Am dat o fugă și prin Copenhaga

TIPĂREȘTE

Pentru început, un călduros LA MULȚI ANI! tuturor, cu cele mai bune urări de sănătate, prosperitate și pace, premise ale unor minunate excursii viitoare.

Apoi, simt nevoia să îmi cer scuze că am făcut o așa de lungă pauză în prezentarea excursiei noastre prin țările nordice, dar, o operație de cataractă cu ceva complicații, care nu sunt, încă, rezolvate pe deplin, m-a ținut departe de calculator. Încerc să recuperez acum, cu ajutorul unor ochelari de împrumut.

Ziua a douăsprezecea

Prima zi a lunii august nu începe tocmai bine. Și ce începe prost, continuă și mai prost.

Ajungând în seara anterioară la Hotelul Scandic Hvidovre la ora 23.00, dimineață nu mai plecăm devreme, și avem liber până la ora 9.00. Apoi suntem anunțați că plecarea se amână până la ora 10.00. Pierdem timpul prin holul hotelului. Urmează însă o nouă amânare pentru ora 11.00.

Aflăm și de ce. Șoferul norvegian care ne-a adus până aici, după ce autocarul nostru s-a defectat, vrea să fie plătit cu 5000 de euro în numerar. (Cică numai în România ar fi corupție! ) =)) Cred că nici un ghid, în nici o excursie, nu are în buzunar o asemenea sumă. Nici un bancomat nu eliberează pe loc atâția bani, într-o zi, iar băncile sunt mai în centrul orașului și deschid mai târziu.

Nu știu cum s-a rezolvat problema, dar pe la 11.30 suntem gata de plecare. Având în vedere întârzierea, se propune să începem cu vizitele la Castelele Frederiksborg si Fredensborg, cele programate inițial pentru după amiază. Sunt ultimele 2 excursii opționale din cele plătite de noi în București și, în autocar, de cei înscriși la agenția organizatoare. Aceasta este a doua zi a circuitului, după cea din Stockholm, prevăzută cu deplasări cu transportul în comun. Dar ghidul negociază cu șoferul norvegian și acesta, pentru încă 5 euro de persoană, ne asigură transportul până la Castelul Fredensborg. Oricum, drumul lui de întoarcere era în acea direcție. Parcurgem, spre nord, circa 45 km, din care, majoritatea pe o ploaie torențială. Odată ajunși la destinație, ploaia se oprește. Grupul coboară din autocar, șoferul pleacă în treaba lui, iar noi ne îndreptăm spre castel. În poarta lui, însă, ne oprim. Castelul nu se poate vizita. O plăcuță în dreptul porții interzice intrarea fără nici un fel de explicații. Ghidul oprește pe cineva din zonă și discută cu el câteva minute. Apoi ne explică și nouă că „în cursul dimineții, Familia Regală a luat hotărârea de a face niște lucrări în castel și, ca urmare, interzis accesul” . Nu cred nimic. În zonă nu se vede nici o mișcare, nu există muncitori, nu se aduc materiale, nu este vizibilă nici o activitate care să indice prezența vreunui șantier. Deci, o altă excursie opțională achitată și anulată.

Acasă, internetul îmi spune că „palatul și grădinile sunt rezervate Familiei Regale și sunt închise cea mai mare parte a anului” =)). Se pot vizita anumite zone ale acestora, dar numai în anumite perioade de timp, cu ghidaj, și în anume intervale orare, funcție de limba ghidajului. Pagina de internet spune că vizitele se pot face numai în perioada 01 – 31 iulie. Noi am fost acolo pe 01 august. Halal organizare!

Nu ne rămâne decât să ne îndreptăm către Castelul Frederiksborg. Acesta este la circa 10 – 11 km depărtare. Aflăm că este un autobuz care ne poate duce până acolo. Găsim stația și așteptăm, dar, ghidul lansează o nouă idee: „Mai sunt necesari 7 euro de persoană pentru plata biletului de intrare în castel.” La fel ca la Primăria din Stockholm! Imediat se pornesc întrebările: „Dar noi ce am plătit în prețul opționalei de 30 euro?” Urmează circa 20 de minute de discuții neprincipiale care se soldează cu o concluzie: se anulează și această excursie. Pentru mine nu este o pierdere prea mare, căci văzusem acest castel în urmă cu 10 ani. Dar pentru ceilalți? Cei care au plătit aceste excursii în autocar urmează să primească banii înapoi. Noi, cei ce am plătit în București trebuie să așteptăm întoarcerea. Eu am așteptat până în 5 noiembrie cei 180 euro pe care îi plătisem degeaba. Și atunci i-am obținut numai cu ajutorul ANPC.

Apoi, ghidul dă din nou dovadă că nu a pregătit de loc circuitul. Habar nu are cum ne întoarcem în Copenhaga. Cineva ne spune să luăm trenul până la Hillerød, iar acolo schimbăm cu un alt tren pentru Gara Centrală Copenhaga. După câteva sute de metrii de mers pe jos, găsim gara. Dar aceasta este o clădire complet pustie. Nu există casă de bilete, nu există impiegat de mișcare, nu este nimeni. După un timp, sosește trenul. Acesta seamănă, mai curând, cu o garnitură de metrou decât cu un tren de-al nostru. De la mecanic am aflat că în tren există un automat de bilete. Dar, dintr-un grup de 30 de persoane, nimeni nu a reușit să cumpere bilet. Trebuia specificat pe ce zonă trebuie să fie valabil biletul. Ghidul nu a știut ce să ne spună, iar în tren nu era nimeni care să cunoască limba engleză. Am avut noroc că nu a venit nici un control. Stația Hillerød este mult mai mare, cu mai multe linii și peroane, cu săli de așteptare, cu automate de bilete pe peroane, chiar și cu o serie de magazine. Ghidul află de la un alt călător cum se folosește automatul de bilete. Reușește să scoată două bilete dar apoi aparatul se blochează. Consternare și un pic de panică! Noroc cu un român prezent pe acolo, care ne spune că putem cumpăra bilete și din magazinele „7-Eleven” . S-a rezolvat! Două bilete pentru pensionari au costat circa 18.50 euro. Aceștia, împreună cu cei 10 euro dați șoferului norvegian au fost niște bani cheltuiți degeaba, nerecuperabili.

Ajungem în Gara Centrală cam pe la 14.30. Abia acum începe ziua de excursie propriu zisă. Și, bineînțeles, este vorba tot de un „maraton” .

Prima destinație este Primăria, obiectiv cunoscut mie din excursia anterioară. Trecem pe lângă Parcul de distracții Tivoli, obiectiv vizitat data trecută, și ajungem în piața din fața Primăriei. Fără nici un fel de explicații, primim liber 30 de minute. Am noroc cu amintirile din urmă cu 10 ani.

Nu este nici o diferență față de ce am văzut în urmă cu 10 ani.

Pe latura din dreapta Primăriei, destul de aproape de colțul clădirii este statuia domnului Hans Christian Andersen care, nu știu din ce motive, preferă să stea cu spatele la primărie și cu fața la parcul de distracții.

De data asta avem timp să acordăm mai multă atenție interiorului Primăriei. Holul principal este la fel cum mi-l aduceam aminte. Poate doar câteva statui pe care nu le-am remarcat data trecută ocupă 2 sau 3 poziții în galeria mea de fotografii. Apoi, într-o clădire publică trebuie să existe și un grup sanitar. Este necesar să pornim în căutarea lui. Urcăm la balconul holului principal, parcurgem câteva culoare și... îl găsim. :)) Apoi revenim lângă intrare. Aici, în partea dreaptă, identificăm un Muzeu al mecanicii eternității. Pentru început nu ne lămurim despre ce este vorba. Pare a fi un muzeu al unor mecanisme de ceasuri mecanice, dar dublat de o mulțime de scheme, diagrame și formule de neînțeles. Un panou explicativ ne explică. Este vorba de „Ceasul mondial al lui Jens Olsen” . Una din componentele ceasului realizează o rotație completă în 25753 ani. Nu este foarte vizibilă rotația realizată de la data punerii în funcțiune, în 1955. De aici se dezvoltă o întreagă filozofie privind evoluția tehnologică în următoarele mii de ani în comparație cu funcționarea acestui ceas.

Spre surprinderea mea, pe partea opusă muzeului identific un mic magazin de suveniruri.

Părăsind piața Primăriei, continuăm „maratonul” nostru pe strada pietonală Strøget. După circa 750 m, într-o piațetă ceva mai largă (Amagertorv) , ghidul ne îndrumă să mergem spre dreapta circa 300 m, pentru a vedea Palatul Christiansborg, el urmând să ne aștepte să revenim în același loc. Ciudat comportament pentru un ghid. ☹ În drum, trecem și prin Piața Højbro Plads, unde se află Statuia ecvestră a lui Absalon. Am o vagă impresie că imaginea Arhiepiscopului de aici nu prea seamănă cu cea a basoreliefului de la Primărie.

În vecinătatea palatului, din nou am noroc cu amintirile din excursia anterioară.

Tot din piațeta din fața palatului pot să arunc o privire către clădirea cunoscută sub numele de Børsen, care este cea mai veche bursă de valori din Danemarca. A fost construită de regele Christian al IV-lea în perioada 1619–1640, în dorința de a întări puterea de centru comercial al orașului. Ceea ce atrage atenția la aceasta este o fleșă peste turnul central al clădirii, realizată din patru cozi de dragon împletite, care se ridică până la 56 metri înălțime.

În dreapta palatului remarc o altă clădire interesantă. Abia acasă mă lămuresc că este vorba de Biserica palatului Christiansborg. Construcție relativ joasă, legată structural de clădirea palatului, cu o fațadă ce pare a încerca să imite un templu grec, este, cel puțin pentru mine, departe de imaginea unei biserici. Poate, doar, cupola - destul de turtită - din centrul acoperișului să o apropie de o asemenea imagine. Din păcate, nu avem timp să o vizităm.

După reunirea grupului, continuăm drumul spre est. Ajungem curând în Piața Kongres Nytorv și trecem și prin fața Teatrului Național. În aceeași piață remarc o clădire cu o fațadă cu 6 coloane, fiecare vopsită în altă culoare, dar, care, luate împreună, formează steagul colectivității LGBT.

Continuându-ne drumul, de data asta spre nord – est, după circa 500 m ajungem în dreptul Bisericii de Marmură, cunoscută și sub numele de Biserica lui Frederik. Data trecută am admirat-o numai de departe. Acum avem timp să intrăm și în interior. Așa cum se poate deduce și din exterior, interiorul este perfect circular. Îmi aduce aminte de Pantheonul din Roma, chiar dacă este ceva mai mic decât acesta. Cupola bisericii, cu un diametru de 31 m, este cea mai mare din țările scandinave. Mulți o aseamănă cu cea a Bazilicii Sfântul Petru din Roma. Începută în 1749, sub regele Frederik al V-lea, cu intenția de a comemora 300 de ani de domnie a Casei de Oldenburg, nu a putut fi terminată din lipsă de fonduri. A rămas în ruină peste 150 ani. Lucrările au fost reluate în 1874 și finalizate în 1894.

Ne abatem, apoi, est și, după circa 200 m ajungem la Palatul Amalienborg, actuala reședință a familiei regale. Construit în perioada 1750 – 1754 pentru patru nobili importanți ai momentului, acesta este compus de fapt din 4 palate, aproape identice, dispuse în jurul unei piețe octogonale. După incendiul din 1794 ce a distrus primul palat Christiansborg, dar și moartea proprietarilor inițiali, familia regală cumpără palatul Amalienborg pentru a locui în el. Regele Frederik al VI-lea este ultimul care a avut reședința la Christiansborg, iar toți cei care i-au urmat au folosit palatul Amalienborg. Purtând inițial numele celor 4 proprietari, ulterior fiecare clădire a primit numele unuia din regii care a locuit în ea. Regina Margareta a II-a locuiește în prezent în palatul Frederik al VIII-lea din partea nord – estică a pieței.

În mijlocul pieței este statuia ecvestră a regelui Frederik al V-lea. Aceasta a fost comandată de către Adam Gottlob Moltke, unul din cei 4 nobili, ca un cadou pentru rege. Sculptorul a fost ales de guvern în persoana francezului Jacques Saly. Circulă o istorioară care spune că acesta a cerut ca onorariu o sumă modestă plus cheltuielile materiale dar și locuință gratuită si toate cheltuielile de întreținere pentru el și echipa sa, pe toată perioada cât vor dura lucrările. Saly a ajuns în Danemarca în octombrie 1753, aducând cu el părinții, cele două surori, și cel puțin un asistent. Întreaga lucrare este finalizată în 1771. Gurile rele spun că, în fapt, cu toate aceste cheltuieli, statuia a costat mai mult decât toate cele patru palate Amalienborg la un loc.

Ne continuăm drumul spre nord – est și, după circa 600 m ajungem la Fântâna Gefion. Aceasta cuprinde un grup statuar ce înfățișează o femeie care ară cu un plug, la care sunt înhămați 4 bivoli. Ghidul ne dă o explicație succintă, fără a menționa numele fântânii: „Este zeița belșugului” . O fi numai o lipsă a documentării, sau superficialitate? :-?? Eu știu altceva!

În imediata vecinătate a fântânii este Biserica Anglicană St. Alban, care iese puțin în evidență prin arhitectura diferită față de clădirile din jur.

De la fântână mai avem numai circa 500 m spre nord, până la punctul final al traseului de astăzi. Este vorba de celebra statuie Mica Sirenă. Dar, până acolo trecem pe lângă „Iver Huitfeldt Memorial , o coloană de marmură de circa 19 m înălțime, ce are în vârf statuia zeiței romane Victoria. Este un monument ridicat în 1886 în memoria amiralului Iver Huitfeldt și a echipajului său, decedați la scufundarea navei Dannebroge, în războiul cu suedezii, la 4 octombrie 1710.

Ajunși lângă Mica Sirenă, găsesc aici aceeași aglomerație ca în urmă cu 10 ani. Cu greu ne facem loc să ajungem să-i facem o fotografie din apropiere. După aceea, într-un moment de răgaz pe o bancă din vecinătate, rememorez informațiile primite data trecută.

Drumul la întoarcere este „de voie” . Avem o oră și jumătate să ajungem în piața din fața Primăriei. Urmăm, cu aproximație același drum. Din Piața Kongres Nytorv intrăm, însă, pe strada Østergade și, după câțiva metri, pe partea dreaptă, revăd manechinul de circa 2.50 m înălțime din fața Muzeului Cărții Recordurilor Guinnes. O mulțime de copii stau la coadă pentru a se poza cu el, așa că ne este imposibil să-l prindem independent. Oscilăm puțin între a da o fugă rapidă prin muzeu, sau a bea în liniște o renumită bere daneză, la o terasă din drum.

Optăm pentru a doua variantă și ne oprim la Cafe Europa din Piața Amagertorv, unde petrecem cea mai calmă, cea mai liniștită jumătate de oră a zilei. Revenim la timp la Primărie și, după reunirea grupului ne întoarcem la Gara Centrală.

De data asta ghidul și-a făcut, dar numai parțial, temele. Pentru a reveni la hotel trebuie să luăm un tren până la Gara Hvidovre, iar de acolo, un autobuz până la destinație. Biletul cumpărat pentru tren este valabil și pe autobuz. Totul este în regulă până coborâm din tren și găsim stația de autobuz. Dar, oare, suntem pe direcția de mers cea bună? Nu! După vreo 10 minute de așteptare, la cam 25 m distanță, pe o direcție relativ perpendiculară cu cea pe care eram noi, oprește un autobuz cu numărul care ne trebuia nouă. Îi atrag atenția ghidului și îl rog să-l întrebe pe șofer care este direcția necesară pentru noi. Acel autobuz mergea în direcția hotelului. Urcăm tot grupul și, după câteva stații, șoferul ne arată unde trebuie să coborâm.

Revenim la Hotelul Scandic Hvidovre în jurul orei 20.00.

---

VIZUALIZĂRI: 4280 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI