Cinque Terre — locul la care visezi pentru totdeauna

TIPĂREȘTE

Nu vin sa spun prima acest adevar, însă Cinque Terre este cunoscut pentru frumusețea si culorile sale incredibile. Vederile minunate ale porturilor, situate langa plajele uneori sălbatice, alături de fortificațiile medievale și viile bogate fac din aceasta o vacanță de neuitat. Apoi te impresionează cu terasele construite pe dealurile inundate de soare pentru a cultiva struguri și măsline pe peisajul accidentat, abrupt până la stâncile care au vedere la Marea Mediterană.

Parcul Cinque Terre (cinci pământuri), recunoscut în 1997 de patrimoniul mondial al UNESCO, este un șir de cinci sate de pescuit așezate la mare pe Riviera italiană (regiunea Liguria), care până de curând au fost legate numai de poteci de munte și accesibile numai pe calea ferată sau pe apă.

Riviera italiană nu este lipsită de linii de coastă sau de orașe și sate romantice, dar cele cinci sate de pescuit ale Cinque Terre sunt cele mai reprezentative. Cand ajungi în zona te inundă un sentiment de autenticitate îndepărtată, cu oameni deschisi si naturali, cu puține drumuri accesibile, o arhitectură perfect conservată și o rețea de trasee uimitoare de coastă și de munte.

Un sistem vechi de poteci este încă cel mai bun mod de a vizita cele cinci sate: Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore.

Deși cred ca toate satele pot fi vizitate si cu mașina, veți avea nevoie de nervi de oțel pentru drumurile înguste, înclinate spre stâncă și vă v-a costa ceva timp si bani pentru a găsi o parcare. Dacă călătoriți cu o mașină, lăsati-o în apropiere de La Spezia de exemplu, unde există locuri de parcare sigure la gară.

Noi am inchiriat in La Spezia un apartament (A Casa di Carlo) unde pentru doua nopti, trei adulti si doi copii am platit 140 de euro si am pornit spre Cinque Terre cu trenul. In doua zile am reușit să vizităm patru din cele cinci sate: prima zi am rezervat-o pentru a vizita Monterosso și Vernazza, iar in ziua următoare au rămas cele trei sătuce :)

Pentru că îmi dorisem sa facem cel putin un traseu pe jos printre livezile de maslini si cu marea oglindindu-se sub picioarele noastre am ales sa pornim dinspre Vernazza spre Monterosso deoarece citisem undeva pe AFA ca traseul e putin mai usor asa.

Micul sat de pescuit Vernazza este probabil cel mai caracteristic al Cinque Terre și este clasificat drept unul dintre cele mai frumoase sate din Italia. Vernazza a fost fondată în jurul anului 1000 și a fost condusă de Republica Genova începând din 1276. Castelul medieval, Belforte, a fost construit la mijlocul anilor 1500, în principal pentru a proteja satul de pirați.

O modalitate ideală de a ajunge în acest sat uluitor este pe mare. Portul mic este înconjurat de pasteluri colorate subtile, iar piața fermecătoare este înconjurată de restaurante și baruri bune. Satul este înconjurat de plantații de măslini extrem de abrupte, care se spune că produc printre cele mai bune uleiuri de măsline din țară.

Merită de vizitat Biserica Santa Margherita di Antiochia, construită pe stâncile cu vedere la mare si Turnul Castelului Doria, construit în secolul al XV-lea pentru a proteja satul de pirați, care este situat deasupra golfului și portului mic din Vernazza. Cand pornești pe potecă spre celalalt sat imediat apare o dugheana unde trebuie sa platesti pentru a continua traseul însa in noiembrie nu mai era nimeni, asa ca am ramas cu banutii in buzunar.

La fiecare mic popas era suficient sa-ti întorci privirea în spate ca sa-ti rămână în suflet pentru totdeauna priveliștea: Vernazza cu uimitoarele culori, Marea Meditereană nesfarsită, iar departe în zare satele coastei italiene; în acele momente îmi doream sa am talentul unui pictor să pot imortaliza TOT. Oamenii povesteau ca vara e extrem de greu să faci acest traseu de aprox 3 km, din cauza caldurii si a miilor de trepte plus foarte multi turiști, însă la 20 de grade era o adevarată plăcere si era spectaculos peisajul.

Dupa aproximativ trei ore ne-am apropiat de Monterosso si lângă o livada plina de lamâi am oprit să cumpărăm un limoncello și să ne tragem sufletul. Domnul ne-a povestit ca există Festivalul Lemon, în cea de-a 3-a sâmbătă din luna mai unde puteți gusta limoncino, cremă de lamaie, marmeladă de lamaie și tort special de lamaie; apoi ne-a convins si că are cel mai bun vin roșu din zonă și a avut dreptate :). Am coborât să restul treptelor pregătiți să vedem ce are de oferit și acest sat.

Monterosso este cel mai mare dintre cele cinci sate de coastă cunoscute în mod colectiv ca Cinque Terre. Satul este situat pe dealuri cultivate cu viță de vie și măsline. Vegetația înconjoară zona construită ca o îmbrățișare; plajele sale uimitoare, recifele sale frumoase și apele cristaline ale mării fac din acest mic sat unul dintre cele mai ospitaliere ale Rivierei Liguriene.

Satul este împărțit în două părți marcate de turnul medieval Aurora. Noua parte a orașului, Fegina, este plină de viață, este reflectarea unei zone pe care turismul a făcut-o bogată, întrucât hotelurile excelente și restaurantele multe sunt pline de turiști.

Orasul este dominat de faimoasa statuie de beton creată la începutul secolului XX de Levacher și Minerbi, arhitect și sculptor și reprezintă Neptun, zeul mării, devenit simbolul lui Monterosso. Plaja este singura plajă de nisip extinsă din Cinque Terre și se intinde pe cea mai mare parte a liniei de coastă și este bine folosită de turiști și localnici. Ca urmare ne-am făcut și noi curaj si am facut o baie desi nu cred că erau mai mult de 17 de grade în apă.

A doua zi ne-am intors cu trenul pentru a vizita satele rămase: Manarola, Corniglia și Riomaggiore. Manarola, construită pe o stâncă înaltă, la 70 de metri deasupra nivelului mării, este una dintre cele mai fermecătoare și mai romantice din satele Cinque Terre. Portul mic are o rampă cu barca, case pitorești multicolore orientate spre mare, o mică piață cu restaurante cu fructe de mare. De-a lungul timpului, pescarii au tras pe uscat ori de câte ori marea era dură.

Satul are alei abrupte, care toate duc spre mare. Dacă doriți să vă aventurați până la vârful dealului, puteti să vizitați biserica San Lorenzo care servește ca loc de întâlnire religios și comunitar, dar, în vremuri mai vechi, turnul clopotniță a fost folosit ca post pentru a urmări eventualele atacuri ale piraților.

Manarola este conectat la Riomaggiore de faimoasa Via dell'Amore (Aleea îndrăgostiților) o potecă sculptată în stâncile deasupra mării, care însă era inchisă datorită unor inundații mai vechi. Acest sat este considerat cel mai vechi datând din anul 938. Din 8 decembrie până la sfârșitul lunii ianuarie, dealurile sunt iluminate cu peste două sute cincizeci de păstori și pescari, oi și delfini, pescăruși și cămile, îngeri și Magi, precum și 15.000 de becuri pentru a sarbători nașterea lui Hristos.

Am reusit sa mai vizitam doar Riomaggiore, nu si Corniglia, deaorece ne-am luat la povești cu localnicii, la un prânz prelungit, însă senzația de-a apartine și pentru cateva ore acelor locuri a făcut să merite sacrificiul de-a vedea doar patru sate. Casele cu vîrf înalt se rostogolesc parcă în mare, când urcați pe străzile învechite de timp. Briza blândă, care aduce miros de pâine proaspăt coaptă alături de mâncărurile sărate ale mării.

Magazinele și proprietarii de delicatese luminează cu acel zâmbet italian inimitabil și un "Buongiorno" când te invită înăuntru. În mod constant te lupți cu tine însuți, lăsând toate acele senzații să te cucerească savurând o înghețată de rămas bun. Speram să putem ajunge și pe o barcă care să-mi permită să fotografiez satele văzute de pe mare însă n-a fost timp destul.

Pentru mine Cinque Terre este unul dintre acele locuri despre care oamenii ajung să citească, apoi să viseze la el; în sfârșit ajung acolo o singură dată și apoi le rămâne întipărit în creier pentru toată viața.

---

VIZUALIZĂRI: 2741 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI