaie enorme de vin, în concret o atmosferă de iarmaroc amplificată de decibelii ieşiţi dintr-o porta voce care făcea reclame non-stop. Păcat! Aceeaşi panoramă am văzut şi în faţa primăriei din Bruxelles, să nu mai vorbim la noi la Bran. Poate sunt eu demodată dar datorăm puţin respect istoriei. Tot circul ăsta se putea desfăşura pe o stradă adiacentă. Statuia lui Adam Mickiewicz a fost ridicată în 1898. Monumentul original a fost distrus de nazişti în 1940 iar ceeace vedem este o copie a lui. Trupul poetului se odihneşte într-o criptă în catedrala Wawel. Mickiewicz a fost unul din cei mai mari poeţi polonezi care în sec XVII a luptat pentru independenţa ţării lui. În fiecare an în luna decembrie în faţa statuii se ţine un concurs de scene sculptate privind naşterea lui Hristos. Nu le-am văzut aici dar la Kalwaria Zebrydowska despre care urmează să vă scriu, un colţ important al bisericii era ocupat de scena naşterii Mântuitorului redată în amănunt cu figurine şi miniaturi policrome. Biserica Sfântului Adalbert este una din cele mai vechi biserici din Polonia, construită acum o mie de ani cu mult mai devreme decât piaţa centrală. Dealtfel nivelul podelii acestei biserici este cu mult sub caldarâmul pieţii care a fost de mai multe ori pavată. A fost ridicată de misionarul martir Sfântul Adalbert. După ce a fost omorât de păgâni, corpul său a fost răscumpărat de credincioşi plătindu-se greutatea sa în aur. Biserica a fost reconstruită în stil baroc în anii 1600.

-Biserica Sf. Maria este amplasată pe partea opusă pieţii pe care o domină. A fost ridicată în 1220 şi la construcţia ei din cărămidă în stil gotic, legenda spune că au lucrat doi fraţi. Ei au făcut turnurile de înălţimi diferite, cel mai înalt având 81m şi o scară cu 239 de trepte iar cel mai scund 69m. Fratele care a ridicat turnul mai mic, orbit de gelozie l-a omorât pe celălalt, apoi, plin de remuşcare s-a sinucis, aruncându-se de pe acoperiş. Turnul cel înalt este înconjurat de opt turnuleţe. Pe vârful cel mai înalt s-a montat o coroană aurită înaltă de un metru jumătate şi un glob aurit în care sunt păstrate pentru posteritate cele mai importante documente care consemnează istoria oraşului începând cu sec. XV şi până astăzi. Înainte de a intra în biserică am aşteptat ora fixă la care la o fereastră apare un om care cântă o melodie scurtă care se întrerupe brusc. Această întrerupere aminteşte că în 1241, cel care sufla în corn anunţa cracovienilor năvălirea tătarilor. El a fost atins în gât de o săgeată şi omorât pe loc dar locuitorii au apucat să închidă porţile oraşului şi cetatea nu a putut fi cucerită. Melodia se numeşte ˝hejnal˝ şi este cântată din corn la fiecare oră iar la radio se dă la miezul zilei fiind considerată imnul Cracoviei. Interiorul bisericii este extraordinar, pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Altarul din lemn de stejar este cel mai mare de acest fel din Europa. Iniţial ai impresia că este alcătuit din nişte uşi pictate dar la oră fixă ele se deschid lăsând să se vadă scene din viaţa Fecioarei Maria. A fost executat în jurul anului 1480 de un renumit cioplitor german Veit Stross care a trăit 20 de ani în Cracovia din care 12 pentru realizarea acestei capodopere. Tavanul albastru este înstelat şi brăzdat de nervuri caracteristice goticului târziu. Se mai pot vedea amvonul baroc, cavouri medievale, vitralii de mare valoare şi altare de marmoră. În această bazilică fiecare centimetru patrat e o operă de artă.

-Biserica Sf. Barbara, în spate dreapta faţă de bazilica Sf. Maria a fost construită în anii 1390 din cărămizile rămase de la biserica cea mare. În mijlocul piaţete, în vârful unei fântâni este statuia unui student de la Universitatea din Cracovia în Evul Mediu.

La un moment dat ne-a învins frigul şi ne-am refugiat într-o cafenea de pe o uliţă strâmtă şi viu decorată, ca de Crăciun. Într-un spaţiu nu mai mare de 10mp era comptoarul, vreo 4-5 mese, vreo 15 scaune cu spătar astfel încât pentru a mă lăsa să trec la locul liber s-au ridicat şi şi-au deplasat scaunele vreo cinci clienţi. A fost bine şi cald şi două cafele ne-au costat 15 pln cu bacşiş cu tot.

- Bisericile Franciscană şi Dominicană nu le-am vizitat ci doar fotogeafiat. Sunt biserici construite în anii 1220-1230 în stil pregotic şi care au aparţinut ordinelor călugărilor respectivi. Distruse de atacurile tătarilor sau incendii au fost refăcute şi mărite în sec. XV-XVI.

-Biserica Sf. Petru şi Pavel, construită la sfârşitul sec. XVI este primul lăcaş în stil baroc fără alte influenţe. A fost donaţia regelui Sigismund al III-lea Vasa pentru călugării Iezuiţi. Interiorul este sobru, departe de policromia şi dantelăria de stuc din alte biserici. În 1720 piaţa bisericii a fost închisă cu un gard împunător de fer forjat pe care se găsesc statuile de piatră ale celor 12 apostoli. Din 2013 biserica funcţionează ca panteon al oamenilor de cultură polonezi.

-Biserica Sf. Andrei, este una din cele mai vechi clădiri din oraş construită în stil romanic în sec. XI. A servit ca loc de refugiu şi rugăciune în timpul atacurilor tătarilor asupra oraşului. Deşi lăcaş de cult, avea în ziduri deschideri de apărare prin care se putea trage. După întărirea Cracoviei cu ziduri de apărare, a putut fi mărită cu o sacristie, un orator gotic şi turnuri baroce. Impresionează prin proporţii şi prin patina cenuşie a zidăriei de piatră.

Am mers ce am mai mers şi pe dreapta pe o colină se ridica semeţ castelul Wawel despre care pe AFA s-au scris reviewuri excelente. Pentru a ajunge la poarta de intrare trebuia străbătută o aleie în pantă de cel puţin 500m. Nici nu mi-am pus problema să-l vizitez orele fiind destul de înaintate şi seara urmând să sărbătorim revelionul. Atunci, vorba lui Lenin ˝ce-i de făcut? ˝ Din dreptul castelului până la hotel am apreciat că ar mai fi fost 30-40 minute de mers. Ca să prindem puteri în loc de Wawel am intrat într-un restaurant popular. Era un fel de semiautoservire dar patroana văzându-ne în vârstă ne-a servit la masă nu de alta dar am fi scăpat farfuriile din mâini de îngheţate ce erau. Am consumat două creme-supe fierbinţi, soţul spaghetti carbonaria, eu o porţie zdravănă de pierogi (10 bucăţi cu diverse umpluturi). Bere nu mergea iar vinul, chiar numai la nivel de un pahar ne-ar fi înmuiat picioarele. Ne-a costat în jur de 50 pln, adică 12 eu. amândoi. Hai! , hai! Mergi mama Michi mergi, că deseară ai să chefuieşti de revelion. M-am târât până la hotel traversând podul pe Vistula, am făcut un duş, am închis ochii (nu de tot) şi peste câteva ore îmbrăcaţi la patru ace cum veţi vedea în poze, am coborât la restaurant pentru distracţia de revelion.

Cei 22 de turişti din grup am fost mobilizaţi în restaurantul hotelului Qubus pentru ora 20. Masa şi petrecerea de revelion aveau loc până la miezul nopţii. Grupului nostru i-a fost atribuit trei mese rotunde a câte opt persoane. Cum înafară de două perechi de prieteni, nimeni nu cunoştea pe nimeni, ne-am aşezat aleatoriu. Oameni drăguţi, civilizaţi dar nimic nu s-a legat. Există o expresie care ar putea defini nivelul de distracţie:˝ înmormântare clasa a întâia˝. Norocul nostru a fost că alături de masa noastră s-a aşezat un grup de ruşi, din start bine trotilaţi. Femeile, cele tinere, erau bine făcute şi îmbrăcate în toalete ţipătoare, mulate pe corp şi care le punea în evidenţă formele. Cele mai în vârstă, toate grase, toate bete, toate aveau rochiile ridicate pe fund de strâmte ce erau. Bărbaţii, comandau de la restaurant sticle de Stalinskaia, fără număr, fără număr. La ora 23 ora Poloniei respectiv 24 ora noastră, s-a răsculat patriotismul din noi şi toţi din grup ne-am ridicat în picioare şi am început să cântăm ˝ Mulţi ani trăiască! ˝ Apoi ˝ Cine să trăiască? ˝, ˝ România să trăiască! ˝. A fost momentul nostru de mândrie naţională în care ne-am pupat la grămadă, om cu oamă. După 10 minute am început să părăsim restaurantul. Poate vreţi să ştiţi ce am mâncat şi băut de 40 eu plătiţi în ţară la agenţia turistică? Aperitivul- vedeţi poza să nu ziceţi că exagerez-, o jumătate de chiflă caldă, o bucăţică de somon la grătar, ceva salată de ruccolo. Apoi o cremă-supă caldă de dovleac, foarte bună pentru prânz dar era opt seara şi revelion. Felul principal, vedeţi poza: doi carofi copţi în coajă în care era practicată o fantă în care se găsea o linguriţă de brânză frecată cu unt. Cartofii erau garnitura la două felii de friptură la cuptor şi mai era şi o altă garnitură, un mişmaş în care am identficat urme de pui. Desert, ni s-a adus din cele trei opţiuni cuprinse în meniu (din nou vedeţi pozele) un castronel cu un fel de dulceaţă fierbinte de căpşuni deasupra căreia erau raşi nişte biscuiţi pe care ei îi numeau cheese cake şi o linguriţă de frişcă lăsată. N-am mâncat dulceaţa caldă pentru că sigur mi-ar fi provocat arsuri gastrice toată noaptea. Băutură? Un pahar de vin alb, o cupă de şampanie la miezul nopţii şi câte carafe de apă de robinet puteai consuma. Nicio tărie, niciun suc, nicio apă îmbuteliată. Programul artistic a fost susţinut de o singură guristă leşinată, ba mint, a cântat şi o rusoaică de la masa vecină şi după cum ştiţi ruşii au voci bune.

În concluzie: nu a fost vina hotelului care, aţi văzut în reviewul anterior v. aici, oferea micul dejun îndestulător şi de o foarte bună calitate. Aici a fost opera agenţiei noastre de turism care a negociat pe socoteala noastră un meniu de revelion de doi bani. La excursiile opţionale nu am avut control şi ne-au taxat cu cât au socotit de cuviinţă, dar ni le-am asumat, pentru că am vrut să vizităm. În privinţa revelionului, noi fiind deja orientaţi asupra preţurilor practicate de restaurante, ne-am dat seama că a fost spoliere (e un termen mai elegant decât înşelat) în toată regula.

Organizarea şi meniul de revelion au anulat punctele pozitive ale acestei excursii care se voia a fi pilot, adică să spargă piaţa şi să atragă clienţi. Să fi dat jumătate din mâncarea pusă la dispoziţie dimineaţa taxată cu 16 eu şi tot ar fi fost mai bine şi îndestulător decât meniul de revelion. A, că mişunau chelneri care au servit, debarasat şi ţi-au adus câte carafe ai vrut de apă de la robinet, că era o vocistă de categoria a şaptea şi trei muzicanţi, mai erau şi paharul de vin şi cupa de sampanie, mai puneam ceva şi tot nu se ajungea la 40 eu. Înţelegeţi de ce am scris pe-trecut? Pentru că am trecut în noul an, practic fără petrecerea de revelion.

- va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 3843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI