Dunărea la Cazane şi Porţile de Fier

TIPĂREȘTE

Inspirat de review-ul "Portile de Fier - Fabrica de Lumina", mi-am amintit că în 2006 am trecut şi noi pe-acolo. Iată amintirile cu care am rămas de-atunci.

Aflaţi în concediu pentru câteva zile la Herculane, la recepţia hotelului Minerva, unde stăteam, am citit un anunţ cu o ofertă pentru o plimbare cu vaporaşul pe Dunăre, de la Orşova. Cum plimbările cu vaporaşul şi urcatul la înălţimi cât mai mari sunt pasiunile noastre, pe care nu le ratăm ori de câte ori avem prilejul, ne-am înscris imediat în excursia cu pricina. Am plecat cu un autocar ce ne-a dus până în port, unde ne-am îmbarcat pe un vaporaş şi am pornit în plimbare.

Orşova este situat în amonte de Turnu Severin, la vreo 30 de km de acesta şi este aşezat chiar pe malul lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier I, în dreptul unul golf unde se varsă râul Cerna. Hidrocentrala Porţile de Fier I se află cam la jumătatea distanţei dintre Orşova şi Turnu Severin. La vreo 3 km în aval de Orşova se găsea, până la construirea barajului şi formarea lacului de acumulare, insula Ada Kaleh, acoperită de ape, ca şi locaţia originală a Orşovei, oraş care a fost strămutat şi reconstruit în întregime, mai sus de poziţia iniţială.

Călătoria cu vaporaşul începe cu o buclă mare pe care o face acesta pentru a intra pe canalul navigabil, după care el continuă lent în amonte, ceea ce înseamnă, în locul respectiv, spre sud. Dacă la început priveliştea era largă, destul de repede ea se îngustează, malurile Dunării sunt din ce în ce mai apropiate şi devin stâncoase. Ne apropiem de Cazanele Mici, altă dată loc de încercare chiar şi pentru marinarii cei mai pricepuţi. Acum, lacul de acumulare a îmblânzit furia Dunării, astfel încât doar poveştile marinăreşti mai aduc aminte de dificultăţile navigaţiei la Cazane.

La un moment dat vaporaşul se apropie la doar câţiva metri de malul sârbesc şi imediat înţelegem de ce. Trecem prin dreptul plăcii memoriale romane „Tabula Traiana", amintind, de 2000 de ani de când a fost pusă (105 d. C), de construirea drumului militar roman şi a podului lui Traian peste Dunăre, operă a arhitectului Apolodor din Damasc, cel care a construit şi Tropaeum Traiani, de la Adamclisi...

Nu apucăm să admirăm suficient peisajul sălbatic, că de data asta pe malul românesc, în dreptul unui golfuleţ, apare săpat în stâncă chipul lui Decebal. Acesta se află pe peretele stâncos al golfului format de râul Mraconia, ce se varsă în Dunăre şi este o realizare mult mai recentă, finalizată prin 2004, după zece ani de muncă asiduă a 12 persoane. Cu cei între 38 şi 55 m (în funcţie de cine a făcut măsurătoarea), lucrarea reprezintă cea mai mare sculptură în stâncă din Europa. La baza sculpturii este gravată inscripţia "Decebalus Rex, Dragan fecit" (Regele Decebal, făcut de Drăgan), deoarece lucrarea a fost finanţată de miliardarul Iosif Constantin Drăgan.

Un pic mai departe, pe un colţ de stâncă ce intră ca un pinten în Dunăre, se află o mică mănăstire, replică a alteia mai vechi, aflate acum pe fundul lacului de acumulare.

De aici spaţiul se lărgeşte şi vaporaşul, după ce a parcurs vreo 15 km, întoarce în dreptul localităţii Dubova. Revenim la Orşova încântaţi de peisajul fabulos al Dunării în fierbere la Cazane (ştiu că zona e plină de peşteri, dar, din păcate, nu am ajuns să vizitez vreuna). La plecarea spre casă, aveam să trecem din nou pe la Orşova şi, de acolo, spre Turnu Severin, pe malul Dunării, prin dreptul hidrocentralei Porţile de Fier I. Peisajul este deosebit de frumos (drumul a fost reabilitat în vara-toamna 2009), aşa că merită să treceţi pe-acolo. Este o zonă minunată!

---

VIZUALIZĂRI: 6907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI