La pas prin Chisinau

TIPĂREȘTE

Preambul: Moldova de peste Prut - Basarabia cum ne place noua s-o numim - este tinutul in care au vazut lumina zilei parintii mei candva, pe la inceputul secolului trecut. Anexarea la Uniunea Sovietica i-a prins in Romania, iar in vremurile care au urmat nu numai ca le-a fost cu neputinta sa-si viziteze parintii si rudele ramase dincolo, dar si scrisorile le erau returnate. Mult mai tarziu si numai cu chemare din partea rudelor de gradul I, au reusit - ocazional - sa mai mearga in Basarabia.

In 1996, la 560 de ani de la prima atestare documentara a asezarii, in cadrul unui protocol, sotul meu a primit un album ilustrat intitulat simplu CHISINAU. Amintindu-mi cu cata nostalgie povestea mama despre Chisinaul de altadata, orasul in care ea studiase din 1928 la Liceul "Regina Maria", i-am oferit ei albumul ilustrat. Peste imaginile reprezentand orasul nou trecea rapid, noile cladiri neavand pentru ea nici o semnificatie. Cladirile vechi, monumente sau simple locuinte, erau privite cu nesat si - dupa atatia ani - unele chiar recunoscute. Sa va mai spun ce tresarire a avut cand si-a revazut vechea scoala?

De curand am avut ocazia sa fac un mic circuit in Moldova - Ucraina si primul meu gand, vazand ca la Chisinau este prevazut in program timp liber la dispozitia turistilor, a fost sa incerc sa aflu daca Liceul "Regina Maria" mai exista si ce a devenit. Dar, pana acolo...

Venind dinspre Husi - Albita, am intrat in Chisinau pe Calea Iesilor. La primul semafor ne-a intampinat ghidul local, o doamna grabita sa ne duca mai intai la "Bucuria" - renumita lor fabrica de dulciuri, inainte de ora inchiderii magazinului de prezentare si desfacere. Dar, pentru a putea cumpara trebuia sa avem lei moldovenesti, asa incat, mai intai de toate, am oprit la o casa de schimb valutar. La "Bucuria", pierduti printre atatea bomboane si dulciuri in ambalaj stralucitor, timpul a trecut pe neobservate si seara incepea sa coboare. I-am iertat ghidei aceasta tactica absolut defavorabila mie numai dupa ce a inceput turul adevarat al orasului. In autocar, cu mult talent de povestitor, in graiul moldovenesc, dar si cu mult simt patriotic, ne-a prezentat istoria asezarii de pe raul Bâc incepand cu 1436 anul primei sale atestari documentare, trecand succesiv prin toate momentele importante si sfarsind cu orasul de azi, capitala a Republicii Moldova.

Cand am ajuns la Catedrala "Nasterea Domnului", monument religios (proiectat de A. Melnicov si construit in perioada 1830-1836) - pomenit frecvent de mama in istorisirile ei si numit simplu "Sobor" - usile erau incuiate. Numai interventia ghidei a facut sa fim acceptati in interior ca sa putem admira somptuozitatea acestui lacas, altarul sau neasemuit de frumos si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. In spatiul larg din fata Catedralei, ghida ne-a povestit despre inceputurile monumentului pornind de la proiectarea ansamblului care cuprindea initial doar biserica si clopotnita.

Biserica este sobra, cu o turla masiva si are in fata intrarii principale clopotnita cu patru niveluri adapostind o capela la parter si camerele clopotelor in partea superioara.

La patru ani de la sfintire, in 1840, ansamblul arhitectonic a fost completat cu un turn numit pe atunci Portile Sfinte, prin care se facea intrarea in parcul Catedralei. Foarte asemanatoare unui Arc de Triumf (uneori chiar denumite astfel), Portile Sfinte au patru fatade identice, pe cea dinspre Piata Marii Adunari Nationale instalandu-se un ceas care este functional si astazi.

Bombardamentele din timpul razboiului au produs mari stricaciuni Catedralei, au urmat reparatii si restaurari, apoi, in 1956, transformarea in biserica parohiala. De neuitat pentru credinciosii moldoveni este noaptea de 22-23 decembrie 1962, cand comunistii au aruncat in aer clopotnita. Biserica, cu crucea de pe cupola daramata, a devenit o sala de expozitii. Mama ne-a aratat in copilarie imagini cu "Soborul fara cruce".

Piata Marii Adunari Nationale se afla in fata Parcului Catedralei. Zona dintre Catedrala, Portile Sfinte si intreaga Piata a Marii Adunari Nationale a fost scena multor manifestari de masa in istoria mai recenta a Basarabiei.

Pentru ca intunericul se lasa incet, incet, am grabit pasul spre monumentul simbol al Republicii Moldova, statuia lui Stefan cel Mare aflata nu departe, la intrarea in Parcul Poporului sau - dupa denumirea veche - Gradina Publica. Atunci abia daca am retinut ceva din istoria tumultuoasa a acestui monument. Ne-am grabit sa intram in parc, pe Aleea Clasicilor (inaugurata in 1957), pentru a admira macar in parte busturile atator scriitori de seama. Fotografii? Nici nu se mai punea problema. Noaptea se lasase, luminile in parc se aprinsesera, iar noi faceam mai curand o plimbare de seara si nu un tur al orasului.

Ne-am cazat la Hotelul Cosmos (vezi impresii), iar a doua zi, dupa micul dejun, am plecat la Cricova pentru vizitarea celui mai vestit combinat de vinuri (vezi impresii).

Reintors in Chisinau, grupul a beneficiat de doua ore timp liber. Pentru ca am debarcat pe Strada Stefan cel Mare si Sfant, aproape de Magazinul Unic, toata lumea a dat navala la cumparaturi. M-am bucurat de acest interval de timp si am luat-o singura, la pas, spre zona veche a orasului. Voiam sa gasesc Liceul "Regina Maria" si locurile in care a calcat mama in anul 1928, pe atunci doar o fetita.

Din Bulevardul Stefan cel Mare si Sfant, inainte de a ajunge la Catedrala, am continuat spre stanga, pe Strada Puskin. Traversand Strada 31 August 1989, am inaintat pana la intersectia cu Strada Bucuresti. Aici, in cladirea de la numarul 64, in perioada 1864-1871 a functionat Gimnaziul particular de fete infiintat de Liubovi Beliugova, devenit ulterior Liceul nr. 1 de fete al Zemstvei din Basarabia, prima institutie medie de invatamant feminin laic din Basarabia. Intre 1920 si 1944 s-a numit Liceul de fete "Regina Maria". Aici a invatat mama incepand cu anul 1928. Destul de bine conservata, cladirea este declarata "Monument de istorie si arhitectura de categorie nationala" si este catalogata in Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.

In perioada comunista (1944-1991) s-a numit Scoala medie moldoveneasca nr. 1 "G. I. Kotovski", iar in prezent, o aripa noua, mult mai mare, adaposteste Liceul Teoretic Roman - Francez "Gheorghe Asachi". Cu cei 148 de ani de traditie in educatie, actualul Liceu "Gheorghe Asachi" din Chisinau este cea mai veche unitate de invatamant din republica.

In unghiul dintre aripa veche (unde se instruiesc elevii din clasele primare) si aripa noua, se afla Biserica Sf. Cuvioasa Teodora de la Sihla, frumoasa, cu ziduri trainice de piatra si cupole albastre. Proiectat de Alexandr Bernardarzzi in anul 1895 si destinat a fi Capela a Liceului de Fete din Chisinau, edificiul pastreaza langa chipul in basorelief al arhitectului, de o parte si de alta, doua inscriptii - in moldoveneste (romaneste scris cu litere chirilice) si in rusa - cu mentiunea datei si scopului inaltarii sale.

In perimetrul format de strazile Puskin, Bucuresti, Vlaicu Parcalab si 31 August 1989, in afara de Liceul "Gheorghe Asachi", se afla Radio "Vocea Basarabiei", Consulatul Romaniei si doua cladiri vechi, foarte degradate, aproape ruinate, care nu sunt demolate numai pentru ca fac parte din patrimoniul national. Este vorba despre Conacul urban Riscanu - Derojinski (renovat la mijlocul sec. XX pentru a gazdui Sediul Sovietului Suprem al RSSM) si Conacul urban Pisarjevski datand din a doua jumatate a sec. XIX. De altfel intreaga Strada Bucuresti pe care m-am plimbat mai mult, este marginita de constructii inaltate in sec XIX si inceputul sec. XX, case particulare sau cladiri publice, unele declarate monumente de importanta nationala, altele monumente de importanta locala.

Am parasit cu greu aceasta zona incarcata de trecut si mi-am continuat traseul spre Parcul Poporului pentru a vedea si fotografia la lumina zilei Aleea Clasicilor, bustul lui Puskin si fantana arteziana din centru.

Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant - simbolul orasului Chisinau - care domina intrarea, are o istorie pe atat de zbuciumata pe cat de zbuciumate au fost vremurile care s-au perindat dupa inaltarea lui. Pe doua panouri aflate de o parte si de alta a intrarii in parc, sunt prezentate succinct cele mai importante momente. Pentru ca le-am fotografiat, pot reda pentru cei interesati "Hronicul monumentului":

29 Aprilie 1928 - Inaltat prin osardia fiilor Basarabiei.

Astazi 31 August 1990 - reasezat pe locul initial. Restabilite inscriptiile autentice. Soclul durat din aceeasi piatra aleasa din stanca de mesteri din Cosauti.

Mostenirea istorica, aranjamentul stradal, generoasele spatii verzi, alternanta dintre cladirile monumentale si constructiile de rand, corelatia dintre partea veche a orasului si noile cartiere inaltate in afara vechiului perimetru urban, relieful, toate confera Chisinaului aspectul unui oras placut si linistit.

Cele doua ore de plimbare solo, cand prin soarele torid, cand in umbra deasa a arborilor, au trecut repede. Am facut cale intoarsa spre centrul comercial, aproape de Magazinul Unic, unde grupul incepea sa se adune. Paraseam Chisinaul multumita ca am vazut ceea ce am dorit atat de mult si porneam spre Ucraina. Dar, despre asta alta data!

---

VIZUALIZĂRI: 6062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI