Cinci pamanturi sau Cinque Terre-Monterosso catre Vernazza

TIPĂREȘTE

Azi vom porni din Monterosso catre Vernazza. Ne-am hotarat dupa ce ne-am documentat si am ajuns la urmatoarea concluzie :retina noastra merita sa pastreze o imagine rara din Vernazza. Se spune ca cea mai frumoasa fotografie din Vernazza, o poti obtine venind dinspre Monterosso. Asa ca, am vrut sa verificam :)

Considerat un traseu de categorie medie, cei aprox 3 km pe care ii avem de facut, ar trebui sa ne ‘manance’ din timp aprox. 2 ore.

Monterosso-ora 9.30.

Trenul plin ochi cu turisti, un tren de placere varianta italiana fara Bubico, ajunge in mai putin de 5 minute in statiunea considerata a fi cea mai moderna din cele cinci. Avem de toate:locuri pentru plaja cu nisip, cu zone private, amenajate cu sezlonguri si umbrele pentru pretentiosi, terase, verdeata, hoteluri, masini de aprovizionare, buticuri, cativa negustori arabi si putine scari. La ora la care noi am ajuns, inca nu incepuse cu adevarat ziua de lucru. Asadar, vom reveni probabil in urmatoarea zi.

Si sa ne dam mari ca citim si ne informam, na! , va spun ca prima atestare a satului se pare ca dateaza din 643, numele fiind dat de conducatorul comunitatii care avea parul rosu-monte dei rossi :)

Urmam indicatoarele si, dupa ce strabatem un tunel, incepem, da, incepem sa urcam. Din nou, scari! Si urcam, si urcam, si ne imprietenim si cu niste americani care ne vorbesc despre Colorado si despre alegeri! La un moment dat, doamna il intreba pe domn daca si-a luat cardul de la hotel, el aproba si ne continuam drumul. Urcam pana când ajungem in punctul de control, o ghereta cu geam termopan, unde trebuie sa facem plata. Asadar, acest traseu se plateste. Doar cash! Se intelege ca americanii nostri cu care am avut ocazia sa socializam pentru putin timp, s-au dus sa caute un bancomat. In Monterosso, evident! Adica s-au intors.

Pretul traseului este de 8.5 euro/persoana. Primim 2 bilete fain colorate si o harta! Multumim, si cu rucsacul in spate si aparatul foto atarnat de gat, plus un telefon ca na! uneori mai vrei sa faci o poza si cu el, intram intr-o zona la fel de frumoasa ca cea de ieri. Diferenta ar fi ca acesta este amenajat cu balustrade de protectie, uneori chiar necesare, podete, locuri pentru belvedere. Evident, nici aici nu scap de scari.

Daaa, multi turisti, impatimiti ai traseelor montane ca si noi, bine echipati si plini de energie! La un moment dat am auzit pe cineva spunând „Ooo, we have a problem! Here’s a snake! Here’s a snake! ”Normal, dupa multe scari, trebuia sa apara si un sarpe! Mic si incolacit pe frunza!

Dupa o seara petrecuta la un pahar de vin alb Cinque Terre, Ansoa in sare si Cannelloni siciliani dolci con ricotta (fara restrictii in vacanta asta!) un traseu de 3 km cu urcus abrupt nu poate decat sa ma ajute. Ma rog, sa ne ajute :) Ne luam doza de frumusete peisagistica, mergand ca niste gazelute printre maslini, lamai si plantatii de vii. La un moment dat, sus pe creasta, am vazut o familie care isi culegea strugurii. Masinaria cu care urcau si coborau, ne-a impresionat pe toti. Evident, ne-am bulucit la facut poze cu Monosina, cum altfel? Doar suntem turisti din toata lumea :)

Daca intrebi un italian, iti va spune ca Manarola si Vernazza sunt cele mai frumoase sate din Italia. Gesticuland, chiar daca nu stii italiana, sigur intelegi :’I borghi piu belli d’Italia’. Ia spuneti-o asa cu accent si dand din maini! Hm, suna bine, nu?

Vernazza – ora 11.59

Cu soarele dupa noi si dupa multe pauze pentru fotografii, am ajuns sus de pe colina, sa vedem Vernazza. Nu degeaba italienii spun ca este perla Cinque Terre!

Dupa ce vezi peisajul de sus, iti iei picioarele la spinare si te grabesti sa-l vizitezi. Se pare ca numele ii este dat de vinul Vernacci :) Satul a fost devastat de inundatiile din 25.10.2011, dar dupa o mobilizare generala a locuitorilor, a renascut.

Coboram din ce in ce mai mult, pana când ajungem in sfarsit in „centrul civic”. Ce gasim? Case colorate, haine puse la uscat in stil italian, gramezi de plase pentru pescuit si pisici. Lume relaxata la plaja pe stanci, terase pline ochi de turisti, trepte ocupate tot de turisti care intr-un zumzet continuu vorbesc, povestesc, zambesc. A, si sa nu uit, fructe de mare la cornet, 12 euro/bucata, vandute de un tanar cu gesturi a la Marcello Mastroianni. Evident, doamnele de varsta a doua privesc si ofteaza. A, asta nu trebuia scris.

Nu stam prea mult pe gânduri, ne alimentam cu doua cornete cu fructe de mare, focaccia cu rosii uscate, 2 beri Moretti si plecam pe plaja. Gasim o stanca libera :) si acolo ne fixam cartierul general pana se lasa seara. Apa liguriana este calda, calma, nu foarte adanca…

Eh, la dolce vita!

---

VIZUALIZĂRI: 4936 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI