Frumusetile de pe Raul Beiu

TIPĂREȘTE

In luna aprilie am fost sa vad in Parcul Natural Cheile Nerei-Beusnita. Zona era de mult timp pe lista, dar astrele s-au aliniat abia in acest an, când am răspuns invitației unor prieteni de a merge într-o tură de rafting pe Nera și de drumeție prin Cheile Nerei. Tabăra de bază a fost în satul Potoc, comuna Sasca Montana, la Pensiunea Dady, loc de unde se poate ajunge destul de ușor și repede spre principalele puncte de interes. Nu este ușor să te decizi ce vrei să vezi, unde să mergi. Sunt multe trasee frumoase, multe locuri de vazut - Lacul Ochiul Beului, Cascadele Beusnita, Tunelel Romane, Lacul Dracului, Mănăstirea Nera, fiind doar câteva dintre ele.

În acest review o să povestesc despre o drumeție ușoară spre, probabil, cea mai frumoasă si promovată parte din - Cascadele Beusnita și Lacul Ochiul Beului.

Drumeția noastră a început de la pensiune, de unde am plecat cu mașinile spre Podul Beu. La pod sunt indicatoare care spun ca in dreapta ajungi la Cantonul Damian și Lacul Dracului iar în stanga spre Păstrăvărie și Cascadele Beusnita. Tot aici se termină șoseaua și începe drumul Forestier, care, până la Păstrăvărie, unde vroiam noi să ajungem, are o lungime de 4,6 Km.

Cascada La Văioaga

Spre Camping Valea Beu și Patravarie se poate merge pe jos sau cu mașina. Noi am continuat cu mașina. nu aveam prea mult timp, era trecut deja de ora 19.00 când am ajuns la Podul Beu și vroiam să vedem cascadele la lumina zilei.

După aproape 3 km, pe partea dreaptă este un indicator care ne spune ca suntem lângă Cascadă La Văioaga. Dacă nu ar fi indicatorul nici nu ai ști ca la câțiva metri mai jos se află o frumusețe de cascadă, cu o înălțime de vreo șase metri, înconjurată de liane și, la momentul în care am fost noi, de o vegetație bogată și colorată în verde crud. Apa cristalină cade intr-un lac care împrumută culorile vegetației din jur iar intensitatea culorilor este influențată de lumina soarelui.

Am zăbovit câteva minute la cascadă pentru o ședință foto, cu greu ne-am desprins și am pornit mai departe.

După alți doi km am ajuns la păstrăvărie unde am lăsat mașinile și am pornit în drumeție. Aveam vreo două ore la dispoziție până la venirea întunericului așa ca nu am zăbovit prea mult. A fost mai bine ca am pornit pe înserat spre Cascadele Beusnita pentru ca nu a fost aglomerat. Toată lumea se întorcea de pe traseu, numai câțiva se încumetau să pornească.

Drumul este foarte ușor, poate fi parcurs de oricine dar recomand o încălțăminte adecvată, pantofi sport sau, cel mai bine, ghete.

Primul popas a fost la Lacul Ochiul Beu. S-a scris mult pe acest site despre acest lac, și pe bună dreptate. Lacul este foarte limpede iar culoarea se schimbă în funcție de momentul zilei, trecând de la turcoaz la nuanțe de verde și albastru. Este alimentat de un izvor subteran, foarte puternic, motiv pentru care lacul nu îngheață. Forma lui este ușor ovală, asemănătoare cu un ochi. O variantă a unei legende a locului ne spune ca lacul a fost format de lacrimile căzute din ochiul pierdut în lupta de către un Bei îndrăgostit. Acesta iubea o tânără păstoriță, dar tatăl Beiului, care nu era de acord cu această dragoste, a poruncit ca tânăra să fie ucisă. A fost înjunghiată pe locul unde acum este cascadă Beușnita. După ce și-a pierdut ochiul în lupta cu ostașii trimiși să omoare păstorița, tânărul bei și-a înfipt hangerul inima.

Sunt multe alte variante, dar toate au ca bază dragostea dintre Bei și păstorița și lacrimile Beiului care au format apele lacului.

De lac te despărți cu greu. Doar promisiunea unei cascade frumoase ne-a făcut să plecăm mai departe.

Cascadele Beusnita

Majoritatea turiștilor care vizitează această zonă se opresc la prima cascadă, aflată la aproximativ 20 de minute de lac. Aceasta este cea mai cunoscută și, dacă mergi primăvara sau toamna, când încep ploile, vei avea toate șansele să o vezi în toată frumusețea ei, cu multă apă căzând de la aproximativ 5 metri peste stâncile acoperite cu mușchi verde. Este foarte frumoasă și își merită din plin renumele. Poți să o admiri din fața ei dar și de sub perdeaua de apă, dacă reușești să te strecori fără a face un duș.

Aceasta este prima cascadă, dar, puțin mai sus, după un urcuș ușor pe un drum nemarcat dar pe o potecă vizibilă, care merge pe lângă pârâul Beu, ajungi la altă cascadă, puțin mai mică dar la fel de frumoasa. Aici am mers pe câteva roci din tuf calcaros pana în mijlocul pârâului, unde era o stâncă tocmai bună pentru cocoțat pe ea.

Dar, intunericul se apropia și pe noi ne aștepta, la Păstrăvărie, câte un păstrăv bun făcut la plită și acompaniat cu un vin alb sec. Am pornit inapoi pe același drum și am ajuns la Păstrăvăriwe tocmai când ultimii pești se perpeleau in tavă.

Aceasta a fost prima zi petrecută in Parcul Natural Cheile Nerei-Beușnița. Următaoera zi ne așteăta o tură de rafting și alte locuri frumoase de explorat.

Recomand această zonă, frumoasă și accesibilă, cu trasee ușoare sau medii, care pot fi parcurse fără mare efort.

---

VIZUALIZĂRI: 427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI